De ce lumea nu înţelege agnosticismul şi mereu îi critică pe cei care au ales să se declare agnostici? Mulţi care îşi spun agnostici, de fapt nu sunt.Agnosticismul este o concepţie filozofică LIBERĂ, fiecare putând explora şi crede absolut ce vrea, degeaba existând agnostic ateist şi agnostic teist, fiindcă această filozofie nu este "bătută în cuie" precum o religie. Unii îi acuză pe agnostici spunând că au ales, metoda ignorarii, sau nu sunt siguri că vor să fie atei.Alt lucru care mă deranjează este că mai peste tot întâlnesc Agnosticism VS Ateism, cele două nu având mai nimic în comun, ateul zicând "Nu există Dumnezeu" pe când agnosticul cercetează şi creează anumite idei.Un agnostic se poate gândi la Dumnezeu în mai multe felul, nu numai cum îl privesc majoritatea religiilor.Agnosticul poate considera particulele care au provocat Big Bangul ca fiind Dumnezeu şi aşa mai departe.Mulţi spun că unii au devenit agnostici din prisma TV-ului sau că vor să pară mai nonconformisti, dar aceia nu au nici o legătură cu adevărata filozofie a agnosticismului.
Ordonare:
Cronologică
Un agnostic conștientizează că nu e atotștiutor, că totul este relativ și își lasă toate opțiunile libere, până la o eventuală apariție a dovezilor/argumentelor incontestabile și concludente.
Nu face o afirmație fără a fi absolut sigur și fără a o putea susține.
Lipsa ideilor fixe și preconcepute este una dintre caracteristici filosofiei unui agnostic (la modul general vorbind).
Răspunde
Nu stiu despre care lume vorbesti.Pe mine chiar nu ma intereseaza ce fac agnosticii.Gnosis insemna cunoastere in limba greaca.De ce m-ar interesa unul a(fara) cunoastere?
Salut,personal nu-mi place filozofia agnostica de ce? pentru ca pleaca de la premiza ca nu putem sa dovedim existenta zeiilor este imposibila dupa cum afirma filozofia agnostica eu unu cred ca totul poate fi dovedit prin metoda stiintifica ce nu poate fi dovedit nu exista sau inca nu s-a dovedit in prezent, ateismul nu inseamna a spune nu exista x si gata nu-i adevarat, ateismul inseamna posibilitatea ca sa se poate dovedi existenta zeiilor dar intre timp isi lipseste credinta pentru acel zeu, nu inseamna ca daca eu spun ca nu exista viata in univers nu poate fi eu neg provizoriu nu defintiv nu am o credinta pentru acea negare, cand se va dovedi voi crede dar filozofia agnostica ar spune este imposibil sa se dovedeasca si nu lasa posibilitatea sa se dovedeasca ceva desi nu vad ce libera gandire e filozofia agnostica si una definitiva si dogmatica ca teismul, te rog nu uita de ateismul slab ca mereu il uitati
"Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama că știi prea puțin."
Este mult mai logic, sănătos și înțelept, decât aroganța nemotivată... celor care afirmă că "știu".
Unele lucruri efectiv nu ai de unde să le știi, poți cel mult să presupui.
Și o putem dovedi? Sau inexistența, o putem demonstra? Fără să rămână nici cea mai mică urmă de îndoială.
Și cum adică "unde e liberă gândire"?
Îi vezi cumva încătușându-se în preconcepții și fixații?
În gândire mi se par printre cei mai liberi oameni, sincer.
Însă nu înseamnă că îi judec pe ceilalți. Fiecare cu felul sau de a fi. Doar că, mie personal, agnosticii mi se par ceva mai liberi în gândire și mult mai toleranți - oferă o șansă, oricât de mică, fiecărei teorii și adepților lor.
Chiar nu văd ce ar fi de criticat (asta apropo de prima propoziție din întrebare).
Așa e. Dar totodată ateii fac o afirmație: "nu există". Iar o afirmație în lipsa dovezilor...incontestabile, concludente, în lipsa unei siguranțe depline, parcă e un lux un pic prea mare și denotă o oarecare doză de ignoranță (no offense).
Este valabil și pentru cei cu "există".
Oricând prefer un "personal/momentan, cred/presupun că" atașat în fața celor două.
Asta pentru ca asociezi ateismul cu cel puternic care da afirma clar 100% ca nu exista zeii, dar ateismul slab nu afirma /infirma nimic lasa posibilitatea sa se dovedeasca in viitor existenta zeiilor el va spune nu stiu daca exista zeii + lipsa credintei in zeii este logica din moment ce nu s-a dovedit existenta vreunui zeu
Raymusic, are dreptate fata. Inexistenta a ceva nu poate fi impusa din lipsa dovezilor. Lipsa dovezilor pune doar in incertitudine acel ceva. Un explorator se intoarce si urla in cala portului ca a descoperit un nou continent. Credinciosul crede fara a cere dovezi. Ateul cere o mostra, o mirodenie noua, vreun animal nemaivazut. Ala zice ca n-are, si ateul concluzioneaza ca exploratorul minte: nu a descoperit niciun nou continent, un continent nou de fapt nici nu exista. Agnosticul ramane in dubiu, cantereste ambele posibilitati, inclina poate intr-o directie, dar nu se pronunta: e posibil sa fi descoperit un continent nou. Si asteapta o noua calatorie in directia din care acesta a venit, pentru a afla adevarul.
Ai dreptate, Jassere, dar sunt convins ca agnosticul devine cu timpul fie crestin, fie ateu.
Corect (cu excepția ultimei părți, care e discutabilă, pentru că mai sunt și excepții).
Ai explicat foarte bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
