Dacă nu-mi iubesc unii colegi pentru anumite fapte pe care mi le-au făcut/pentru ca sunt aroganți cu mine, săvârșesc astfel un păcat?
Funda

Ii inteleg pe colegii tai.

Da ma, iubeste-i in continuare si lasa-i sa-si bata joc de tine. Asta este mentalitate sclavagista tipica alora mai indoctrinati.

Biblia prin "sa iti iubesti aproapele" vrea sa zica sa traiesti linistit - sa nu te infuri, sa nu fi invidios etc... [deci sa fi calm si sa nu ai nicio problema cu nimeni].

Mai degraba ar trebui sa nu mai fii atat de plangacios. Si problemele tale legate de spiridusi au o influenta negativa legata de asta. Colegii sunt nasoi, fetele sunt rele (cum te plangi in alta intrebare), dar te-ai gandit vreodata ca problema e de fapt la tine?

Crestinopatii spun ca trebuie sa intorci si celalalt obraz. da? apoi ti se va zdrobii si capul! asta inseamna sa fii credincios? NU! Parerea mea este sa eviti TOTAL cat se poate asemenea oameni, sa te indepartezi de ei cat mai mult, deoarece ei nu te merita in spatiul lor, nu invers! Si crede-ma ca efectul de bumerang are consecinte de multe ori mult mai drastice pentru asemenea oameni!

Isus era pe cruce și îi iubea pe cei ce l-au răstignit cerând iertarea lor. Deci nu prea e creștinesc. Nu îți convine, renunță la religie.

Dacă nu a vizitat 100 de milioane de oameni care sufereau nu înseamnă că nu îi iubea. De unde ai dedus tu asta? Degeaba ești creștin că habar nu ai de propria religie și o interpretezi cum vrei ca să îți scuzi natura umană. Dacă ești un religios adevărat recunoaște că în spiritul creștin nu e normal dar ești tu un păcătos.

Cred ca tu nu ai habar de religia crestina. Daca citeai macar Biblia, vedeai ca dragostea presupune actiune, degeaba zic eu ca iubesc, daca nu o arat cumva, ajutind, facind bine. Ori Isus nu a facut bine la toti, de aceea si a aparut indoiala ca El ar fi Dumnezeu. Ii iubea oarecum spus pe toti, dar nu la toti le-a demonstrat asta. Si doar demonstratia are valoare, pentru ca e usor sa zici un "Te iubesc", dar e mult mai greu sa o faci, mai ales cand asta presupune sacrificiu. Daca ai fi crestin si ai incerca doar sa mergi cu dragostea pana la sacrificiu zi de zi, in lucrurile marunte, ai intelege asta. Pentru ca ai realiza ca oricum nu poti sa ii ajuti, sa ii iubesti pe toti care ar avea nevoie de ajutorul tau, orice ai face, ci trebuie sa te limitezi doar la cei care trebuie sa ii ajuti, iubesti. Si la fel a fost si la Isus, om fiind.

Acuzându-ți mântuitorul că nu le-a demonstrat la toți fiind simbolul sacrificiului pentru omenire te face un creștin mai mult decât penibil. Voi oricum credeți în treime iar viața ta nu este o dovadă de dragoste, zic și eu? Nu e o demonstrație și asta? Eu zic că ar fi cea mai mare. Ești creștin doar cu vorba iar eu cred că din egoism ca mulți alți așa ziși creștini. Dacă ești așa mare creștin vorbește cu un preot și vei vedea că te va mustra un pic mai mult. Nu sunt în măsură eu să îți spun mai multe.

"Ești creștin doar cu vorba"... Tu esti, care judeci? Lasa judecata in seama lui Dumnezeu. Daca judeci, vei fi judecat. Ai grija! De unde stii ca sunt crestin doar cu vorba? Ma cunosti atit de bine, ai stat linga mine zi de zi sa vezi ce fac eu, cum ma raportez la oameni si Dumnezeu? Doar pentru ca am facut o afirmatie ma si judeci?
Isus a demonstrat la toti pe Cruce. Insa pana la Cruce, sa fim sinceri, a facut bine intr-o masura restrinsa, om fiind. Din toata lumea, a ales doar o mica zona din Palestina. Sa nu uitam ca, desi era Insusi Dumnezeu, s-a limitat la biata fiinta umana, deci asta inseamna o restringere drastica a capacitatilor de actiune. Si doar Crucea a aratat cu adevarat cine e, insa pana atunci putea sa aleaga daca sa mearga pe drumul Crucii sau nu. Si doar Crucea L-a adus in postura in care este. Si de aceea si poate sa ne inteleaga in slabiciunile noastre, pentru ca a fost ca si noi. Dar, na, e mai frumos sa crezi intr-un Isus atotputernic fara a tine seama ca si El a fost supus slabiciunii, setei, foamei, si tuturor celorlalte lucruri care ne fac limitati ca fiinte umane. Eu la aceasta limitare ma refeream, dar se pare ca tu ai inteles gresit.

Nu te-am judecat, mi-am dat cu părerea. Vorbește cu un preot și după judecă-te singur. Eu am judecat ceea ce ai spus, din păcate ceea ce spui te definește într-o oarecare măsură fie că îți place fie că nu. Am specificat că nu sunt în măsură să vorbesc de așa zisa ta credință însă e destul de evident chiar și pentru mine, nasol. Ascultă-mi sfatul și vorbește cu un specialist în creștinism, adică cu un preot, dacă ești așa convins de ceea ce spui, altfel las-o baltă. Slăbiciunile strict ale organismului omenesc nu sunt totuna cu cele spirituale, să știi. Însă aici e vorba de cele spirituale. Nu mai am nimic de zis, ți-am spus ce să faci. Dacă îți spun eu nu are rost se pare. Încă o chestie e că mi se pare absurd să spui că creatorul nu putea înainte să ne înțeleagă slăbiciunile atâta timp cât este atotputernic și atotcunoscător. Nu se leagă multe lucruri în gândirea ta. Ascultă-mi sfatul, deci.

Uite ca un ultim exemplu e că tu ca om dacă te torturează cineva nu cred că vei cere iertarea acelui cineva ci îi vei vrea răul. Deci chiar dacă suferi cum a suferit Isus tu mai ai și o altă formă de slăbiciune, aia spirituală. În creștinism singurul om fără de păcat este considerat Isus. E irelevant și chiar o blasfemie să îl compari cu omul obișnuit care este plin de păcate, asta dacă ești creștin. Dacă nu, poți să îl compari cu orice dorești tu. Cei mai mari sfinți se vedeau cei mai păcătoși oameni, asta pentru că erau smeriți.

"Încă o chestie e că mi se pare absurd să spui că creatorul nu putea înainte să ne înțeleagă slăbiciunile atâta timp cât este atotputernic și atotcunoscător. Nu se leagă multe lucruri în gândirea ta." Eu am probleme cu gindirea, ce nu se leaga, sau tu. Concret, unde am zis eu asta? Cind am zis eu ca creatorul nu putea sa ne inteleaga slabiciunile? Hai, ca doar e scris! E totul aici! Arata-mi, si abia apoi zi ca am probleme cu gindirea! Eu tocmai asta voiam sa spun, ca El ne intelege pe deplin slabiciunile, pentru ca El a trecut prin ele, s-a limitat de la a fi Dumnezeu atotcunoscator la un simplu om din Palestina (de aceea a si fost judecat, pentru ca cei mai multi, inclusiv preotii, au vazut doar un om) care a putut sa intrebe "Cine m-a atins?" atunci cand femeia cu scurgere de sange de 12 ani s-a atins de poala hainei Lui, cu credinta ca asa va fi vindecata. Citeste Evangheliile. Da, Isus a fost 100% Dumnezeu, altfel, dupa tot ce a facut si a zis, ar trebui sa recunosti ca a fos tun nebun, sau un impostor. Dar daca te uiti atent, la fiecare miscare, zisa a lui, l-a tot ce s-a intimplat in viata Sa si a fost pus acolo, descoperi si ca a fost 100% om, cu tot ce inseamna asta, adica limitare a cunostiintei, a pozitiei, a capacitatilor de a face. Cu singura deosebire ca El a fost fara pacat. Stiu, nu suna prea bine asta, dar asta a fost, si a fost asa tocmai ca sa ne inteleaga slabiciunile si sa ne ofere un model concret, nu sa urmam un Dumnezeu vag, necunoscut, de care stim ca este doar in spatiile celeste.
Am fost torturat psihic, si ce e mai grav a fost ca a venit din partea persoanei fata de care eram cel mai deschis dupa sotia mea. Dupa vreo trei ani, era sa ajung la rautate si amaraciune, caci sunt si eu o fiinta umana limitata, dar trei ani, in ciuda a tot ce mi-a facut (si mi-ar fi fost mult mai usor daca era din partea unui strain) am putut sa iubesc si sa iert si sa nu ii doresc raul, ci sa ii fac bine. Dar asta a fost puterea divina, ca eu, ca om, nu eram in stare de asa ceva. Si cand nu am mai putut, Dumnezeu a facut ca totul sa se opreasca. Ti-am zis dar, nu judeca pana nu cunosti. Pentru mine asta e de fapt esenta crestinismului. Sa ai ceva special pentru cei ce iti fac raul. Cind cineva imi face rau, e ca si cand l-as pune pe o lista, si nu e doar o obligatie, ci ceva ce vine din inima. Dar nu ca sa il termin, ci ca sa ii fac bine. Si am observat ca intotdeauna se termina cu respect din partea celui ce imi facea rau. Deci se termina cu bine. Nu rau, cum ar fi daca as raspunde cu rau. Am patit-o si pe aici, am fost insultat, facut in toate felurile, dar am raspuns frumos. Poti vedea asta in raspunsurile mele. Iar daca doar iubesc pe cei ce ma iubesc, si sunt slab, cum zici tu, unde mai e crestinismul, unde mai e urmarea lui Hristos? Mai bine as zice in acest caz ca nu sunt, ca asa, toti isi iubesc apropiatii. Dar asta face diferenta, altfel, mi-as pune intrebari serioase cu privire la credinta mea de nu as mai face asta. Si de asta nici nu ii inteleg pe unii care pretind ca sunt crestini, dar nu intorc cu bine celor ce le fac rau, ci raspund si ei cu rau.