Din 2 motive 1 Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.
2Cand esti copil crezi tot ce iti spun parinti iar daca ei iti spun ca Dumnezeu e real tu vei crede fara sa pui prea multe intrebari, pentru ca esti doar o victima indoctrinata.
Bună.
Fiecare este cu convingerea sa și nu trebuie să naștem războaie pentru îndoctrinare!
Pa, pa.
Nu e problema de a castiga un conflict de idei. Credinta mea e cel mai bun drum pentru mine. Ce fac ceilalti, daca sunt in cautare, daca sunt in permanenta bataie de joc, e problema lor.
N-am crezut asta niciodata, si nici n-am sa incerc vreodata sa convertesc pe cineva la credinta mea, n-are rost, fiecare crede in ce vrea sau ma rog, nu crede. ^_^
Si, n-am crezut niciodata ca eu detin adevarul iar ca restul se inseala
De la atat credinta mi se face foame
Nu eu cred asta ci conducatorii religiosi reprezentantii,, oficiali,, ai fiecarei religii cred ca religia lor e cea mai buna ca e singura ca e cea adevarata s.a.m.d.
a3e6u9 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: