Gândiţi-vă puţin, dacă ar rămâne doar Noe, familia sa şi animalele sale într-o lume vastă plină de pericole, ce şanse ar avea de supravieţuire, prin uciderea animalelor Dumnezeu readuce echilibrul care a fi distrus doar prin uciderea oamenilor.
Cum poti crede intr-o fiinta care vrea sa ucida oamenii prin potop doar pentru ca erau rai? cum poti simti iubire si atasament fata de o "fiinta" care lasa mii de oameni in chinuri pe lumea asta si care te arunca in iad,pe lumea cealalta,daca alegi ceea ce-ti place?
--O fiinta inteligenta gaseste mii de cai de a invata si determina omul sa inteleaga unde si cu ce a gresit. E binevoitoare,toleranta,rabdatoare, blanda, iubitoare si niciodata nu ar recurge la o rezolvare rapida, lasa si usoara de a distruge raul dintre oameni ca cea cu inecul. Gretos.
Cum de puteti crede si slavi, fratilor, o entitate asa? Nu ganditi un pic?
Totul se trage din faptul ca in geneza scrie ca d-zeu a dat omului pamantul in stapanire, cu tot cu animalele lui. Deci animalele exista pentru om. Asa de mult iti fac pe plac incat se pun si singure in farfurie sa le mananci. In acele vremuri oamenii credeau ca e dreptul lor divin sa omoare animalele, sau sa faca absolut ce vor cu ele. Sa ne gandim ca aceasta mentalitate a persistat pana in secolul trecut. Sa ne amintim cum au macelarit americanii bizonii si lupii in drumul lor spre coasta pacificului. Sa ne amintim de tigrul tasmanian care a disparut in 1936, si atatea alte animale care au fost impinse spre extinctie datorita crestinilor europeni "civilizati". Extinctia unei specii pur si simplu nu era considerata un lucru rau in acei ani. Era chiar recomandata in cazul speciilor carnivore care erau considerate "rele" sau animalele diavolului, si care nu meritau o alta soarta decat disparitia.
Chiar si asa, ti se pare ok sa le pedepsesti pentru ceva ce nu au facut?
Dumnezeu ne permite ca sa le si mancam daca e asa pare crud pentru iubitorii de animale dar e o sursa de hrana.Ele sunt fara ratiune si Dumnezeu stie cel mai bine de ce nu a permis ca sa traiasca toate, dar Dummezeu a dat legi care nu le-a permis evreilor sa isi bata joc de ele.
Tot nu ai raspuns la ce am intrebat.
"a dat legi care nu le-a permis evreilor sa isi bata joc de ele"... de animale da? Bun, evreii nu isi bat joc de ele dar zeul tau da.
Ti se pare ok sa le pedepsesti pentru ceva ce nu au facut?
"Ele sunt fara ratiune"... ce intelegi tu prin ratiune? Daca spre exemplu o "maimuta" a invatat ca pentru a ajunge la miezul dintr-o anumita nuca trebuie sa o lase la uscat o perioada, sa bata cu degetele pentru a afla daca s-au facut sau nu dupa care sa o puna pe o piatra si sa o loveasca cu o alta piatra pana se sparge, consideri asta ca fiind ratiune sau nu? Mai pe scurt, consideri ca folosirea uneltelor pentru a te ajuta tine de ratiune sau nu? Daca anumite animale au format o societate in care converseaza intre ele, se ajuta reciproc, folosesc unelte, arme si altele de genu, este vorba de ratiune sau nu?
""Ele sunt fara ratiune"... care sunt standardele tale? Daca animalele invata sa foloseasca unelte sau alte metode pentru a-si face viata mai usoara, consideri ca este ratiune sau pentru tine, ratiunea e doar atunci cand ajung la stadiul oamenilor iar tot ce este sub acel nive, nu tine de ratiune?
"ne permite ca sa le si mancam"...e irelevant raspunsul tau. La fel le permite si lor sa ne manance pe noi (doar ca mai nou, oamenii atunci cand aud de partea in care natura intoarce favoarea o ard indignati gen "dar vai, cum e posibil").
