Cred ca asta tine de fiecare in parte, nu de ceva din trecut. Nu au trait oameni in aceleasi conditii si au excelat?
Te-ai gandit ca unii amarati sunt copii sau batrani. Te-ai mai gandit, de asemenea, ca unii amarati muncesc si nu primesc cat ar trebui?
Nu mersi, nu am sindromul Stockholm pentru popoare care ne-au tiranizat si umilit atata amar de vreme.
M-am gandit mult la asta. Fiecare primeste exact cat merita, in functie de ce face si la ce se pricepe si cat efort depune.
Copiii aia au parinti? Daca da, ei sunt in grija lor. Daca nu, orfelinatele, unde sunt incurajate exact atitudinile astea care nu sunt rele doar pentru ceilalti, ci si pentru ei insisi si dezvoltarea lor pe viitor.
Batranii aia ce au facut toata viata? Au frecat manganu? Au asteptat sa le dea statul? Au pierdut anii sau au facut ceva sa isi asigure un trai decent? Sa stea altii sa traga pentru ei ca ei nu au fost in stare, nu?
Daca vorbim de persoane cu dizabilitati, trebuie identificate cauzele pentru care au ajuns asa si eradicate, adica daca un barbat loveste o gravida de exemplu, sa faca puscarie pe viata. Am dat un exemplu.
Persoanele in cauza au nevoie de sprijinul nostru, dar foarte multi stau si cersesc, dar au bani de baut, nu au nici probleme de sanatate. Unii oameni fara maini sau picioare, picteaza si scriu carti in timp ce altii cersesc toata ziua. Am intalnit persoane de la orfelinate, persoane surdo-mute si altii cu alte probleme muncind din greu sa isi castige painea. Deci daca unii pot, altii de ce nu pot?
Ziceam că poate nu ne-ai mai vedea într-o lumină aşa proastă prin comparaţie.
Păi bine presupun pentru ei. Pentru restul lumii, în general numai rău.
Orice viețuitoare face ce poate. Un om care nu face mai mult înseamnă ca atât poate el. Omul e condus de programul de baza de viețuitoare scris în codul genetic în urma evoluției în milioane de ani și de ceea ce învață. Programul de baza e respectat în buna măsură de majoritatea ființelor: supraviețuire, strângere de resurse și înmulțire. Peste programul de baza se suprapune și procesul de învățare. Omul daca e învățat sa fie numai pentru el, atunci asa face. E ceva normal. Poveștile sunt bune, mai dau cate o pilda doua, dar realitatea contează cel mai mult. Atunci când povestea nu e susținută de realitate e firesc ca omul sa o ignore.
De fapt pentru ca unii sunt pur si simplu prosti si puturosi. Asta cu spiridusii buni si rai e doar o scuza penibila.
„De ce fac oamenii fapte bune sau de milostenie doar ca sa fie vazuti si laudati de altii?"
O trăsătură destul de comună în rândul narcisiștilor. Ei mereu vor să arate bine în ochii oamenilor pentru ca nimeni să nu îi bănuiască, acuze sau să îi țină responsabili pentru lucrurile oribile pe care le fac. Tatăl meu era genul ăsta de persoană. Doar uită-ta la toți miliardarii și corporațiile care se dau filantropi cu proiecte de caritate în timp ce își exploatează angajații, folosesc materiale obținute din muncă de sclavi în țări subdezvoltate, distrug mediul și comit nenumărate alte violări de drepturi și probleme sociale și economice. La fel au făcut și mulți mafioți sau politicieni corupți.
„De ce unii oameni dau bani la saraci in loc sa le plateasca o instruire intr-o meserie sau sa le ofere un loc de munca?
De ce stau amaratii sa cerseasca in loc sa munceasca?"
