De ce avea nevoie zeul evreilor de miros de fum de maruntaie de animale?

"Din acestea să aducă prinos şi jertfă Domnului: grăsimea de pe măruntaie, toată grăsimea care acoperă intestinele,
15. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rărunchi;
16. Şi să le ardă preotul pe jertfelnic; această ardere pe foc este mireasmă plăcută Domnului. Toată grăsimea este a Domnului."

Zeilor le placeau crimele.

Si mirosul de gratar.

O aromă plăcută îți poate înviora ziua. Unii preferă mireasma florilor, alții mirosul cafelei proaspăt prăjite sau al fânului proaspăt cosit.El prefera seul de oaie pe grătar.
Sau poate era carnivor pasiv.

Apoi cam împuțit grătar trebuia să fie să miroasă a grăsime arsă, dar de jertfă era minunată și o mortăciune .

Zeilor cică le plăceau ofrandele, și dacă le dădeai ofrande fizice ei te ajutau.Real... chiar dacă la nivelul nostru de înțelegere actual ni se pare o mizerie primitivă ceea ce făceau oamenii în acele timpuri, pentru ei era ca și cum acum ai țuca moaște și icoane făcătoare de minuni, adică ceva sacru, chiar dacă era o mizerie, la fel cum e și cu țucatul chipurilor cioplite și putreziciunilor sfinte la creștini.