Dc Religia considera sexul pacat? sau Dumnezeu dc ar considera asta? Ei bine, sincer, si eu sunt de aceias parere, da, sexul este pacat, dar dragostea cu prietena/prietenul inainte de casatorie dc ar fi?
Orcum sunt lucruri diferite, sex faci cu una gonflabila pe baza de arc si siliconata, iar dragoste cu o fata la care nu i-ai face rau in mod intentionat niciodata.
Mie mi se pare o prostie chestia ca nu ai voie (ca e pacat, sa fim sinceri cam toti o fac asa ), atat timp cat tu chiar faci chesti aia din suflet si ti la persoana de langa tine.
Mda probabil chestia asta e o forma de manipulare pentru a nu mai avea prostituate 
in timpul Evului Mediu iti dadeau foc pentru ca ziceau ca esti vrajitor/vrajitoare, iar dracula era prin Carpati, poate si cu asta tot asa o fi
PS: Daca te casatoresti cu una si divortezi e considerat pacat ( cred ca da, normal ) da marog am intrebat ca nu stiu sigur.
in timpul Evului Mediu iti dadeau foc pentru ca ziceau ca esti vrajitor/vrajitoare, iar dracula era prin Carpati, poate si cu asta tot asa o fi 
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
D-ZEU e impotriva placerilor care au devenit vicii. Adica sexul practicat doar din pura placere, placere egoista, carnala, care duce la pornografie si perversiuni. D-ZEU a lasat sexul drept contopire fizica a trupurilor, ca si expresie suprema a dragostei. Atat timp cat iubesti pe cineva, nu ii vei face rau intentionat, asa cum ai spus tu. Insa a face sex in afara casatoriei inseamna relatii care nu au responsabilitate. Nefiind legat de nimeni, cu nimic, te poti "degreva" oricand de cealalta persoana, pe cand in cadrul unei casnicii ai anumite responsabilitati. Chestia cu sexul interzis in Evul Mediu e un praf aruncat in ochii maselor de rand. Daca stam sa ne gandim, intotdeauna au existat curtezane abile care au ajuns sa conduca imperii din umbra. Si tocmai cine striga mai tare "hotul" era chiar el in cauza. A divorta e neplacut. Iti incalci tu juramantul facut inaintea lui D-ZEU in ziua casatoriei. Dar, decat langa cineva care sa te insele repetat, sa te bata mar, in cazul femeilor, sa bea de sa stinga si sa duci tu toata grija casei pe umerii tai, mai bine, adio asa barbat sau nevasta.
Tu chiar crezi ca placerea in sine e pacat? Pai atunci cum stam cu placerea, pofta de a minca, care e clar un semn de sanatate? Nu placerea in sine e pacatoasa, nici chiar cea sexuala, ci modul in care noi ne folosim de ea. Faptul ca ne subjugam inima ei, lasind-o sa ne conduca fiintele e pacat, insa daca o controlezi si faci ce sti ca e bine, placerea devine cel mai frumos lucru din lume, pentru ca are asupra ei binecuvintarea lui Dumnezeu.
Sexul nu e considerat un pacat in Biblie. La urma urmei, Dumnezeu l-a inventat. E considerat pacat abia atunci cind il faci intr-o conjunctura nepotrivita si cu cine nu trebuie. Sexul e doar pentru casatorie, asa cum o singura cheie e doar pentru o incuietoare. Cind faci sex cu o persoana, de fapt te unesti la toate capitolele, chiar si fizic - in timp poti lua unele miscari, gesturi, trasaturi ale celeilalte persoane, si unitatea asta e atit de puternica incit nu pate fi distrusa. De aceea e stabilit cadrul casatoriei, care iar nu trebuie sa fie distrusa. Daca o faci doar cu o prietena, apare posibilitatea despartirii, si atunci poate fi grav. Pentru ca nu poate exista o despartire reala, cind te desparti de cineva in acest sens, despartirea e o ruptura, inainte erai o personalitate bien definita, dupa nu mai poti fi, pentru ca ai dat ceva din ce esti tu, si ai primit ceva de la celalalt. Si de aceea multi care au facut-o inainte de casatorie si au schimbat partenerul, au "mici" probleme cu ei insisi, pe care poate abia le sesizeaza, insa ele le afecteaza viata in mod negativ. Si de aceea e considerat sexul inainte de casatorie pacat, tocmai pentru a ne proteja personalitatea intacta. In rest, in cadrul casatoriei, ai voie sa faci orice, in limitele normalului, oricind doresti, oricum voiesti. Nimeni nu te poate opri, daca ai ajuns la un consens cu partenerul tau.
"Deducția ca trăiește e ilogica"-dacă ar fi moartă,ai spune direct asta "mama nu mai este"-eu așa ma gândesc. Ceea ce contează, ce are importanță covârșitoare, ceea ce determină restul-asta este spus. Iisus nu ar fi putut învia-dacă nu ar fi existat.Nu s-a adus nici o proba pentru existența Lui,pentru că,pe vremea aceia,oamenii erau ceva mai pragmatici. Dacă cineva făcea cumva minuni,le făcea în numele propriu, nu al unui presupus mort
logic, nu ți se pare?
Aha,atunci presupun că sunt ca și Oscar Wilde,"ador să vorbesc despre nimic-este singurul domeniu unde am vagi cunoștințe "
Citeste raspunsul mai bine.Si pe urma nu imi place sa imi comentati raspunsurile, deoarece mi se pare ca aveti ceva cu felul in care gandesc.Fiecare are parerea lui si daca eu asa gandesc, in ceea ce vad nu e nimic rau, nu imi poti schimba nici tu si nici altcinava felul meu de a gandi. Nici macar nu am pomenit de faptul ca placerea ii un pacat.
"Isus probabil nici nu a existat, lipsind izvoarele istorice din perioada lui (si nu numai) care sa scrie despre el." Cred ca glumesti, frate. Mai documenteaza-te. Daca tu nu ai citit nimic in acest sens, nu inseamna ca nu exista documente care sa ateste istoric persoana lui Isus. Problema, in cazul in care apare, nu se pune daca Isus a existat, ci cine a fost El, a fost cel ce a pretins ca este. Iar ca sa te documentezi, citeste cartea "El a umblat printre noi" de Josh McDowell, o carte stufoasa (are vreo 300 de pagini) care prezinta numai argumente istorice, din surse ebraice sau romane din acele timpuri, cu privire la persoana lui Isus. Studiaza acele documente, si mai vorbim. El chiar a existat!
"Oricum eu nu sper să mă casătoresc, mi se pare mult prea plictisitor şi monoton. " Pacat. Nu vei cunoaste asa siguranta, increderea, dragostea profunda pe care ti-o poate da o relatie stabila in timp. Nu vei sti niciodata ce inseamna sa te daruiesti mereu, si pe deplin, nu vei sti sa iti cunosti partenerul asa cum numai tu o poti face, nu vei sti sa gusti din viata ce e destinata doar pentru tine si partenerul tau.
"De fapt tot ce ii place omului pe lumea asta ii pacat.Tot ce ne face sa radem e pacat, tot ce ne distreaza e pacat." "Nici macar nu am pomenit de faptul ca placerea ii un pacat." Ambele citate iti apartin. Da, nu ai pomenit ca placerea ar fi un pacat. Ai spus-o clar. Se intelege din primul citat. Sau tot ce ii place omului nu are legatura cu placerea, nu e de fapt placerea?
