"Dacă te încrezi în Dumnezeu și El nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă nu te încrezi în Dumnezeu și El există, pierzi tot."
Cum comentați?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Daca ma incred in el si nu exista, irosesc timp mergand la biserica in loc sa fac ceva constructiv.
Asta este doar un exemplu.
Aceasta vorba a fost spusa de un fizician si este foarte corecta la ea ar trebui sa ne gandim cu toti in fiecare zi si ma simt bucuros ca ai postat-o
Ironic e ca nici macar el nu era sigur ca dumnezeu exista, d-asta a si spus-o in felul asta...
E ok daca vrei sa-ti traiesti viata bazandu-te pe probabilitati si nu pe propria constiinta.
Oricum nu pierzi nimic. Daca exista Dzeu, rai, iad nu pierzi absolut nimic pentru ca in iad e tortura eterna din cate stiu, asta inseamna ca esti in viata o eternitate doar nu o sa te tortureze mort 
Deci? Ce anume pierd?
Realizezi ca enuntul acesta se poate atribuii oricarui zeu. Doar inlocuieste cuvantul Dumnezeu cu orice zeu vrei. Acelasi rezultat.
Pariul lui Pascal se poate aplica oricui. In loc de D-zeu poti pune Gogu si ajungi la acelasi rezultat daca nu crezi in el si el exista, Gogu o sa iti rupa curu in bataie.
Pariul lui Pascal pentru oameni profitori, si cei care incearca sa convinga cu asta, si si cei care sunt convinsi.
In locul lui dumnezeu poti sa pui oricare alt zeu 
Daca crezi in Dumnezeu ca sa fii sigur ca nu patesti nimic rau, nu este ok.
Dumnezeu daca exista in varianta crestina, El nu accepta oamenii lasi si fara caracter!
Nu ai cum sa crezi in acest mod ipocrit si sa te astepti la "un loc in rai", cum spui tu. Cei care fac asta - daca exista - se inseala amarnic. De ce? Iti voi explica in cele ce urmeaza.
Daca te uiti la Ioan 3:16, acolo scrie:
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
Termenul folosit pentru a descrie credinta mantuitoare (de ex. cel folosit aici pentru "a crede") este in greaca pisteuō, care se traduce prin "a da credit unei persoane, a te increde, a te dedica, a-ti pune increderea in". Prin umare nu vorbim de o acceptare pur mentala directa si din interes ci de acceptarea unei persoane, a unui sistem de valori si principii, de o actiune care iti va influenta si schimba viata.
Sper ca ajuta.
Va simtiti mai bine cand aruncati cu versete si citate pe aici?
Mie mi-a dovedit ca El exista in constiiintza mea in felul meu de a vedea lucrurile,mi-a fost bine adica am trait decent am avut bani mereu in buzunare cand venea vorbe despre religie nu stiu de ce fara nici un motiv eu eram contra in sinea mea aveam ceva cu D-zeu totusi incercam sa par neutru ca eram ateu nici satanit nici credincios dar inauntrul meu simteam mereu ca gresesc,intr-o seara eram suparat ca nu sunt eu cum vreau sa fiu toata lumea era in biserica eu stateam afara beam bere si radeam cu golanii mei aruncam blasfemii si injuram fara nici un pic de respect un non sens al minti mele,o nebunie motiv,credeam ca sunt normal dar in sinea mea simteam ca gresesc caci tot trist eram tot nemultumit si l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea un semn ca El exista,am cerut un semn de nenumarate ori,faptul ca mama era plecata mai mereu pe afara si era sanatoasa sa-mi trimita bani nu mi se parea bine,faptul ca aveam de lucru in afara si imi puteam lua tot ce-mi pftea inima nu mi se parea bine,faptul ca nu am fost in viata mea in spital decat cu apendicita nu mi se parea bine,am cerut o iubita si mi-a dat cea mai frumoasa fata nu m-i s-a parut bine si am rupt relatzia dar faptul ca chiar in seara de Deniia mare am cerut un semn plin de furie,incontrolabil un sofer beat a dat peste matusa mea si barbatul ei chiar cand se duceau cu lumina acasa,eram distrus plin de furie aproape ca furia mea acoperea durerea pe care trebuia sa o simt pentru pierderea lor,m-am simtit vinovat,si ura mea crestea,beam din ce in ce mai des pana cand am descoperit un videoclip pe youtube cu mesajele subliminale si cum subconstientul meu,reflectzia mea era absolut infectata