Incearca sa raspunzi la ce te-am intrebat fara sa mai tragi de timp si fara sa mai schimbi subiectul.
Indiferent de statutul animalelor, ti se pare corect sa le pedepsesti pentru ceva ce nu au facut? Raspunde simplu cu DA sau cu NU.
Potrivit Bibliei
Îi pasă lui Dumnezeu de animale?
FAUNA planetei este în pericol. Mulţi oameni de ştiinţă cred că speciile de animale dispar într-un ritm mult prea rapid. Regnul animal suferă consecinţele devastatoare ale activităţii omului. Industria alimentară, sporturile sângeroase, dar şi abandonarea fără milă a animalelor de companie completează acest tablou sumbru.
Unii sunt însă de părere că această situaţie este consecinţa inevitabilă a exploziei demografice. Dar a vrut oare Dumnezeu să se ajungă aici? Şi-a lăsat el creaţia animală pe mâna plină de cruzime a omului? De unde ştim că lui Dumnezeu îi pasă de animale?
S-a îngrijit de animale încă de la început
După ce a creat peştii, păsările şi mamiferele, Dumnezeu a fost mulţumit de ceea ce făcuse. Potrivit Bibliei, el „a văzut că lucrul acesta era bun" (Geneza 1:21, 25). Toate acele vieţuitoare, de la cele mai mici până la cele mai mari, s-au bucurat de grija iubitoare a Creatorului. Dumnezeu nu doar le-a creat „înţelepte din instinct", dar a şi luat măsuri ca ele să se simtă bine în habitatul lor. Pe bună dreptate a scris psalmistul: „Toate te aşteaptă, ca să le dai hrană la timp. Ele adună ce le dai. Tu îţi deschizi mâna şi ele se satură cu lucruri bune" (Proverbele 30:24; Psalmul 104:24, 25, 27, 28).
Întrucât animalele n-au fost înzestrate cu raţiune şi spiritualitate, Dumnezeu le-a pus sub autoritatea primului om, Adam (2 Petru 2:12; Iuda 19). Spre deosebire de acestea, Adam era o fiinţă superioară, creată „după chipul lui Dumnezeu". El putea reflecta personalitatea Creatorului său, Iehova (Geneza 1:27; Psalmul 83:18). Dar aceasta nu-i dădea omului dreptul să-şi exercite autoritatea asupra animalelor după bunul lui plac.
De pildă, Iehova i-a acordat lui Adam privilegiul de a le pune nume animalelor. Mai mult, el a venit în ajutorul lui Adam, ‘aducându-i-le ca să vadă cum le va numi pe fiecare’ (Geneza 2:19). Doar acţionând sub îndrumarea Creatorului putea omul să se îngrijească cu succes de animale.
Lui Dumnezeu chiar îi pasă!
Din nefericire, Adam s-a răzvrătit împotriva Creatorului. Acţiunea lui a avut consecinţe devastatoare asupra omenirii şi a tuturor formelor de viaţă de pe pământ. Creatorul însă a arătat clar cum trebuiau tratate animalele. Deşi i-a permis omului să le folosească drept hrană, dar şi în alte scopuri practice, Dumnezeu nu a aprobat niciodată tratamentul crud aplicat animalelor. Biblia spune: „Cel drept are grijă de sufletul animalului său domestic, dar îndurările celor răi sunt pline de cruzime" (Proverbele 12:10).
Dumnezeu i-a dat anticei naţiuni Israel legi care aveau în vedere binele animalelor. Măsura privitoare la Sabat, o zi din săptămână rezervată odihnei, fusese luată şi în folosul animalelor (Exodul 23:12). Este demn de remarcat că, deşi în acea zi sacră israeliţilor nu li se permitea să efectueze nicio muncă, ei aveau obligaţia de a veni în ajutorul unui animal suferind (Luca 14:5). În plus, Dumnezeu a poruncit ca vitele să nu fie private de hrană cât timp erau puse la muncă şi să nu fie împovărate peste măsură (Exodul 23:5; Deuteronomul 25:4). Era interzis să se înjuge un taur cu un măgar, pentru ca niciunul să nu sufere (Deuteronomul 22:10). Biblia arată clar că animalele trebuie tratate aşa cum se cuvine: cu respect şi compasiune.
