Din dragoste pentru noi. Dumnezeu este sfant si drept.El in sfintenia Lui trebuie sa pedepseasca pacatul.Plata pacatului este moartea.Sangele reprezinta viata.Inainte,in dragostea Lui accepta sangele animalelor ca substitut in locul pacatosului. Apoi, vazand ca omul pacatuia din ce in ce mai mult, a trimis pe Fiul Sau ca sa plateasca pretul pentru pacatele noastre.El a facut totul pentru noi, noi alegem.
Nu ai inteles nimic din ce am explicat.
Tot ce insiri tu aici este o interpretare a subconstientului in functie de proprile prejudecati.
Prejudecati acumulate prin doctrina.
Daca mediul de viata este corespunzator, idei bine plantate in subconstient la varste fragede cand nu exista discernamant si capacitate de intelegere de catre persoanele din jur, teorii religioase sau tema ca zeii exista, atunci ei chair ajung sa existe.
Intr-o mai mare sau mai mica masura.
Si da, cu cat esti mai prost cu atat crezi mai intens in mortii inviati si zei creatorii.
Dumnezeu prin Moise se infrunta cu Faraonul?
Sunt stupefiat!
Si maimuta invelea ciocolata, nu?
"Dumnezeu prin Moise se infrunta cu Faraonul?" - Ai fi inteles daca ti-as fi explicat ca fiecare plaga tintea catre unul dintre zeii egipteni? Si stii tu care erau acestia?
"Am uitat sa adaug, ESTI PENIBIL!" - Sa nu fii surprins, dar nu ma simt deloc lovit parerea ta. Ma uit si eu la om inainte sa pun pret pe porcariile care ii ies din gura. Esti cocos in spatele monitorului si in spatele kilometrilor de retea. Iar tie nu ti s-a uscat inca pe la gura casul celor 8 clase primare. Jignesti din neputinta si te bagi ca musca in lapte, din frustrarea celui ignorat.
Apropo, familia, prietenii, cunoscutii, ce parere au de faptul ca iti permiti golanisme din astea cu oameni care ti-ar putea fi oricand superiori la scoala sau la munca? Si de ce crezi ca doar daca esti crestin trebuie sa fii civilizat, sa ai bun simt, sa fii om si sa nu te comporti ca un mojic?
Biblia e plina de cotradictii? E chiar asa, sau nu? O imagine de ansamblu iti va arata ca exista oameni care cred ca asa e, si exista oameni care dimpotriva, vad ca se completeaza foarte bine, ca contradictiile sunt doar aparente. Care e realitatea? E simplu de explicat: e ca un joc de puzzle. Daca citesti Biblia superficial, sau daca o iei din auzite de la altii, vezi doar citeva piese din intreaga imagine, piese care ti se par a fi nepotrivite una fata de cealalta, oricit ai incerca sa le pui impreuna. Si e normal. Si atunci gasesti "contradictiile", insa daca cauti sincer adevarul, si citesti Biblia in intregul ei, sa vezi ce are de zis pentru tine si societatea in care traiesti, incepi sa descoperi fiecare piesa din acel joc, din acea imagine, si incepi sa vezi, pe masura ce trece timpul, ca lucrurile incep sa se "lege". Eu am fost ateu, si am fost foarte sceptic, si cind am inceput sa "construiesc" acest "joc" al Bibliei cautam motive cit se poate de rationale in favoarea credintei, si nu am crezut decit cind le-am aflat, si mi-a trebuit mai bine de un an ca sa inteleg ca Biblia nu se contrazice cum credeam, ci ca se completeaza, si mi-a trebuit vreo 5-6 ani ca sa pot vedea intreaga "imagine" de ansamblu, inagine care, odata vazuta, ma face sa fiu absolut sigur pe ceea ce cred.
Nu lua doar afirmatiile unora. Pune-te si citeste Biblia. Ia-ti timp pentru ea, cauta, pune intrebari, asteapta-te la raspunsuri, incearca sa vezi logica ce sta in spatele a ceea ce zice Biblia, incearca sa "legi" acel joc imens de "puzzle" pe care ea il descrie, si, cind vei reusi, vei realiza ce fel de carte e, ca nu degeaba i s-a zis Cartea Cartilor.
