De ce oamenii buni mor,iar cei rai traiesc? De ce, cei rai nu sufera, iar cei buni sufera? (ma refer in general )

Dumnezeu alege bine face. Pe cei rai i lasa sa se intorca sa se pocaiasca!

Cu totii avem parte de suferinta, cei rai nu sunt scutiti, chiar daca noi nu vedem acest lucru...dar asta-i viata, tot ce incepe, duce la bun sfarsit(pentru cei buni)

Ca regulă generală, dimpotrivă, oamenii lui Dumnezeu sunt fericiţi în cele spirituale şi nu sunt lipsiţi de cele de trebuinţă în cele materiale. Această purtare de grijă a lui Dumnezeu, această răsplătire a celor buni şi pedepsire a răilor încă din lumea aceasta o numim, simplu: pronie.

Pe de altă parte, această corelaţie între ce seamănă cineva şi ce culege, deşi este precumpănitoare, nu este universală. Putem găsi cu uşurinţă, uneori chiar în familiile noastre, drepţi care suferă şi răi care huzuresc mulţumiţi. În aceste cazuri, explicaţia este felurită:
-tentaţiile probatorii la care sunt supuşi drepţii. Cel mai cunoscut exemplu este Iov.
-suferinţe şi necazuri ale drepţilor care nu vin din vina lor, ci din vina altora.
-suferinţa de tip purgatorial încă din timpul vieţii.
-suferinţa ca rău aparent pentru evitarea unui rău real sau a unui rău mai mare.

Nu incurca **** cu pizdeala.

Dar care e bun si care e rau? si dupa care sablon ii etichetezi tu? fiindca Dumnezeu nu gandeste ca noi.are alte principii mult mai drepte si mai corecte, si el cand face ceva face pentru vesnicie si nu vremelnic sa nu se creeze precedent si sa spuna cineva sau sa poata demonstra ca Dumnezeu a gresit.tu judeci pentru cativa ani. Dumnezeu e stapanul vesniciei.

Religia crestina este bazata pe suferinta pana la moarte. ''Suferi azii, maine razi''

Dar nu va exista un om bun, care duce o viata spirituala buna care sa sufere vreodata.

Totul depinde din ce religie face parte acel om bun.

Nu putem generaliza acest subiect. Atât oamenii buni cât şi cei răi suferă deopotrivă, doar trăim pe acelaşi pământ, nu? În fond, cine cunoaşte sufletul omului mai bine decât Dumnezeu să poată stabili cine e bun sau rău şi după ce standarde măsurăm noi oamenii? Aşadar, acest lucru nu poate fi măsurat, iar aparenţele sunt înşelătoare deci, nu pot fi luate în seamă. Haide să-l lăsăm pe Dumnezeu să-şi facă treaba Lui şi noi să ne-o facem pe-a noastră.

Omul bun daca sufera pe Pamant va fi de o suta de ori mai fericit in Rai, iar celalat rau va nefercit pentru totedeauna in Iad (asa se zice).Si oricum mai e si vorba aia ''iarba rea nu moare repede''.In concluzie Dumnezeu alege bine si vrea oamenii buni la El mai repede probabil.

Oamenii buni mor deoarece Dumnezeu vede ca fac fata ispitelor, fapte bune, rugaciuni. Pe cei rai ii lasa sa se pocaieasca, sa se indrepte.

In prmul rand sa stii ca si oamenii rai mor.In al doilea rand Toluk19 are dreptate. Dumnezeu nu doreste ca pacatosii sa fie pedepsiti, ci ca ei sa se intoarca la El si sa se pocaiasca. Iar cei drepti cand mor nu sunt pedepsiti ci eliberati, ei merg in rai unde isi vor petrece vesnicia. Sa stii ca cei rai sufera mai mult decat cei buni. ''De multe dureri are parte cel rau dar cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui''. Cei buni isi duc crucea, de aia ii vezi tu ca sufera. Mantuitorul a zis: ''Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie'' (Marcu 8, 34).

Hai ca te dai in barci! Tu crezi ca pe El il intereseaza religia ta? Sau a mea? ''Suferi azi maine razi'' Tare-s curioasa cum radeau crestinii care erau bagati in arenele cu lei? Aaaa sau ei rad acum in vesnicie?
Unde esti inferno? sa vezi aici ignoranta...

Iamy cam ai dreptate, Eu nu cred ca exista rai si iad ( unii vor spune ca sunt necredincios si altele nu imi pasa ce veti zice ) ideea e ca eu cred ca atunci cand mori e ca un vis totul este negru nu visezi, nu nimic ( ca si atunci cand dormiti si nu visati, va treziti a 2-a zi si nici nu stiti cand ati adormit in ce moment, si nici nu stiti nimic de voi ) adevarat? no eu asta cred,,, dar daca D-zeu tot ii ia pe cei buni la el, eu prefer sa fiu rau si sa traiesc mult si bine, nu ma grabesc sa ma duc sa miros floarea de la radacina.