Deşi mulţi oameni se concentrează asupra propriilor interese şi ignoră consecinţele acţiunilor lor asupra animalelor, Dumnezeu manifestă compasiune faţă de ele. Când locuitorii cetăţii Ninive s-au căit şi au fost scutiţi de judecata divină, profetul Iona a reacţionat fără milă. Dar iată ce i-a zis Iehova: „Mie să nu-mi pară rău de Ninive, oraşul cel mare, în care sunt peste o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, ca să nu mai punem la socoteală multele animale de acolo?" (Iona 4:11). Da, Creatorul a arătat milă chiar şi faţă de animale!
Se va îngriji de ele şi în viitor
Cu siguranţă, Dumnezeu nu rămâne indiferent când vede cum se poartă omul cu animalele. Fiul său preaiubit, Isus, a spus că nici măcar o vrabie nu cade la pământ fără ştirea Tatălui (Matei 10:29). În cazul oamenilor, lucrurile stau cu totul altfel. Nici chiar persoanele cu cele mai bune intenţii nu înţeleg pe deplin modul în care acţiunile lor afectează mediul înconjurător. Pentru ca societatea omenească să fie condusă în aşa fel încât să se arate consideraţie faţă de animale, oamenii trebuie să-şi schimbe modul de a gândi.
Din fericire, Biblia ne dezvăluie că va veni timpul când, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, „pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova" (Isaia 11:9). Această cunoştinţă le va oferi oamenilor ascultători instruirea necesară administrării corecte a pământului. Creatorul se va îngriji ca între oameni şi animale să domnească armonia, restabilind astfel condiţiile care existau la început pe pământ.
Iată cum descrie Biblia transformarea ce va avea loc atunci: „Lupul va sta uneori cu mielul, leopardul se va culca cu iedul, iar viţelul, leul puternic şi animalul bine hrănit vor fi toate împreună şi le va mâna un băieţel. Vaca şi ursoaica vor paşte, puii lor se vor culca împreună. Chiar şi leul va mânca paie ca taurul. Sugarul se va juca deasupra găurii cobrei şi copilul înţărcat îşi va pune mâna deasupra vizuinii şarpelui veninos". Ce perspectivă minunată! (Isaia 11:6–8)
V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?
● Îi pasă lui Dumnezeu de animale? (Proverbele 12:10; Matei 10:29)
● Este posibil ca între om şi animale să fie armonie deplină? (Isaia 11:6–9)
[Text generic pe pagina 11]
E nevoie de o schimbare în gândire pentru ca omul să arate consideraţie faţă de animale. Sper ca acum ai inteles mai bine.
Tot nu ai raspuns la ce ti-am cerut. Vad ca incepi sa deviezi din ce in ce mai tare de la subiectul principal.
""Potrivit Bibliei, el „a văzut că lucrul acesta era bun""... si tot potrivit bibliei, zeului respectiv ii pare rau ca a facut oamenii. Interesant pasaj pentru un zeu care stie tot.
Sa revenim totusi la ce ti-am cerut pana acum, la subiectele principale. Sa presupunem totusi ca zeului tau ii pasa de restul animalelor... intrebarea de mai sus ramane valida : ti se pare corect ce a facut zeul tau? Raspunde simplu cu Da sau cu Nu deoarece vad ca incepi sa deviezi.
Raspunde si la celelalte intrebari puse de mine. Vad ca mi-ai scris un roman intreg legat de un subiect irelevant dar ai evitat sa raspunzi la toate celelalte puncte importante.
Daca mai eviti si acum sau daca bagi iar romane legate de subiecte irelevante, o sa consider ca esti incapabil sa raspunzi la ceva atat de simplu si ca nu mai are rost sa imi perd timpul cu tine deoarece nu esti pregatit.