OK, eu ma autosugestionez, dar cum explici cind imprejurarile dovedesc ca El exista si ma ajuta, nu e doar o parere. Cind mi-a ars casa, anul trecut in toamna, am avut nevoie urgenta de bani ca sa ii pun macar acoperisul rapid, ca daca veneau ploile, era grav, s-ar fi distrus si ce a mai ramas. Cum explici ca am primit ca ajutor din partea altora exact cit aveam nevoie sa repar acoperisul? Si ca m-am miscat in timp util, pina sa dea frigul, acoperisul era pus? E doar un exemplu. Poti spune ca e intimplarea. Insa ar fi prea de tot ca in fiecare caz cind ma rog si El imi raspunde sa zic ca e intimplarea, lucrurile sunt prea evidente cind te uiti la imprejurari. Eu am o regula: stiu ca psihicul ma poate minti, si de aceea caut mereu corespondente in realitate. Mai devreme sau mai tirziu, privind la realitate, descoperi ca realitatea da peste cap orice autosugestie, poate sa mi se para mie ceva la un moment dat, insa realitatea va confirma daca ce cred e adevarat sau nu. Si in ce Il priveste pe Dumnezeu, realitatea mi-a confirmat mereu ca El exista, ca nu e doar o parere a mintii mele.
OK, tu te referi doar la o idee plantata in mintea mea. Si ce faci cu realitatea care imi confirma ca ideea din mintea mea nu e doar o idee, ci e ceva real? In 20 de ani, am pierdut citeva zeci de lucruri, si doar o data nu am gasit lucrul pierdut, in rest, de fiecare data cind ma rugam, cumva, ajungeam sa recapat lucrul respectiv. Eu am ajuns in acest caz sa cred pe baza experientei, a realitatii, ca, daca ma rog, Dumnezeu imi da inapoi ce am pierdut. Daca ar fi fost doar intimplarea, ar fi trebuit sa nu mai gasesc multe din lucrurile pierdute.
"Si da, cu cat esti mai prost cu atat crezi mai intens in mortii inviati si zei creatorii." Ce sa mai zic? Adica tu ii faci prosti pe acei oameni pe care i-am adus in discutie, si pe toti ceilalti care, datorita inteligentei si capacitatilor lor extraordinare, au ajuns cineva in viata si cred, doar pentru ca cred?
Subconstientul poate materializa orice gand.
Efectul Placebo, cand folosesti o pastila nu are efect pastila cat are efect puterea de a crede in ea.
Da, tot o interpretare a subconstientului este.
Ti-a picat ceva din cer cumva? Sau pentru acele lucruri ai muncit? Daca ai muncit cine e responsabil?
Tu doar asociezi intamplarile din viata ta cu zei milostivi si darnici.
Usurel Chuck Norris!
Si nu am ce cauta in "spatele monitorului" si in "spatele kilometrilor de retea".
Vezi ca nu te mai ajuta ratiunea, penibilule.
