De ce a fost Prometeu pedepsit pentru ca a daruit focul omenirii? De ce zeii nu voiau ca acestia sa aiba acces la foc? Cum interpretati mitul acesta?

În mitologia grecească zeii sunt destul de nepasatori față de oameni. Dar intervine o treaba interesantă în povestea asta. Nu cred că vorba doar de foc aici. E drept că focul e destul de util la una și alta, dar care e conexiunea între zei și foc mai exact?

Jertfele. Interpretarea mea e că zeii n-ar fi vrut ca oamenii să aibă o oarecare putere asupra lor prin intermediul jertfelor. În religiile politeiste actul de sacrificiu era vazut ca o "techne". Adică important era să știi tehnica potrivită de a face sacrificiul. Nu era deloc ca în religia veterotestamentară a vechiului Israel unde nu jertfele contau în mod deosebit pentru Dumnezeu ci inima omului.

În mitologia greacă, titanul Prometeu avea reputația de a fi viclean și inteligent, cel care a oferi oamenilor darul focului și priceperea metalurgiei, acțiune pentru care a fost pedepsit de Zeus, care se asigura în fiecare zi că un vultur îi consuma ficatul titanului în timp ce zăcea neputincios, legat de o stâncă.

Prometeu (însemnând „chibzuire") a fost unul dintre conducătorii bătăliei dintre titani și zeii olimpieni conduși de Zeus pentru a obține controlul asupra cerurilor, o luptă despre care se spune că a durat zece ani. Cu toate acestea, Prometeu a schimbat partea și i-a susținut pe olimpienii învingători atunci când Titanii nu i-au urmat sfatul de a folosi viclenia în luptă.


Crima de care a fost acuzat Prometeu

Simțind milă față de starea slabă și goală a omului, Prometeu a atacat atelierul lui Hephaistos și Atena de pe Muntele Olimp și a furat focul, pe care l-a ascuns într-o tulpină goală de fenicul, pentru ca mai apoi să dea omului darul valoros care să-l ajute în lupta vieții.

De asemenea, titanul l-a învățat pe om cum să-și folosească darul și astfel a prins contur metalurgia, ajungând să fie asociat și cu știința și cultura.

Într-o versiune puțin diferită a poveștii, omenirea avea deja foc, iar atunci când Prometeu a încercat să-l păcălească pe Zeus să mănânce oase și grăsime în loc de cea mai bună carne în timpul unei mese pe Muntele Olimp, Zeus, înfuriat, a luat focul, astfel încât omul ar fi trebuit să-și mănânce carnea crudă. Prometeu a furat apoi focul ca în versiunea anterioară. Acest lucru a explicat și de ce, în sacrificiile de animale, grecii au dedicat întotdeauna zeilor oasele și grăsimea și mâncau ei înșiși carnea.
Pedeapsa lui Prometeu

Zeus a fost revoltat de furtul focului de către Prometeu și, așadar, i-a dat Titanului o pedeapsă veșnică, ducându-l departe spre est, poate Caucaz. Aici Prometeu a fost legat de o stâncă (sau stâlp), iar Zeus a trimis un vultur să mănânce ficatul nemuritor al Titanului.

Și mai rău, ficatul creștea din nou în fiecare noapte, iar vulturul se întorcea în fiecare zi pentru a-l chinui perpetuu pe Prometeu. Din fericire pentru binefăcătorul omului, dar abia după mulți ani, eroul Hercule, când a trecut într-o zi în timpul muncilor sale celebre, a ucis vulturul cu una dintre săgețile sale.

E incurcat ce conta in religia veterotestamentara, deoarece Vechiul Testament a fost scris de oameni diferiti, cu idei religioase diferite.

Nu e deloc încurcat și nu are nicio importanta ca a fost scris de oameni diferiti. E de ajuns să-l citești pe tot ca sa-ti dai seama de ideea generala.

In Vechiul Testament Iov si Ecleziastul sustin ca ale profetilor carti mint de sting cu "rau faci rau gasesti" (adica e o minciuna sfruntata ca suferinta ar fi o rasplata pentru pacat).

La Cele Zece Porunci scrie ca Dumnezeu pedepseste pacatele pana la al treilea si al patrulea neam, dar in alta carte scrie ca asta e o minciuna sfruntata si o blasfemie (chestia cu mancat agurida).

Foarte vag. Capitolul si versetul, te rog.

"Aicia scrisa asa alta parte scrie asa" unde? Despre ce vorbesti? Daca ai stii despre ce vorbesti ai da capitol si verset.

Nu sunt multe versete despre "mancat agurida". Ba chiar cred ca e unul singur. Pe Google apare imediat despre ce verset este vorba.

În Ieșirea 20:5 Dumnezeu le zicea evreilor că păcatele lor au consecințe, uneori atât de grave încât se vor rasfrange asupra urmașilor lor. Asta era un avertisment. Dar oamenii în loc să înteleaga sensul acelui pasaj s-au învartoșat în inimile lor și au început să dea vina pe parintii lor în loc să-și asume proprile fărădelegi. De asta profeții Ieremia, Isaia și Iezechiel au combătut proverbul pe care poporul l-a scornit, nu Dumnezeu. Citește domnule cu atenție că n-a zis nimeni că ce a zis Dumnezeu e greșit. Au zis că proverbul acela inventat de oameni e greșit. Pentru că ei prin acel proverb mutau vina pe părinții lor în loc să și-o asume și să se pocăiască.

Unde scrie-n Biblie explicatia pe care mi-ai dat-o? Banuiesc ca nu scrie nicaieri. Nu te-a facut nimeni purtator de cuvant al profetilor iudaismului.

Cât despre coerența internă a Bibliei: Bart Ehrman consideră că Biblia nu are un singur răspuns la problema suferinței, diverși autori ai Bibliei oferind soluții diverse și adesea contradictorii. De exemplu, doctrina profeților este „bine faci, bine găsești, rău faci, rău găsești", Iov și Ecleziastul consideră că doctrina profeților nu este adevărată, iar doctrina din Cartea lui Daniel și Apocalipsa lui Ioan este „bine faci, rău găsești, rău faci, bine găsești, dar continuă să faci binele pentru o răsplată postumă".

Ehrman, Bart (2008). „Suffering and a Crisis of Faith". God's Problem. How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question—Why We Suffer (în engleză) (ed. Adobe Acrobat eBook Reader). New York: HarperCollins. p. 7. ISBN 9780061578311. "But I had been asked to teach a course called "The Problem of Suffering in the Biblical Traditions." I welcomed the opportunity because it seemed like an interesting way to approach the Bible: examining the responses given by various biblical authors to the question of why there is suffering in the world, in particular among the people of God. It was my belief then, and continues to be my belief now, that different biblical authors had different solutions to the question of why God’s people suffer: some (such as the prophets) thought that suffering came from God as a punishment for sin; some thought that suffering came from God’s cosmic enemies, who inflicted suffering precisely because people tried to do what was right before God; others thought that suffering came as a test to see if people would remain faithful despite suffering; others said that suffering was a mystery and that it was wrong even to question why God allowed it; still others thought that this world is just an inexplicable mess and that we should "eat, drink, and be merry" while we can. And so on. It seemed to me at the time, and seems so now, that one of the ways to see the rich diversity of the scriptural heritage of Jews and Christians was to see how different authors responded to this fundamental question of suffering."

Sunt curios, cand te trezesti dimineata tot Bart Ernham iti spune ce mic dejun sa mananci sau pe aia o gandesti cu capul tau? Realizezi ca mai exista si alti "bible scolars" pe langa el, cu aceleasi studii si diplome, care mai de care cu alte si alte idei, nu?

Ceea ce spun dusmanii lui: daca vei studia Biblia la Ivy League, o universitate de stat americana, facultate de teologie protestanta mainline sau catolica, vei da peste armata de clone ale lui Bart Ehrman. Concluzia: el e departe de a fi "unicat".

Practic a avea raca pe Bart Ehrman este o modalitate eleganta de a spune ca ai raca pe toti biblistii mainstream.

Claiming that historical criticism is passé may suggest to some that conservative biblical scholarship has won the "battle" against historical criticism and is now finally vindicated. This may sound appealing in popular circles, but it is not true in academia.
— Peter Enns, 3 Things I Would Like to See Evangelical Leaders Stop Saying about Biblical Scholarship

A black pastor who’d earned his Master of Divinity (M. Div.) told me, "I wouldn’t suggest you go to seminary. There’s-a reason they call them cemeteries. People go there to die [spiritually]."
— John Richards, Confessions of a Black Seminarian

I remember Tami coming into the meeting and sharing her sense of call to minister to women, to those struggling in marriages, and I remember her saying something about becoming a speaker for women’s events. She then said that she would begin by entering into seminary. Of course, as soon as she mentioned seminary, I immediately began to imagine how this mom with three small kids at home would be devoured by liberal seminary professors like the ones I had at Princeton. I imagined her crisis of faith like the crisis I endured in Princeton. I imagined her intellectual meltdown like the meltdown that led me to lose my faith all together for a season. And of course, the very first words that came out of my mouth were, "Tami, I don’t think you need to go to seminary to pursue this particular call. I think there are many opportunities to do this k.i.n.d of ministry without having to go through seminary." Pastor Drew, who was seated close by and had a very similar experience to mine while he attended the Divinity School at Vanderbilt, chimed in with almost the same exact sentiment. Now please understand, Drew and I loved Tami and we wanted what was best for our church member her family…which for us meant trying to talk her out of going to seminary!
— Colonial Presbyterian Church, EPC, On Knowing God’s Will and Doing God’s Will

Have you ever heard someone say that seminaries are cemeteries? The idea in that sentence is that you go to seminary with a living faith, but your faith dies while you get lost in a stack of scholarship, theology, and philosophy. One friend told me that in his entrance interview to a certain seminary he was asked the following question. "Every student comes to a point in seminary where they lose their faith; how will you handle that?" My friend decided that was not a seminary he wanted to attend, so he joined Ashland Theological Seminary instead, where I met him in class.
— Preston Yoder, Seminary: A Near Death Experience?

When I made the decision to go to seminary, people in the church I was in at the time said, "They’ll teach you not to believe the Bible." Again, true, but misleading. What they did was teach me how to read the Bible in context. As a result, I started to believe the Bible again but not in the way they taught it.
— David Anderson, The Suffering Servant and Recovery from Depression

"Bine faci, bine gasesti"=intelepciune. Cartea lui Iov este o carte anti-intelepciune. Sursa: https://ruml.com/thehebrewbible/notes/21-Notes.pdf