cu ideii de viata gresite,scopuri false,mi-am pus intrebarea,,de ce?'' de ce sunt eu asa insuportabil,de ce sunt nelinistit,de ce nu suport pe nimeni,in esenta sunt o persoana buna,sinura crima pe care am facut-o a fost o pisica care a prins-o mama ca manca untura din tigaie si intr-un acces de furie am trantit-o de betot si a murit pentru care am plans o saptamana intreaga,ofeream oricui ce aveam si intodeauna am simtit ca degeaba ai o punga de pufuleti daca o mananci singur si totusi eram rau asa ma simteam si inca mai ma simt rau,o persoana rea cateodata,dupa intrebare m-am pus in genunchi am zis tatal nostru si mi-am pus toata incrderea mea in Iisus Hristos m-am rugat cu lacrimi in ochi la Dumnezeu sa ma ierte caci am gresit si inca gresesc,si inima mea parca s-a oprit din batut parca s-a schimbat ceva in mine nu ma pot infuria nici daca vreau m-am simtit ca un copil nu stiam motivul dar in noaptea aceea am fost asa de calm am simtit ca si cand te ratacesti intr-un oras o iei pe o strada si te miri ca este cea buna fara sa cunosti acea strada,inca gresesc am ramas cam la fel acum a trebuit sa scriu asta ca sa simt din nou cand spun cuiva asta parca credintza mea creste din nou,e greu sa-ti mentii sufletul bun, e greu cand lumea este rea dar fiecare om este rau din cauza satanistilor, din cauza atator dorintze puse pe tava de Sodomisti pentru ca apoi sa-i ceri lui Dumnezeu acel lucru, nu poti cere de la Dumnezeu lucruri facute de Baal, Dumnezeu sa fie cu noi si exista un motiv pentru toate bune sau rele.
Constructiv.zici? adica.stai.pe.net.si.te.iei.de.credinciosi
Este exact ce am zis eu numai ca mai modest exprimat din partea mea 
"Prin umare nu vorbim de o acceptare pur mentala directa si din interes ci de acceptarea unei persoane, a unui sistem de valori si principii, de o actiune care iti va influenta si schimba viata." --- Corect, cam asa ar trebui sa sune o definitie a credintei, nu cea de genul " cred in El ca sa ajung in Rai"
Ideea pe care Blaise Pascal o lansează nu este asupra dubiului existenței lui Dumnezeu, dar ce dorește e să demonstreze că El există indiferent dacă o persoană crede sau nu. A pierde totul sau a câștiga totul sunt expresii care nu fac altceva decât să reducă Ființa la un concept de cazino. Dumnezeu există fie că noi credem sau nu în El. La urmă existența lui Dumnezeu nu mai este o problemă: ceea ce fac eu cu viața mea devine un punct de referință în a mărturisi credința în El.
Aici este rubrica RELIGIE ce include in cea mai mare parte si VERSETE din Biblie si discuti pe aceasta tema, stiai asta sau nu?
Nu cumva ai gresit rubrica?
Nu sunt de acord.
Dacă, spre exemplu, te încrezi în dumnezeul din biblie, şi-l slujeşti toată viaţa, crezând că faptele tale vor fi răsplătite şi că îţi vei petrece eternitatea în paradis, iar el de fapt nu există, atunci practic îţi iroseşti viaţa. Pentru că, din moment ce-l slujeşti în fiecare secundă a vieţii tale, înseamnă că tu trăieşti pentru el, pentru a-i face pe plac, pentru a-l mulţumi. Nu trăieşti pentru tine, nu ajungi să te bucuri de viaţă, să încerci chestii la care nici nu îndrăzneşti să te gândeşti.
La cea de-a doua frază e puţin mai complicat. Dacă este vorba de dumnezeul ăla din biblie, care te-ar trimite în iad dacă nu crezi în el, nu-l slujeşti şi nu-l iubeşti, atunci da, pierzi totul (asta în cazul în care el există). Însă dacă e vorba de un alt zeu care, să presupunem că ne-a creat, atunci nu ştiu ce s-ar întâmpla după moarte, dacă am pierde totul sau nimic.
Probabil ca nu ati observat faptul ca nu suntem la categoria "gastronomie". Aici este locul pentru aceste informatii - care, daca va veti uita, fac sens. Nu inteleg cu ce v-am deranjat. Iar conceptul de "a arunca" l-as aplica mai degraba unor interventii gratuite si fara finalitate, asa cum este cea de mai sus - a dumneavoastra. Daca nu sunteti interesat de "versete si citate" puteti oricand sa va retrageti sau sa schimbati categoria. Corect?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