Urăsc din tot sufletul meu mentalitatea asta că un om nu are valoare sau drept la viață dacă nu muncește zi și noapte. Nicio ființă umană nu ar trebui să își justifice valoarea sau dreptul de a i se îndeplini toate nevoile de bază, indiferent dacă alege să muncească sau nu. Capitalismul oricum nu ne va ajuta niciodată să sfârșim homelessness pentru că depind de această amenințare pentru a îi împăca pe oameni cu faptul că sunt exploatați. Cauzele pentru care oamenii ajung în stradă sunt multe, diverse și depind și de la țară la țară. Ar putea să fi fost dați afară de o gazdă pentru x motiv, ar putea ca în regiunea lor să fie prețul prea mare la case, sau la servicii medicale, salarii stagnante, ar putea să sufere de x dizabilitate, dependență sau problemă de sănătate mintală, poate și-au pierdut locul de muncă din cauza pandemiei, poate sunt victime de război, poate sunt victime ale rasismului sistemic, poate sunt adolescenți lgbt care au fost dați afară din casă de o familie homofobă, poate au fost victime ale violenței domestice, ar putea să fie adulți care au trăit toată viața într-un orfelinat și au fost dați afară la 18 ani, ar putea fi soldați care s-au întors dintr-un război în Orientul Mijlociu și țara i-a lăsat baltă etc. etc. etc. Faptul că noi românii preferăm să înjurăm cerșetorii, cei mai puțin privilegiați și cei mai nedreptățiți oameni din lume, dar nu am mai avut un meeting anti corupție în 2 decenii spune multe despre noi. Soluția este simplă. Ar trebui să le dăm case tuturor persoanelor fără casă(nu e ca și cum nu putem face asta(în Europa sunt cu 11 milioane mai multe case goale decât oameni ai străzii, în sua situația e mult mai rea), să le oferim mâncare și îngrijiri medicale pentru orice boală pe care au făcut-o pe străzi, să primească tratament pentru orice dependență sau problemă de sănătate mintală pe care o au și terapie pentru traume și după putem să le și dăm locuri de muncă. Și de preferat să eliminăm sistemul economic care permite acestei nenorociri să existe.
" De ce e incurajata spaga? De ce sunt incurajati sa faca asta? "
Thats a very good question my friend!
"De ce se plang toti dar nu ar schimba nimeni nimic la viata lor?"
Pentru că majoritatea oamenilor nu le plac schimbările și în special nu cele care implică sacrificii personale. Plus, sunt mulți oameni astăzi în special tineri care fac tot posibilul să se schimbe în bine și hei, i am all for self improvement, dar schimbările individuale nu vor rezolva probleme sistemice.
"De ce ne complacem in suferinta?"
Pentru că majoritatea oamenilor preferă să își vadă de viața zilnică și nu să încerce să schimbe problemele sistemice din jur. Și în multe cazuri oamenii se obișnuiesc așa mult cu statusul quo, în special dacă este singura lumea pe care au știut-o vreodată, nici măcar nu realizează că lumea ar putea fi diferită.
"Fiecare primeste exact cat merita, in functie de ce face si la ce se pricepe si cat efort depune."
Nu te supăra, dar pentru a crede în meritocrație trebuie să fii naiv, ignorant față de lumea în care trăiești sau să ai iq 20.
"Daca nu, orfelinatele, unde sunt incurajate exact atitudinile astea care nu sunt rele doar pentru ceilalti, ci si pentru ei insisi si dezvoltarea lor pe viitor."
Ce drc vrea să însemne asta? Tu crezi că orfelinatele îi învață pe copii să cerșească sau să aștepte să le dea statul bani? Vrei să spui că ești împotriva orfelinatelor sau ce? Eu sunt voluntar la un centru de plasament. Copiii cu care lucrez au probleme de dezvolatare intelectuală, vin din familii în care au suferit abuz de toate felurile inclusiv sexual, care au părinți care i-au abandonat sau care sunt în pușcarie, care au început școala mai târziu etc. Ei nu s-au născut cu aceleași privilegii și oportunități ca mine. Deci da, as spune că merita mult mai mult decat mine sau alți copii pentru a compensa pentru începutul oribil pe care l-au avut in viată. Să nu mai vorbesc că mai toți copiii de la centrul unde lucrez își doresc un viitor și o carieră și sunt foarte serioși în privința educației lor, deci ideea că oamenii săraci sunt leneși este din toate punctele de vedere o imbecilitate și o minciună creată pentru a justifica inegalitatea de avere. Acolo nici măcar nu am voie să le aduc bomboane
"Batranii aia ce au facut toata viata? Au frecat manganu? Au asteptat sa le dea statul? Au pierdut anii sau au facut ceva sa isi asigure un trai decent? Sa stea altii sa traga pentru ei ca ei nu au fost in stare, nu?"
