Ca să folosesc expresia ta, nu Dumnezeu are nevoie să fie "periat" de noi, ci noi avem nevoie să Îl "periem". Pentru că omul a fost creat cu dependenta de Dumnezeu. Am fost creați să avem fiecare personalitatea lui; dar în același timp suntem dependenți de Dumnezeu. Și nu putem să fim altfel; pentru că dacă am fi altfel ar trebui ca fiecare din noi să fie dumnezeu. Imposibil acest lucru. Chiar și Tatăl, Domnul Hristos și Duhul Sfânt Își cunoaște fiecare rangul în cadrul Sfintei Treimi. Și există o inimaginabilă înțelegere, armonie în orice gând, orice lucrare. Așa era și omul înainte de cădere.
Și dacă stau bine să mă gândesc, și îngerii, și orice are ființă este dependent de Dumnezeu.
"Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa..." (Fapte:17:28)
Dumnezeu e personal si de o eternitate întreagă Tatăl, Fiul și Duhul Sfant se apreciază reciproc așa cum vedem și în Evanghelii. Tatăl spune că iși găsește toată plăcerea în Fiul, Fiul spune că Tatal e mai marec decat El, că e de folos să plece înapoi pentru că atunci va trimite Duhul Sfant, etc.Fiecare persoană a Treimi o apreciază si o ridică pe cealaltă.Și relațiile din cadru Treimii sunt tiparul relațiilor perfecte. Si în cadrul căsătoriei 2 oameni care își exprimă încantarea și multumirea pentru persoana celuilalt, zidesc o relație tot mai împlinitoare. Biblia e plină de mesaje in care Dumnezeu vorbește de dragostea și încantarea lui față de oameni. Închinarea și aprecierea mea pentru El sunt răspunsul la dragostea pe care El mi - a arâtar- o întai. Il lauda pe Dumbezeu cei ce înțeleg cat de mult sunt iubiți.
La primul raspuns pe care l-am citit, ala cu "e in noi" m-am gandit la doua lucruri:
1. E in noi, ne-o trage.
2. E in noi, ne posedeaza.
Prorociile care s-au împlinit cuvant cu cuvant, și nu sunt câteva sau interpretabile.