Ok, un bolnav de cancer, aflat pe mina unui medic renumit pentru ca a vindecat pe altii de cancer, crede cu tarie ca si el va fi vindecat, si totusi, dupa luni sau ani de zile moare de acel cancer. Efectul Placebo, da, exista, dar e limitat, si spune-mi si mie ce efect Placebo a fost cind o fata studenta, disperata ca nu a reusit sa isi faca rost de cei 1200 de euro necesari ca sa isi plateasca scoala, a venit la mine si m-a rugat sa ma rog la Dumnezeu pentru ea ca sa obtina cumva acei bani. Si ii trebuiau rapid, in doua zile, altfel pierdea scoala, trebuia sa renunte la ea. M-am rugat doar pentru ca mi-a cerut-o, pentru ca nu am crezut ca poate face rost de 1200 de euro in doua zile cind nu a putut face asta in saptamini, si realizezi si tu ca nu poti face rost de atita bani intr-un timp atit de scurt. Dar totusi, desi ma indoiam, stiam ca Dumnezeu poate face ceva, intotdeauna El surprinde. Si a facut! Nu am sa uit fata acelei fete cind a venit plina de bucurie sa imi zica ca a primit acei bani! Am ramas foarte surprins atunci. Eu inainte nu am crezut, imi parea imposibil, deci efectul Placebo cade la faza asta. Oricum, e gresit sa generalizezi. Efectul Placebo apare doar uneori, in anumite circumstante. Insa in viata mea, indiferent de circumstante, eu vad o regula: lucrurile se intimpla ca si cind as fi ajutat de cineva, ca si cind cineva ar fi cu mine si m-ar sustine, nu numai psihic, ci si material. Si asta intotdeauna. E o diferenta cind lucrez cu El, cu gindul la El ca este cu mine acolo, si e o diferenta cind nu o fac cu El. Chestia asta e testata, pot sa ti-o dau "metric", hai sa zicem in metri patrati de faianta pusi. Cind sunt cu El, imprejurarile sunt in favoarea mea - mai putine placi se sparg, fac mai putine greseli, sau intuiesc imediat ce sunt gata sa fac o greseala (uneori e chiar ca si cind cineva m-ar atentiona ca sunt gata sa gresesc), potrivesc mai repede si mai bine placile pe care le pun, si pur si simplu am spor la lucru. Intotdeauna cind sunt cu El.
Si sa stii ca mi-au picat multe din cer. Multe dorinte am avut, unele irealizabile, si nici nu m-am chinuit sa le realizez, ca dupa un timp sa vad ca primesc acele lucruri. Desigur ca le-am dorit, ca m-am rugat pentru ele, insa ce e imposibil, e imposibil, si doar la Dumnezeu devine posibil.
Si as fi nedrept daca nu as zice ca am si muncit pentru unele lucruri. Dar cind Dumnezeu da, uneori chiar e ca picat din cer.
Nu asociez doar intimplari. Sunt ca un detectiv care cauta un hot. Nu il vede, dar ii percepe miscarile facute, si se ia dupa acele miscari. Si cu cit descopera mai repede ce fel de caracter are hotul, cu atit mai repede il poate prinde. Pentru ca asa afla care va fi urmatoare lui miscare. La fel fac si eu. Vad ca exista Cineva invizibil care face unele miscari in viata mea, si, daca ma uit in Biblie sa cunosc caracterul Lui, descopar in realitate ca miscarile sunt facute de o Persoana cu acel caracter, adica de Dumnezeu. Nu e vorba doar de intimplari din viata mea, ci de o relatie. De un mod de raportare intre mine si El si invers, intre El si mine.
N-are rost, trag concluzia ca infectia este mult prea mare. Vrei ca tu sa ai ultimul raspuns decisiv. Roagate si pentru mine, daca voi devenii presedintele Americii in numai doua zile ma pocaiesc.
P.S : Nu te mai obosii sa-mi raspunzi.
Nu ma obosesc sa iti raspund. Imi face placere!
Pai vezi, nu poti crede ca poti deveni presedintele Americii in doua zile, nici eu nu am crezut ca se pot obtine 1200 de euro in doua zile, nu e cam acelasi lucru? Daca ar fi credibil ca poti face rost de 1200 de euro in doua zile, multi nu ar mai fi saraci. Tocmai in asta sta dovada mea ca Dumnezeu exista - a facut un lucru imposibil de realizat. La fel de imposibil ca si acela de a ajunge tu presedintele Americii.
De rugat pentru tine, stai linistit, ma rog. Poate nu atit cit trebuie, dar o mai fac din cind in cind, si asta pentru ca iti doresc binele. Ca nu te vei pocai, nici ajungind presedintele Americii, asta imi e foarte clar, ca nu de minuni ai tu nevoie pentru asta, ci de intelegerea ca esti pe o cale gresita, ca ceva nu e OK cu tine, si ca lucrurile trebuiesc indreptate. Asta te duce la pocainta reala, nu o minune. Dar cind te consideri OK, sanatos, fara probleme, si crezi ca sti tu cel mai bine cum stau lucrurile, desigur ca nu mai e loc si de Dumnezeu acolo, pentru ca nu ai ochi ca sa Il vezi pe El, chiar de ar fi.
OctavianDanielMaria întreabă:
VampiruI întreabă:
dida_1258 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: