Pai se spune ca diavolii cunosc cuvantul lui Dumnezeu si stiu Biblia pederost doar ca nu vor sa o respecte, Dumnezeu nu la facut pe diavol el era unul dintre ingerii sai lucifer care a cazut datorita mandriei din Imparatia cerurilor, deci prin urmare fiind unul dintre ingeri cunoaste foarte bine cuvantul lui Dumnezeu.
ZvT ai dreptate plus ca tot ce facea Isus pote sa faca si Criss Angel Isus era un magician care avea cunostinte in multe materii si stia cum sa controleze mintile oamenilor prosti
Nici pe mine nu mă cred boracii când le spun că Iisus al lor a fost iluzionist.
Este scris:"Omul nu traieste numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu." P.S:si eu-s pocaita :-P
Asa au considerat cei ce au editat biblia ultima oara ca da bine la public, dooh!
Ca sa fie un exemplu pentru noi, atunci cand vom fi ispititi sa stim ce sa raspundem. Logic ca si dracii cunosc Cuvantul Lui Dumnezeu, de aceea ei cred si se infioara.
Chipul evanghelic si istoricitatea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu si om
Chipul evanghelic si istoricitatea lui Iisus Hristos
Iisus Hristos a avut pana azi si are in continuare o mare influenta in viata creatiei. Aceasta influenta se datoreste unei lucrari reale a lui Hristos sau e produsul unei exagerari subiective care s-a perpetuat in istoria crestinismului? Mai intai se poate spune un lucru: aceasta influenta nu e produsul treptat al unei fantezii ce s-a dezvoltat cu timpul, ci s-a simtit inca de la martorii imediati ai Invierii Lui. Marturia despre Invierea Lui nu s-a cristalizat treptat. Formele acestei marturii se pot urmari pana la un timp care nu e despartit mult de moartea Lui. Din comuniunea de credinta in care autorii Evangheliilor se afla cu Domnul inviat, ei descriu Persoana Lui intr-o forma in oarecare masura libera. Tot ceea ce se spune in Noul Testament despre Hristos e imprimat de eficienta Lui asupra autorilor, eficienta deosebita de a oricarei personalitati care a fost numai om. Ei nu marturisesc despre invierea si despre Persoana lui Iisus Hristos numai ca despre doua lucruri care-si corespund, ci vorbesc despre ele ca unii ce stau in momentul in care scriu sub eficienta Lui.
Invierea lui Hristos e certificata de eficienta Lui obiectiva care incepe indata dupa aceea asupra ucenicilor si se prelungeste asupra lor si asupra ucenicilor acestor ucenici, ca sa continue ca o eficienta in tot cursul istoriei crestinismului. Hristos nu a inviat fara sa Se fi facut cunoscut in oarecare mod in chip real ca atare si fara sa fi intemeiat obiectiv convingerea lor ca El persista in legatura cu cei ce cred Lui pana la sfarsitul veacurilor. "Toata traditia despre Hristos a rasarit din credinta in Invierea lui Iisus si s-a concentrat in relatia de eu-Tu cu Rastignitul Care e viu si acum."
Iar marturia despre Invierea lui Hristos nu a putut fi produsul unei deductii logice din viata Lui, sau produsul vreunei fantezii subiective, stimulata de legatura sentimentala cu El a celor ce au trait in preajma Lui. Credinta in Dumnezeu sau legatura sentimentala cu Magistrul care a murit n-a dus niciodata prin ea insasi la credinta in invierea Acestuia, inviere care sa fie baza pentru invierea tuturor. Neputinta judecatii naturale de a admite o astfel de inviere, nesilita de un fapt care sa o impuna impotriva ei, a facut-o sa nu deduca din credinta in Dumnezeu putinta invierii ca o baza pentru invierea tuturor oamenilor. Neputinta judecatii naturale de a admite Invierea lui Hristos, daca aceasta nu s-ar fi produs ca un fapt de necontestat, ar fi dus, dimpotriva, la indoiala in dumnezeirea Lui, sau din credinta in dumnezeirea Lui n-ar fi dedus Invierea Lui. Iar aceasta neputinta a judecatii ar fi oprit si lucrarea fanteziei ucenicilor in acest sens, cu toata atasarea sentimentala la El. Caracterul Persoanei lui Iisus, oricat de exceptional a fost, nu i-a convins pe ucenici a priori ca El trebuie sa invieze. O dovedeste aceasta fuga lor in timpul judecatii si patimilor Lui si indoiala manifestata de ei de cate ori Hristos le-o prezicea, chiar cand, pe de alta parte, marturiseau dumnezeirea Lui (Mt. 16, 16).
Pe de alta parte, Persoana insasi a lui Hristos Isi deschide toate dimensiunile Ei de-abia in urma invierii. Chiar daca L-ar fi socotit pe Hristos, in mod neintrerupt si neclintit, Dumnezeu intrupat, daca El n-ar fi inviat, adica daca ucenicii n-ar fi avut experienta Invierii si a eficientei Lui reale dupa Inviere, dumnezeirea Lui ar fi ramas pentru ei o realitate in mare parte inchisa, ascunsa, neluminata. Numai cu ochii acestei credinte, intemeiata pe comuniunea cu El dupa Inviere, au putut intelege ucenicii pe Hristos in toata plinatatea reala a Persoanei Lui. Experienta Invierii lui Hristos, intemeiata pe comuniunea cu El dupa Inviere, e baza "istorica" ce a dat ucenicilor posibilitatea sa recunoasca "istoricitatea" Lui ca Dumnezeu-Om si sa o descrie ca atare.
O teorie teologica despre Iisus care face abstractie de aceasta experienta "istorica" a Invierii lui Hristos va nega dumnezeirea Persoanei Lui, chiar in cazul ca va admite istoricitatea Lui. Desigur insa ca aceasta istoricitate va fi nedeplina, pentru ca va lipsi din ea Invierea Lui, ca unul din evenimentele fundamentale ale "istoriei" Lui. Ea va elimina din viata lui Hristos tot ce depaseste posibilitatile unui om obisnuit.
La randul ei, Invierea de care ucenicii dau marturie nu e invierea unui indiferent care om, ci tocmai a lui Hristos Care li S-a impus lor ca o persoana cu o putere, cu o viata, cu o invatatura care depaseste orice putere, orice viata, orice invatatura, aflata in limitele unei existente umane. E invierea unei persoane care li s-a dat ea insasi ca fiind Fiul lui Dumnezeu, fara a manifesta nici o mandrie pentru aceasta, - caci era un fapt real - si care a prezis Invierea sa. Facand abstractie de faptul ca Invierea lui Hristos n-ar fi putut fi un eveniment petrecut cu un om obisnuit, experienta Invierii insasi a deschis ucenicilor accesul deplin la adevaratul Hristos "istoric", sau ne asigura despre existenta "istorica" a lui Hristos ca Dumnezeu-Om.
De aceea experienta ucenicilor privitoare la Hristos primeste abia prin experienta Invierii Lui deplinatatea ei ca experienta despre Hristos cel "istoric", langa Care au petrecut mai multi ani, dar pe Care nu L-au inteles deplin inainte de Inviere. "Accentuarea Domnului inaltat nu e deci o indepartare de la viata lui Iisus traita de El ca om. Dimpotriva, Domnul inaltat numai in acel caz nu e o fantoma, cand El nu e altul decat Iisus din intervalul de timp dintre nasterea si moartea Lui." De aceea Apostolii se dau pe ei nu numai ca martorii Invierii lui Hristos, ci ca martorii Acelui Hristos langa Care ei au stat tot timpul de la inceputul activitatii Lui (Fapte 1, 21). Astfel Iisus, vazut in Noul Testament cu ochii celor ce au fost martorii Invierii Lui si partasi la o comuniune cu Domnul inviat si inaltat, nu e alt Iisus decat cel istoric, vazut in urma invierii in plinatatea luminii Lui.