OK, nu te trimit dupa balarii. Ti-am dat deja aici ca sursa o carte, care da sute de surse care atesta existenta lui Isus Hristos, imi pare rau ca nu o mai am, ca asa as fi putut sa iti dau surse cite ai fi voit. Dar iata citeva din Talmudul evreiesc: Talmud Yebamoth 49b, p.324: „Isus a fost un bastard născut din desfrâu"; Talmud Shabbath 104 b, p. 504: „Isus a fost vrăjitor şi nebun. Maria a fost o desfrânată"; Talmud Sanhedrin 107b, Sotah 47 a: „Isus Nazarineanul (Yeshu ha Notzri) săvârşea magie şi înşelătorie şi a dus pe Israel în rătăcire". (În Talmud, creştinii sunt numiţi şi „Ha Notzrim"; Talmud Sanhedrin 43A: „În ajunul Paştelui, Isus a fost atârnat de lemn, întrucât nimic n-a fost adus în apărarea Lui." Desigur ca evrei nu aveau o parere prea buna despre Isus, si mi se pare normal, si eu as considera nebun pe unul care ar veni la mine si ar spune ca el e calea, adevarul si viata si ca nimeni nu ajunge la Dumnezeu decit prin el. Evreii au vazut doar latura umana a lui Hristos, pentru ca cultura lor nu le-a permis, era strict interzis ca cineva sa se faca pe sine Dumnezeu, iar Isus tocmai asta a facut, deci e normal sa fie considerat nebun. Mai mult, iata ce zicea istoricul roman Iosefus Flavius: „Cam în timpul acesta s-a ridicat Isus, un om înţelept dacă este corect să-l numim om, deoarece el era un făcător de lucruri minunate, un aşa învăţător încât oamenii primeau adevărul cu plăcere. El a atras la el pe mulţi evrei cât şi pe mulţi dintre neamuri. El era Hristosul, şi atunci când Pilat, la sugestia fruntaşilor noştri, l-a condamnat la moarte de cruce, cei care l-au iubit de la început nu l-au părăsit, căci el li s-a arătat viu din nou a treia zi; după cum profeţii divini proorociseră aceste lucruri şi alte mii de lucruri minunate despre el. Şi gruparea creştinilor, numiţi astfel după numele lui, nu s-au stins până azi.". Tacit, senator si istoric roman: "Dar nici efort uman, nici mărinimia împăratului, nici înduplecarea zeilor nu a pus capăt scandaloasei idei potrivit căreia incendiul ar fi fost ordonat. De aceea, ca să pună capăt zvonului, Nero a substituit vina şi i-a pedepsit în cele mai neobişnuite feluri pe cei urâţi pentru faptele lor ruşinoase, pe care mulţimea îi numea „creştini". Fondatorul acestui nume, Hristos, a fost executat de procuratorul Ponţiu Pilat în timpul domniei lui Tiberiu. Ţinută în frâu pentru un timp, superstiţia mortală a erupt nu numai în Iudeea, originea acestui rău, ci şi în oraşul Roma, unde toate lucrurile oribile şi ruşinoase se întâlnesc unul cu altul şi câştigă adepţi." Josephus, istoric evreu: "Dar acest Ananus junior, care, după cum spusesem mai înainte, a primit marea preoţie, era un om îndrăzneţ din fire şi foarte insolent; făcea parte de asemenea din tabăra Saducheilor, care sunt foarte rigizi în a-i judeca pe încălcătorii de lege, cei mai rigizi dintre toţi iudeii, aşa cum am văzut; de aceea, când Ananus se văzuse ajuns în această poziţie, gândi că acum are ocazia [să-şi exercite autoritatea]. Festus era mort, iar Albinus era pe drum; aşa că convoca sanhedrinul judecătorilor, şi i-a adus în faţa lor pe fratele lui Isus, care era numit Hristos, şi al cărui nume era Iacob şi pe alţii [sau pe tovarăşii lui]; şi, după ce a formulat acuzaţii împotriva lor ca fiind călcători ai legii, i-a dat să fie pietruiţi: dar în ceea ce-i priveşte pe cei mai cinstiţi dintre cetăţeni, sensibili la încălcări ale legii, nu le-a plăcut ceea ce se făcuse".
