Incearca sa gasesti ceva care sa te motiveze si care sa te faca sa te dai dimineata jos din pat. Daca stai degeaba, fara sa faci nimic nu faci decat sa te complaci in starea aia de depresie.
Si eu am avut depresie acum ceva timp si am scapat tare greu de ea. Si acum am anumite episoade cand ma simt tare rau din punct de vedere psihic, dar de fiecare data cand simt ca ma cuprinde o stare proasta, imi impun sa nu o las sa ma controloze, imi repede ca nu trebuie sa-i dau voie sa ma copleseasca. Uneori imi reuseste, alteori nu. Dar stiu ca depresia nu e o boala usoara (caci vorbim totusi despre o boala), si celor care nu au trecut prin asta le este usor sa dea anumite sfaturi.
Mie imi era greu sa fac pana si cel mai banal lucru, eram atat de trista incat au ajuns sa-mi treaca prin minte niste ganduri care pe mine m-au speriat. Voiam doar sa dorm, numai ca sa nu ma mai simt in felul cum ma simteam atunci. Numai ca nici somnul nu prea ma ajuta. Daca reuseam sa adorm, parca eram trista si in somn (stiu ca suna ciudat, dar nu stiu cum sa explic exact ce fel se simtea
), iar alteori nu puteam sa adorm. Adormeam foarte greu, si in putinul timp in care dormeam, calitatea somnului era foarte proasta.
Motivatia mea era 0 si aveam numai ganduri negative. E foarte greu sa spui ca trebuie sa gandesti optimist sau sa faci anumite chestii, cand tu te simti astfel. Imi repetam ca maine poate va fi mai bine si asta era cam singura mea speranta.
Am fost si la psiholog si pot sa zic ca m-a ajutat putin.
Cand starea de tristete s-a mai ameliorat, am gasit o activitate de voluntariat in care m-am implicat. E vorba despre o asociatie la care fac voluntariat si in momentul de fata. Au activitati faine care mie imi plac foarte mult si cred ca ma ajuta si asta sa ma tin oarecum pe o linie de plutire. Si de la o vreme, incerc sa ies mereu cu prietenele sau colegele de la facultate si presupun ca si asta ajuta, intrucat imi ocup astfel timpul.
E greu sa faci ceva cand tie iti vine doar sa plangi si sa zaci. Nu voiam sa fac nimic atunci, dar faptul asta ma facea sa ma simt si vinovata intr-un fel, pentru ca ma gandeam ca daca zac mereu si plang, nu fac nimic ca sa imi ies din starea aia. Incearca sa-ti gasesti totusi o motivatie. Trebuie sa fie niste activitati care sa iti placa. Si ai speranta. Nu se poate ca depresia asta sa dureze la infinit. Incearca sa gasesti suport in parinti, prieteni. Mergi la psiholog/psihiatru daca tu crezi ca te-ar ajuta.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Te-ai nascut fiinda asa trebuia sa fie
asta deja nu e vina nimanui, asta e lumea, asa este ea, cruda! iti provoaca suferinta, duere si neitelegeri, din pacate!(( toti trec prin asta, in momentul dat si eu, stii de ce
Răspunde
Poate ai un stil de viata mai plictisitor si nu prea ai prieteni. Incearca sa iesi cat mai mult din casa. Du-te prin cluburi, baruri, discoteci.
Depresia si anxietatea se afla doar in capsorul tau. Acum aproape 20 de ani, eram in faza terminala a unei boli ce nu are tratament, si in spital stateam la discutii cu o femeie cu probleme asemanatoare. Ea era pesimista ca si tine, eu eram de un optimism incurabil. Mi-a si zis de cateva ori ca eu vad partea plina a paharului, iar ea o vede pe cea goala. Caci asa e viata, are si o parte goala, dar si una plina, ca un pahar pe jumatate plin, si depinde de care parte vrei sa o vezi. Eu, cu optimismul meu, si cu multa incredere in Dumnezeu, caci datorita acestui fapt sunt optimist indiferent de imprejurarile vietii, am reusit sa trec de acea perioada si azi sa duc o viata cit de cit normala. Despre acea femeie am auzit mai tirziu ca a incheiat socotelile cu viata...
Concluzia e simpla: nu te uita doar la ce merge prost in viata asta, la ce e rau sau la ce nu iti place. Descopera si acele lucruri extraordinare pe care viata ti le ofera, dar pe care multi dintre oameni nici nu le observa, pentru ca trec pe linga ele de parca ar avea ochii inchisi. Mie imi place sa zic ca viata e un banchet, la care trebuie doar sa participi, si sa te infrupti din tot ce poti, si nu e nici o problema atita timp cit o faci intr-un mod responsabil.
Nu,nimeni nu vrea sa suferi. Acestea apar pur si simplu din cauza imperfectiunii mostenite de la primii părinți. Nu ai nici o vină. Dar dacă ceri ajutor de specialitate, vei putea sa ții sub control problema ta. Oricum, vestea bună e că Dumnezeu va interveni și va pune capăt tuturor bolilor. Isaia33:24.Dar până atunci, trebuie să ai grijă de sănătatea ta.
Esti genul de persoana care se plange prea mult. Persoanele care sunt ca tine, isi plang de mila, nu fac decat sa isi mareasca agonia psihica. Te-ai gandit si la ce ai putea face sa nu mai fi depresiv? Stii care sunt factorii care te duc acolo si cum poti sa ii eviti? Si daca ai analizat situatia, ai trecut la actiune in consecinta? Nu ca te judec, dar lasi impresia de plangacios. Adevarul e ca nici nu inteleg situatia prin care treci, am fost asa cand eram mic, stiu doar ca sentimentele astea iti pot intuneca gandirea, si pari sa te afli in situatia asta, esti negativist, si daca ai porniri sinucigase e clar. Fi puternic, daca lasi la o parte emotiile negative in loc sa te cufunzi in ele, gasesti bucurie in viata. Am cunoscut doua persoane inaintate in varsta. Ambele au trecut prin mari greutati in viata. Pe una dintre ele incercarile si greutatile au facut-o o persoana vesela, senina, glumeata, pe cealalta o persoana serioasa. De tine depinde sanatatea ta mentala, de felul cum privesti lucrurile si cum actionezi.
De multe ori suferința si depresia sunt consecințe a unei conștiințe incarcate. iti recomand din suflet, daca esti crestina, sa te spovedesti, si asta te va ajuta enorm sa te linistesti.
De ce m-am nascut?
ca sa imi dai mesaj pe blog cum ca nu scriu corect limba romana
Ca sa sufar mult si sa am depresie si anxietate
arberit macht frei, munca te scapa de toate crede-ma
Te-ai nascut pentru... fericirea eterna. 
La care vei ajunge lucrand CONTINUU la binele familiei tale, sanatatii tale, SUFLETULUI tau. Starea de implinire sufleteasca este CRITERIUL in depasirea depresiei... 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