Cei care au voit sa elimine tot ce depaseste omenescul exclusiv in Hristos n-au fost in stare sa reconstituie chipul sigur al unui Hristos istoric in sensul pur omenesc al cuvantului. N-au fost in stare sa faca aceasta nu numai pentru faptul ca nu s-au putut ajuta de alte izvoare, prin care conform metodei lor ar fi trebuit sa intemeieze refuzul a ceea ce socoteste ea ca trebuie eliminat, ca nefiind strict omenesc, din chipul lui Iisus din Noul Testament, ci si pentru faptul ca ucenicii insisi nu au fost in stare sa prinda intr-un contur strict omenesc Persoana Invatatorului lor nici inainte de Inviere, caci si atunci le ramanea o fiinta mereu dincolo de toate masurile omenesti, cu toata apropierea Lui suprem omeneasca de ei. Ei au avut lipsa de cheia Invierii chiar si numai ca sa poata completa, intelege deplin si formula clar acest caracter dumnezeiesc al Invatatorului lor care le aparea inca inainte de Inviere ca depasind ceea ce incapea in masurile strict omenesti.
Dar se pune intrebarea: trebuie respinsa marturia martorilor Invierii, sau primita cu neincredere, sau socotita insuficienta, pentru motivul ca e in acelasi timp marturia unor oameni care nu s-au inchis cu incapatanare experientei Invierii, ci au acceptat-o, supunandu-se sub forta realitatii, deci cu "credinta" in acest eveniment?
La fel si noi, trebuie sa raspundem cu Cuvantul lui Dumnezeu in orice circumstanta a vietii.Atunci,el va pleca rusinat.
Eu cred ca Isus a raspuns asa, pentru ca asa scria in Cuvantul Sau. Si.asa cum asa ai spus si tu, diavolul cunoste Cuvantul lui Dumnezeu.Deci, eu cred ca Isus i-a amintit diavolului ce scrie.P.S. si eu sunt pocaita.
Mai negrule, crai de-astia ca ZvT am vazut multi, zice ca nu-i e frica de nimic Daca scoate unu un pistol si-l indreapta spre el, iti zic eu ca se converteste si la budism, si la islamism si la ce vrei tu. Smecheri de astia de pe TPU ma lasa rece, si prin vorbele lor (cu care uneori isi dau singur in cap) nu dau dovada decat de gandirea de meltean de pe dambovicioara mostenita din mosi stramosi. Lasa ca-l vedem noi cat de flegmatic si neinfricat o sa fie la judecata
Hai să ne vedem în realitate. Iarna asta am drum în câteva orase din ţară, singur. Lasă-mi datele de contact într-un mesaj. Dacă spun că eşti prost am o dovadă, tastezi numai căcat, dar nu pot fi sigur de ceea ce faci tu în viaţa reală aşa cum nici tu nu poţi vorbi despre mine în sensul ăsta.
Nu raspunde printr-o intrebare daca sti..., spune ce inseamna
Http://sarivan.wordpress.com/2007/10/06/cine-este-diavolul/
Numai bine!
Asta este teoretic, practic (de unde vine si ce inseamna) diavol vine din greaca veche -diabolos care inseamna a separa.Ce separa? Tot ce se poate separa.
Nu isus nu a putut da un raspuns de genul " ai tu idee cine sunt Eu?'' pentru ca trebuia implinita profetia si nu numai din aceasta cauza isus s-a coborat pe pamant si s-a rasticnit pentru ca noi(oameni) sa fim iertati si mantuiti si de la facerea lumi pana la rasticnire portile raiului au fost inchise din cauza pacatului lui adam si a evei si din acest motiv domnul s-a rasticnit pentru a deschide portile raiului(cum spune si intr-un cante:'' ti-a deschis usa sper cer, spre raiul sau!).