Mai vrei dovezi? Iti mai aduc! Istoria abunda in dovezi referitoare la Isus Hristos ca persoana istorica. Si dovezile ce ti le-am adus nu le gasesti doar in acea carte, cauta chiar si cu Google, si le vei vedea unde te astepti mai putin. Asta pentru ca ele sunt dovezi reale. recunoscute de istorici.
Nu vezi nimic frumos pentru ca nu ai "gustat" din acel lucru. Asa cum eu nu vad nimic frumos la droguri, insa ele ofera totusi ceva (niste senzatii care te determina sa maii doresti si sa nu renunti la ele), doar ca eu nu am experimentat. Si pentru ca tu nu ai experimentat, e normal sa iti placa libertatea
Te plictisesti pentru ca inca nu cunosti increderea nu cunosti acea siguranta pe care ti-o da faptul ca ti-ai vazut partenerul in f multe situatii in care, fie ca a fost vorba de situatii favorabile, fie ca a fost vorba de situatii defavorabile, el ti-a ramas credincios, nu ai cunoscut dragostea, frumusetea unei relatii de lunga durata, in ctare partenerii se stiu bine, atit de bine incit stiu cum sa il ia pe celalalt ca nu cumva sa se simta incomod, disconfortabil in vreo anumita situati, nu ai cunoscut suficient de bine oi persoana incit sa ii poti face o supriza de proportii fara ca ea sa stie, si acest lucru sa va delecteze pe amindoi. Nu ai cunoscut, pentru ca probabil nu ai intilnit persoana care sa te iubeasca asa cum esti, nu ai cunoscut pentru ca probabil nu ai vrut sa pui prea multe la bataie, sa sacrifici mai mult pentru binele amindorura.
Daca asa e cel mai bine pentru tine, nu am ce sa comentez, e viata ta. Insa nu esti un pic egoist daca nu vrei sa imparti totul cu cineva vreodata?
OK, fii egoist, insa pierzi ce e mai frumos in viata - capacitatea de a iubi si a fi iubit.
Oare nu trebuie sa fie si pentru tine? Cind eram copil, venind seara murdar de afara, obosit fiind, m-as fi simtit atit de bine, ar fi fost atit de frumos daca m-as fi culcat direct. Insa parintii ma trimeteau sa ma spal inainte de culcare, si era tragic, ca mi se ducea somnul asa. Daca tu consideri ca e mai frumos sa fii egoist, oare nu erai cum eram eu, era doar o considerenta, ca de fapt, normal era sa ma spal inainte de culcare, nu? Oare ce consideri ca e frumos, chiar e frumos. Daca exista ceva nespus mai frumos, si tu nu sti?
Ce poate fi mai frumos decit sa iti cunosti bine partenerul, sa stii ce ii place, ce ii displace, sa stii ca poti avea incredere deplina in el, ca pentru ca te cunoaste, poate sa iti faca viata mai frumoasa, sa ai un sustinator in vremuri grele, si sa fii sigur pe asta, pentru ca ai trecut cu el prin vremuri grele si ti-a fost alaturi, sa stii ca ti-a jurat credinta, si vezi ca iti este credincios? Oamenii au nevoie de cineva care sa ii inteleaga, sa ii iubeasca, sa isi ia timp pentru ei si sa ii ajute. Poti face asta desigur si in afara casatoriei, dar niciodata nu vei putea sa o faci ca atunci cind esti casatorit. In primul rind, pentru ca social lucrurile stau altfel, iar apoi, mai ales daca cei doi sunt credinciosi, pot vedea binecuvintarea lui Dumnezeu in casnicia lor. Dumnezeu intotdeauna ii va sustine pe cei ce au hotarit sa se casatoreasca, mai ales daca sunt credinciosi. E ceva acolo, in vietile lor care face ca lucrurile sa "functioneze" mai bine decit daca nu ar fi casatoriti.
-
anonim_4396 întreabă:
31 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
