Nu este cinstit ca obiect de tortura ci ca amintire a daruirii lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Nu exista sindrom post traumatic la Dumnezeu pentru a fi vreo problema amintirea, in schimb pentru noi este necesar sa ne amintim ce a facut El ca Dumnezeu pentru noi: si Intrupare, si umilire, si rastignire. Pentru ca iata, fie uitam, fie nu constientizam, fie denigram fara sa stim in realitate cat ne cantareste aceasta denigrare...
Referirile la "CRUCE" în Noul Testament sunt referiri ca la un SEMN de CINSTE. Sunt zeci si zeci. Iata numai cateva:
"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."- I Corinteni 1, 18;
-Matei 24, 30:,, Atunci se va arăta pe cer SEMNUL FIULUI OMULUI şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă."
-Galateni 6, 14:,, Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decat numai în CRUCEA Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! (MOTIV DE LAUDĂ)"
-Filipeni 3.18:,,Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se
poartă ca duşmani ai CRUCII LUI HRISTOS."
-I Corinteni 1, 17:,, Căci Hristos... m-a trimis să binevestesc, dar nu cu inţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică CRUCEA LUI HRISTOS."
-Efeseni 2, 16:,, Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. (ARMĂ ASUPRA RAULUI)"
Cuvintele Scripturii vorbesc de la sine:
Referirile la "CRUCE" în Noul Testament sunt referiri ca la un semn de CINSTE:
-"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."- I Corinteni 1, 18;
- Galateni 6, 14:,, Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decat numai în CRUCEA Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" (motiv de cinste...)
Da. Asupra mortii, asupra pacatului, asupra a tot ce e rau.
Daca omul decide sa creada in El, toate aceste lucruri nu mai au putere asupra lor. Si asta nu e doar o vorbă in vint.
Poti sa fii mai coerent, te rog?
Da, pentru ca e urmata de inviere.
Daca romanii ar fi folosit alte obiecte pentru al tortura si omori pe Mantuitorul Hristos, probabul le- am folosi pe acelea ca sa ne aducem aminte cat de mult ne iubeste Maruitorul Hristos.
Cinstirea Sfintei Cruci face referire la întreaga dăruire şi Jertfă adusă personal de Fiul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi...
Nu l-au plagiat. L-au împrumutat. Tocmai datorita semnificației lui. Mizeria, noroiul, transformat in aur, diamante. Păcătoși transformați în sfinti. Cel mai mare păcătos are potentialul de a deveni cel mai mare sfint. După cum "orice soldat are in ranita sa bastonul de maresal". Nu sfint cum crezi tu, sau chiar unii din biserica, ci sfint in sensul de a fi ceea ce trebuie sa fii. In fata unui astfel de om iti vei ridica pălăria, cu toata necredinta ta. Nu am vazut eu unul, tu nici atit. Dar cînd vei vedea, vei recunoaste ca Dumnezeu exista.
Toate pacatele.
De unde ai scos-o cu falosul? Nu ar trebui sa aduci niste argumente serioase, sa spui macar in ce religii pagine? Macar...
Crucea a fost des folosita de romani ca instrument de tortura. Hoții, tilharii, criminalii "beneficiau" de ea. Evangheliile confirmă acest lucru cînd spun ca Isus a fost răstignit intre doi tilhari. Asta e, nimic mai mult. Ca poti face tu analogie cu cine stie ce cruci din alte religii, e altceva. Si eu pot face din soare obiectul propriei religii inventate de mine, dar e departe de soarele real.
Care botez? Sunt vreo trei in Biblie. Cel practicat acum de biserica nu are legatura cu iertarea păcatelor. Prin botez te identifici cu Hristos in moartea si invierea Sa, adică faci posibil ca moartea si învierea sa devina realitate in viata ta. Sa mori fata de rau, sa invii pentru bine.
Cu ce ne faci? Doar demonstrezi neștiința ta, si ca nu ai citit Biblia decat printre rînduri. Ia citeste-o, si mai vorbim, căci vei avea alta abordare.
Se zice.
El merge mult mai departe decat iertarea. Pentru ca te "asociezi" in moarte cu Isus, ai capacitatea de a muri fata de pacatul originar. Iertarea doar cosmetizează, pentru ca se ocupa de pacate ca fapte, care sunt efectul păcatului originar, dar botezul elimina chiar pacatul originar. E un alt nivel
Mecanic vorbind, daca ai un angrenaj in care un șurub se tot rupe datorita strimbarii cadrului de care e prins, ruperea șuruburilor ar fi păcatele ca fapta, si iertarea de asta se ocupa, înlocuirea suruburilor, iar cadrul strimb ar fi pacatul originar. Botezul se ocupa cu schimbarea cadrului in unul drept.
Iarta, dar nu numai atit. Iertarea presupune rezolvarea trecutului. El face mult mai mult decat atit, El face totul nou. Esti o noua fiinta de crezi in El. "Iata, toate cele vechi s-au dus; toate s-au facut noi" zice Biblia. Si asa este. Chiar daca tatăl meu zice ca e prea frumos ca sa fie adevarat. Dar este si frumos, si adevarat.
Rîzi ca nu vrei sa pricepi. Botezul nu e posibil fara iertarea păcatelor. Dar el in sine e mult mai mult de atit.
Isus s-a jertfit pentru toti. Botezul face ca jertfa lui sa fie valabilă pentru mine.
Daca e sa luam ca pilda, intensitatea curentului e mereu aceeasi, e o constanta pe fir, insa diferenta de potential, tensiunea, apare doar daca exista un consumator. Jertfa Lui, iertarea ce o ofera, e intensitatea. Exista indiferent daca eu cred sau nu. Daca cred, devin consumator, beneficiez de ea, e special pentru mine, si asta e botezul. Declararea ca eu m-am conectat la priza.
Înțelegi diferenta?
Ce e de ris? Daca nu pricepi macar atit, de ce sa ma mir ca nu crezi. Daca eu fac un anunt ca dau o mie de lei oricui vine la mine, si tu vii si iei banii e aceeasi chestie. Potential, oricine poate lua banii, e iertarea lui Isus, faptul ca ca tu ti-i insusesti, ca devin concret ai tăi acei bani, e botezul. Ce poate fi mai simplu, si totusi de neînțeles pentru tine?!?
Da. Ce...
Normal. Daca gîndești in privinta asta la nivel de copil...
Cit de serios... Chiar nu ai vazut emoticonul?!?
E greu sa faci niste cercetări simple?
Aproape în toată lumea antică au fost găsite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme şi care datau din perioade mult mai vechi decât era creştină. India, Siria, Persia şi Egiptul ne furnizează nenumărate exemple... Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreştine şi printre popoarele necreştine poate fi considerată aproape universală şi, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii." — Encyclopædia Britannica (1946), vol. VI, p. 753.
„Forma [crucii cu două braţe] îşi are originea în Caldeea antică. În această ţară, precum şi în ţările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma misticului Tau, iniţiala numelui său]. Spre mijlocul secolului al III-lea A.D., bisericile fie se îndepărtaseră de unele învăţături ale credinţei creştine, fie le falsificaseră. Pentru a mări prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii erau primiţi în biserici fără să fie regeneraţi prin credinţă şi li se permitea să-şi păstreze, în mare parte, semnele şi simbolurile păgâne. Astfel, Tau sau T, în forma cea mai frecventă cu bara transversală lăsată mai jos, a fost adoptat ca simbol al crucii lui Cristos." — An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine (Londra, 1962), p. 256.
„Este straniu, totuşi adevărat, că, cu mult înainte de naşterea lui Cristos şi de atunci încoace, crucea era folosită ca simbol sacru în ţări în care nu ajunseseră învăţăturile Bisericii... Grecii, care i se închinau lui Bachus, tirienii, care i se închinau lui Tamuz, caldeenii, care i se închinau lui Bel, şi scandinavii, care i se închinau lui Odin, toţi au folosit un obiect cruciform în închinarea adusă acestora." — The Cross in Ritual, Architecture, and Art, de G. S. Tyack (Londra, 1900), p. 1.
„«Crux Ansata» [crucea cu ansă sau cu mâner în partea superioară]... era purtată în mână de preoţii şi regii-pontifi egipteni ca simbol al autorităţii lor de preoţi ai zeului Soare, fiind denumită «Semnul vieţii»." — The Worship of the Dead, de J. Garnier, (Londra, 1904), p. 226.
„Diferite reprezentări de cruci se găsesc pretutindeni pe monumentele şi mormintele egiptenilor, fiind considerate de mulţi specialişti simboluri fie ale falusului [o reprezentare a organului sexual masculin], fie ale coitului... În mormintele egiptene, crux ansata se află alături de falus." — A Short History of Sex-Worship, de H. Cutner (Londra, 1940), p. 16, 17; vezi şi The Non-Christian Cross, p. 183.
"Crucea a fost des folosita de romani ca instrument de tortura. " - nu, era folosit un copac sau stâlp pe care erau țintuiți cei condamnați.
Cuvântul grecesc pe care multe versiuni biblice moderne îl traduc prin „cruce" („stâlp de tortură" în NW) este staurós. În greaca clasică, acest cuvânt indică pur şi simplu un stâlp vertical. Mai târziu, el s-a folosit şi pentru a indica un stâlp de execuţie cu un braţ transversal. Un dicţionar biblic explică: „Cuvântul grecesc pentru cruce [staurós] însemna în sens propriu un stâlp vertical, sau un par, de care se putea atârna ceva sau care se putea folosi pentru a împrejmui un teren... Şi la romani, termenul crux [din care derivă la noi cuvântul cruce] pare să fi avut la origine sensul de stâlp vertical". — The Imperial Bible-Dictionary, sub îngrijirea lui P. Fairbairn (Londra, 1874), vol. I, p. 376.
Dar ce se poate spune despre instrumentul folosit la executarea Fiului lui Dumnezeu? Este demn de remarcat că, pentru a indica acel instrument, Biblia foloseşte şi termenul xýlon. Lucrarea A Greek-English Lexicon, de Liddell şi Scott, îl defineşte după cum urmează: „Lemn tăiat şi gata de a fi folosit, lemn de foc, lemn de construcţie etc... bucată de lemn, buştean, grindă, ciomag, măciucă, stâlp pe care erau ţintuiţi criminalii din lemn verde, copac". Lucrarea adaugă „în NT cruce" şi citează spre exemplificare Faptele 5:30 şi 10:39 (Oxford, 1968, p. 1191, 1192). Însă, în aceste versete, BC, BG, BO, BS, şi SS 1874, traduc termenul xýlon prin „lemn". (Comparaţi această redare cu Galateni 3:13 şi Deuteronomul 21:22, 23. )
J. D. Parsons spune: „În originalul grecesc, niciuna dintre numeroasele cărţi ale Noului Testament nu conţine nici măcar o singură propoziţie care să dovedească, fie şi indirect, că acel staurós folosit pentru Isus a fost deosebit de un staurós obişnuit. Cu atât mai puţin, nimic nu dovedeşte că el ar fi fost alcătuit nu dintr-o singură bucată de lemn, ci din două bucăţi îmbinate în formă de cruce. Nu este nicidecum o înşelăciune nesemnificativă faptul că învăţătorii noştri redau cuvântul staurós prin «cruce» atunci când traduc textele greceşti ale Bisericii în limba noastră maternă şi susţin această acţiune introducând în dicţionarele noastre cuvântul «cruce» drept corespondent al lui staurós, fără să explice că nu acesta era sensul principal al termenului în zilele apostolilor, ci a primit acest sens principal doar mult mai târziu, dacă l-a primit într-adevăr, şi aceasta fiindcă, în lipsa dovezilor, s-a presupus dintr-un motiv sau altul că acel staurós pe care a fost executat Isus a avut această formă". — The Non-Christian Cross (Londra, 1896), p. 23, 24; vezi şi The Companion Bible (Thetford, Anglia, 1974), apendicele nr. 162.
Corect. Nimic nou sub soare. Ca si un simplu bebe nascut intr-o iesle. Asta se numeste identificare. Cu cei cazuti (talharii), cu cei mici si nestiutori (bebe). Si mai sunt multe altele.
Ti-am zis deja. Ai citit ultimul meu raspuns?
Evangheliile.
Hai, fie si pestera. Dar asta ca sa se identifice si cu un mărunțel ca tine si ca mine.
''Harry Potter'' e pura fantezie. Evangheliile sunt patru relatari ale vietii unui om (stii care), fiecare din perspectiva sa. Eu cred din toată inima si sunt convins cu intreaga minte ca sunt veridice. Chiar daca pentru unii par pura fantezie.
Încă n-am fost aplicată valoarea răscumpărării. Se face o alegere intre cei ce vor beneficia de ea și cei ce nu vor mai strica aerul...