de cateva zile ma tot gandesc la ceva am citit cei Agnosticismul tot nu inteleg de ce e imposibila dovedirea ca exista sau nu dumnezeu?
eu cred ca este posibila dovedirea pentru fiecare lucru,dovedirea ca exista prin dovezii,sau negarea in lipsa de dovezii, dar nu ca e imposibila dovedirea existentei lui dumnezeu, termentul de Agnosticism banuiesc ca se refera la faptul ca mereu o sa fie imposibila dovedirea unui zeu, de unde stiu uni viitorul?
eu nu il stiu de aia poate nu inteleg eu dar nu poti sa afirmi un lucru sa spui ca e imposibil pentru ca viitorul nu exista, noi putem afirma, infirma ceva provizoriu, imi place de Agnosticismul slab
Poziția conform căreia existența sau nonexistența vreunei zeități este momentan necunoscută, însă nu este neapărat imposibil de aflat; prin urmare, o astfel de persoană își va reține judecata până când vreo dovadă va deveni disponibilă. Un agnostic slab ar spune „Nu știu dacă vreo zeitate există sau nu, însă poate într-o bună zi, când vor exista dovezi, vom putea afla".
si de ateismul slab
ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca 'Dumnezeu exista' sunt insuficiente si neconvingatoare.
tot nu inteleg diferenta dintre ele sunt foarte asemanatoare
intrebarea e le putem uni?
Mi se pare cam acelasi lucru sincer...
Nici nu stiu foarte bine aceste concepte ...ateism slab, puternic, teism, agnosticism slab, puternic...etc
1000 de concepte care definesc lucruri asemanatoare...
eu iti zic parerea mea :
Cred in stiinta, cred in evolutie, in teoria lui darwin. poate chiar si in teoriile privind creatia universului din nimic.
Dar in acelasi timp am si o o conceptie de 0, 1 % in care cred ca poate exista lucruri in univers pe care nu le putem explica si pe care poate nu le vom putea explica niciodata.
Dar asta nu inseamna ca aceste lucruri se intampla ca in povestile clasice ale bibliei cu zane coborate din cer si povesti fanteziste fara baze in realitate...
Anumite lucruri ca viata dupa moarte, paradisul, credinta in zei ..sunt lucruri complexe care nu pot fi explicate inca de stiinta!
Si chiar daca probabil nu o sa aflam niciodata adevarul, si chiar daca intr-adevar exista aceste lucruri...ele sunt peste puterea noastra de imaginatie, si cu siguranta nu pot fi intelese dupa o carte scrisa de oameni ...carte care alcatuieste o religie alaturi de alte 1000.
Tocmai simplitatea asta in gandire ma enerveaza la crestinismul clasic
Sincer daca ar fi sa aleg o religie pe care sa o practic..as alege hinduismul sau budismul.
Religii mai complexe care se axeaza mai ales pe viata umana a omului...si care chiar au un anumit sens.
Iti sugerez sa cauti citate de Dalai Lama.
Omul chiar daca este conducatorul unei biserici...are o intelepciune pe care nu cred ca am mai vazut-o la oricare alt om
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Orice plan are un proiectant. Universul are un plan foarte complex.Prin urmare, universul a avut un proiectant.
Răspunde
Filosofia agnostica se bazeaza pe imposibilitatea omului de infirma sau aproba ideea existentei unui zeu suprem... datorita lipsei unei dovezi finale.
Texte biblice, dovezi stintifice clare, povesti transimise din generatii in generatii...indiferent de ce dovezi ai avea, sau nu ai avea nu ai cum sa negi sau sa aprobi existenta unui zeu.
Poate ca dovezile spun ca 99, 99999 % nu exista zei, atunci ramane acel 0, 00001 % care va fie mereu interpretat ..acel mare,, poate,,
Mereu o sa fie intrebari de gen,, cine a creat universul,, de ce a fost creat universul,, ce a fost inainte de univers,, cate universuri exista, ...etc
Raspunsuri care nasc intrebari...intrebari care nasc raspunsuri.
Asta e conceptia agnostica...
Nu ai cum sa infirmi ceva care nu a fost demonstrat ca exista...pentru ca indiferent de ce dovezi ai aduce mereu o sa ramana un semn de intrebare de care crestinii sau ateii o sa se agate
Ai citit Critica ratiunii pure?
Pe scurt, citat din wikipedia: Kant împarte judecățile în empirice sau a posteriori și judecăți a priori. Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile a priori posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe observație senzorială, de ex.: "doi și cu doi fac patru" reprezintă o afirmație apriorică.
Kant susține că noțiunile de timp, spațiu și cauzalitate, care fundamentează legile ce guvernează relațiile lucrurilor dintre ele, nu sunt legate de obiectele din natură ci, dimpotrivă, ca pure forme apriorice, stau la baza capacității de cunoaștere a subiectului, fiind astfel transferate realității obiective. Spațiul, timpul și cauzalitatea sunt prin urmare forme care funcționează în procesul de percepție ca tipare, cu scopul de a ordona și structura toate impresiile senzoriale. "Lucrul în sine" (das Ding an sich), adică așa cum este în esența sa, nu poate fi cunoscut, pentru că subiectul intră doar în posesia impresiei asupra lucrului, a "fenomenului", a apariției senzoriale a "lucrului în sine", care singură poate fi percepută, spre deosebire de ceea ce Kant denumește noumen, care se sustrage capacității de cunoaștere. Această cercetare critică a condițiilor percepției și cunoașterii este denumită de Kant "filozofie transcendentală", filozofie care investighează premisele și limitele necesare la care este supusă cunoașterea subiectului.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