Tu chiar ești serios? Că au muncit că n-au muncit e ceva complet irelevant aici. Bătrânii sunt o categorie demografică extrem de vulnerabilă din motive evidente, prin urmare trebuie să li se ofere mai mult, simplu. Indiferent că vorbim de case, îngrijiri medicale, protecție față de abuz sau orice altă nevoie.
"Daca vorbim de persoane cu dizabilitati, trebuie identificate cauzele pentru care au ajuns asa si eradicate, adica daca un barbat loveste o gravida de exemplu, sa faca puscarie pe viata. Am dat un exemplu."
I am gonna kill myself! În primul rând, dizabilitățile nu pot fi prevenite. Oricine poate ajunge să aibă o dizabilitate oricând. Poate să te prindă cutremurul și să îți pierzi un picior, poți să ajungi paralizat într-un accident de mașină, poți să faci alzheimer la bătrânețe etc. Eu am autism pentru că m-am născut așa, iar mama mea este surdă pentru că și-a pierdut auzul în timpul vieții. Niciunul din noi nu putea să facă nimic să prevină asta. Singurul lucru posibil pentru a scăpa lumea de dizabilități ar fi genocid și eugenism. Iar exemplul tău este cel puțin imbecil nu doar pentru că asta nu ar rezolva problema, dar justiția punitivă este complet inutilă din toate punctele de vedere și asta s-a demonstrat de nenumărate ori. În special în cazul deținuților violenți, care sunt cel mai ușor de reabilitat și au cea mai scăzută rată de recidivă.
"Persoanele in cauza au nevoie de sprijinul nostru, dar foarte multi stau si cersesc, dar au bani de baut, nu au nici probleme de sanatate"
Da, cersetorii au bani de baut pentru că au o dependență, și cand ai o dependență nu mai contează situația în care sunt, vor prioritiza alcoolul în locul mâncării. Nu e vina lor, e vina sistemului medical că nu avem mai multe centre pentru tratarea depndențelor și a noastră ca societate că preferăm să blamăm victimele în loc să rezolvăm problema.
"Unii oameni fara maini sau picioare, picteaza si scriu carti in timp ce altii cersesc toata ziua. Am intalnit persoane de la orfelinate, persoane surdo-mute si altii cu alte probleme muncind din greu sa isi castige painea. Deci daca unii pot, altii de ce nu pot?"
Genul ăsta de mentalitate a persoanelor conservatoare dovedește lipsă totală de cunoștiințe de sociologie. Simplu, oamenii se comportă în moduri predictibile. Factorii sociali economic și politici vor cauza circumstanțe care pun grupuri întregi în dezavantaj și le reduce semnificativ șansa de a reuși în viață. În cazul persoanelor cu dizabilități, dizabilitățile în sine le reduc semnificativ oportunitățile de carieră, apoi este problema abilitismului, discriminării împotriva persoanelor cu dizabilități. Acești oameni sunt considerați de mulți angajatori ca fiind incapabili de a face treabă cum trebuie și companiile de multe ori nu vor să acomodeze persoanele cu dizabilități cu nevoile lor speciale, deci datorită acestor două lucruri, noi suntem pur și simplu la un risc mai mare de a ajunge în străzi. Sigur, mereu vor fi oameni care vor reuși în ciuda celor mai rele circumstanțe și oameni care vor eșua în ciuda celor mai bune circumstanțe, dar astea sunt excepții nu regulă. Soluția e să schimbăm modul în care societatea tratează persoanele cu dizabilități, nu să învinovățim niște indivizi care au fost victima circumstanței.
PS: Crede-mă că aproape toate persoanele cu dizabilități vor să fie independente, dar nu toți avem privilegiul
Sau, SAAAAAAUUUUUUU, mulți oameni ajung săraci/fără casa din cauza unei multitudini de factori socio-economici și politici. Și poate, doar poate ar trebui să aducem schimbări sistemice pentru a elimina cauzele acestui fenomen în loc sa învinovățim victime ale circumstanței. Existența sărăciei și persoanelor fără adăpost este dovada vie a lăcomiei și eșecului societății moderne de a avea grija de proprii oameni.
MissAvocado întreabă:
Malvina24 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: