De ce se fac pomeni pentru morti? De unde vine obiceiul acesta? Aud tot mai multi preoti ortodocsi care sustin ca adevarata credinta este cea pe care o au ei. Dar eu nu am vazut nicaieri in Biblie ca cineva a facut pomana pentru un mort. Nici la moartea Domnului nu scrie in nicio traducere a Bibliei ca s-a facut de pomana. Nu credeti ca este un obicei inventat de oameni numai pentru a oferi o falsa speranta ca cel decedat este ingrijit si dupa moarte? Mi-ar placea sa citesc 'raspunsuri cu greutate', argumente cu valoare.

Pai pomana se face in cinstea decedatului si in amintirea lui(se mai fac cateva lucruri de acest gen la 6 saptamani si 6 luni parca). Multi preoti ortodocsi sustin acest lucru poate pentru ca din cate am auzit de la profu' meu de religie, la mormantul lui Iisus (spre rusinea mea sper sa nu ma insel) mai multi preoti de alta religie s-au rugat pentru a aprinde o luminita(o minune) dar numai preotul de religie ortodoxa a reusit acest lucru. Iata un argument ce-i face sa creada acest lucru, mai sunt si altele probabil dar sunt sigur ca depind de credibilitatea si ratiunea fiecaruia.

Mortul nu mananca, nu bea, pentru ca sufletul este imaterial, iar "Imparatia lui Dumnezeu - spune Sfantul Apostol Pavel - nu este mancare si bautura" (Romani 14, 17).

Chiar nu înţeleg de unde vine această falsă compasiune.

Despre ce compasiune vorbesti?

Vezi tu, chestia asta cu pomana, cu vinul pe care-l torni in pamant, cu banii care sunt pusi pe pieptul mortului, iar, mai apoi bacnotele sunt impartite in drumul spre cimitir (maruntisul ramanand la mort) ca sa aiba bani mortul (mita) sa plateasca vamile, nu stiu de ce imi suna a ''Egipt 2000 inainte de hristos'' acolo unde trebuia sa treci 12 porti, cate una pentru fiecare ora a zilei, sa ajungi in rai inainte de apusul sorelui sa nu te insface anubis, zeul haosului, asa si la crestini, si acolo sunt 12 vami, vrei sa treci?! platesti, vezi, nu cred ca-s mari diferente intre lumea de aici si cea de dincolo, si... multe asemanari intre religia egiptenilor de acum 3000-4000 de ani si cea a crestinilor de astazi.

Si unde se gaseste in Biblie pasajul in care scrie despre preotii care voiau sa aprinda o lumanare?

Mulţi vin la praznic, nu că ar fi ţinut la decedat, ci doar din obligaţie şi tot din obligaţie se abţin de la toate 40 de zile. Da ştii că că gura lumii e mare şi trebuie să te conformezi.

Inteleg bine argumentul tau. Dar mi-ar placea sa aud pe ce anume se bazeaza preotii ortodocsi cand sfatuiesc oamenii sa faca pomeni. Este vreun argument biblic, sau un minim din care sa reiasa ca este un lucru necesar? Eu nu am gasit niciunul.

Nu este o lumanare,este o luminita(din cate imi aduc aminte), ok un buchet de fascicule de lumina merge? Nu mai stiu, dar imi aduc aminte cum profu' meu vorbea despre acest lucru.

Da, dar aici vad numai traditie. Ori preotii se leaga de religie. Toate acestea nu sunt scrise in Biblie. Atunci ce verset biblic au ei pe baza caruia sfatuiesc oamenii sa procedeze astfel?

Bine, o luminita, dar unde scrie asta in Biblie? Nu l-ai intrebat pe profesorul tau? Nu scrie lucrul asta nici in Biblia ortodoxa.

Ok probabil se gandesc si ei asa ca oricum poporul roman e mai zgarcit si sa dea si el acolo cate o masa doua cand moare cate un compatriot.

Asta ce zici tu cred ca e Lumina Sfanta care se aprinde de Paste la Mormantul Domnului Iisus Hristos. Si care da, vine doar la rugaciunea Patriarhului Ortodox. http://ortodoxism.ro/carte.shtml

Există cel puțin un verset interpretabil în acest sens, dar, evident, doar într-una din variantele Bibliei: Sirah (Sirach), 35: Dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață și chiar morților fă-le parte de dărnicia ta.

Înțeleg că n-are sens sădiscutăm despre ideea de dărnicie în cazul ăsta și că pricepi că Biblia încearcă să te învețe să oferi celor care au nevoie, atunci când ești în măsură să faci asta, nu să oferi de nevoie, atunci când ți se cere. Și că partea cu „morții" există acolo ca să sublinieze esența dărniciei, și nu trebuie luată „ad-literam".

Uite aici de ce se fac http://ortodoxism.ro/carte.shtml; http://www.parohiamacin4.org/inmormantare_pomana_greseli.htm;
" --- ESTE CORECTĂ EXPRIMAREA "A TRECUT ÎN NEFIINŢĂ"?

Această exprimare nu este corectă deoarece cuvântul nefiinţă este echivalent cu ideea de inexistenţă, neant. Noi ştim că sufletul omului este nemuritor.

--- DE CE SECTARII SPUN CA NOI NU MAI PUTEM ŞI NU MAI SUNTEM DATORI SĂ NE RUGĂM PENTRU CEI ADORMITI?

Într-adevăr, sectarii exclud posibilitatea intervenţiei celor vii pentru cei morţi, spunând că Dumnezeu va judeca pe fiecare în parte, invocând textul din 2 Corinteni 5, 10: "Pentru că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a Lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău." Că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui este foarte adevărat, dar că posibilitatea de a ne ruga pentru cei morţi este exclusă nu poate fi adevărat. Cum putem argumenta acest lucru?

Noi vedem că în Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii: "Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii;"(1 Timotei 2, 1) iar la Iacov 5, 16 se spune: "Mărturisiţi-vă deci unuia altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. "

Deci, dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, cum dar să nu folosească şi celor morţi de vreme ce sufletele lor trăiesc?

--- ÎN VECHIUL TESTAMENT SE FOLOSEAU RUGĂCIUNILE DE MIJLOCIRE PENTRU CEI ADORMIŢI?

Da, şi în Vechiul Testament avem mărturii de rugăciune pentru cei adormiţi. Astfel, la Macabei cartea a doua "Drept aceea sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat." (2 Macabei 12, 46), iar Proorocul Baruh spune: "Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit."(3, 4-5)."
Tu vrei "raspunsuri cu greutate " pe TPU? De ce nu intrebi un preot, ca e cel mai in masura sa iti raspunda la nelamuriri.

Exact! Vezi, eram sigur ca mi-am amintit ceva, iata ca nu am gresit.

Rugaciunile pentru cei morti pot ajuta chiar daca mortul nu a crezut in Dumnezeu?

Uite aici raspunsul la intrebarea ta: http://calindragan.wordpress.com/......mi%C8%9Bi/

Am intrebat pentru-ca eram curioasa ce credeti, eu oricum nu cred ca rugaciunea mai are vreun rost pentru cei morti fizic, pentru-ca in Biblie nu gasim scris nicaieri sa ne rugam pentru sufletele moarte.
In Biblie scrie clar cine poate fi mantuit, sau cine poate avea viata vesnica.
¨ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.¨ 1 Corinteni 6:9-11

¨Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: prea-curvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide (religioase), pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare ca acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia Lui Dumnezeu." Galateni 5

"Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. " Romani 10:9

„Şi Isus, chemând la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: Adevărat vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Matei 18

„Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamne! Va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri" Matei 7

¨Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.¨ Ioan 3:16

¨Drept răspuns, Isus i-a zis: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia Lui.¨ Ioan 3

Eu cred ca e corecta exprimarea cu trecerea in nefiinta, se refera la o trecere de la o stare la alta. Pentru ca te poti referi la trupul persoanei decedate prin aceasta expresie: trupul care trece de la viata la nefiinta. Nu stiu cand o sa inteleaga cei ortodocsi ca cei care nu sunt ortodocsi nu sunt neaparat sectanti ( nu sectari, cum ai scris tu). Ortodoxia nu este singura religie din lume, mai sunt si altele pe care voi cu dispret le numiti 'secte'. Am auzit tot timpul preotii numind altfel crestinii de alte dominatiuni religioase. Oare chiar nu pot recunoste adevarul ca si altele sunt religii si nu numai ortodoxia? Si daca tot ai adus in discutie anumite versete, cum intelegi tu urmatoarele versete? In Evrei 9.7 scrie : 'Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata'. Deci dupa aceea vine judecata, nu dupa ce toata lumea mananca la masa de pomana si procedeaza asa cum se obisnuieste sa se faca in amintirea mortilor. In 2 corinteni 5. 10 scrie: 'Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut CAND TRAIA IN TRUP'. In Apocalipsa scrie: 'Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi dupa faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele'. Fiecare a fost judecat după FAPTELE LUI, nu dupa faptele altora dupa moartea lui. Si apropos de preoti, pana acum cu cei care am discutat nu mi-au dat niciun 'raspuns cu greutate', mi-au pus in fata traditii si preoti care au infiintat aceste obiceiuri, fara sa aduca dovezi biblice.

Nici nu scrie sa nu ne rugam. Scrie ca sa ne rugam pentru toti oamenii. Inca de pe vremea Sfintilor Apostoli se faceau rugaciuni si pentru cei adormiti. Acestia sunt si ei cuprinsi in acei "oamenii". Daca citeai linkul, vedeai pe cine, cum si cand consideram noi ca ajuta aceste rugaciuni facute pentru cei adormiti.

Textul la care te referi, cel pe care l-am pus eu, era un citat, dupa cum aratau si ghilimelele.
E datoria noastra sa ne rugam pentru aproapele nostru, pentru "toti oamenii", dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. Ei bine, in acesti "oamenii" intra si cei adormiti, caci si ei sunt tot oameni. Nu ii iubim numai pe cei vii, ci si pe cei plecati dintre noi. O fi fost judecat fiecare, dar, pana la Judecata de apoi, lucrurile nu sunt batute in cuie. Oricum, numai Dumnezeu stie cine ce pacate a facut si rugaciunile facute pentru unii adormiti ajuta, pentru altii cu pacate mai grele poate nu. Insa, de ce sa nu ne rugam pentru toti acestia, daca exista o sansa cat de mica sa le fie de folos?

Pai iti spun eu pe cine ajuti: te ajuti pe tine sa nu adormi, ca pentru mort nimic nu mai are importanta. Si care a fost acel apostol ( apostolii nu au fost sfinti, dar asta e alt subiect) care s-a rugat ca un anume pacatos care a murit sa ajunga in Rai si sa ii fie iertate pacatele pe cand acela nu a vrut sa auda de Dumnezeu toata viata lui? Si nu mi-ai spus cum ti se par versetele. Am precizat ca vreau raspunsuri si argumente, discutii, nu siteuri, ca daca nu, puteam sa caut si eu pe Google.

Am spus eu de vreun Sfant Apostol (da, Apostolii sunt sfinti) care s-ar fi rugat pentru vreun necredincios sa ajunga in Rai? Am zis ca datoria crestina ne obliga sa ne rugam pentru toti semenii si ca aici intra si cei adormiti, simplul fapt ca nu mai sunt cu trupul printre noi nu inseamna ca nu ii mai iubim sau nu ne mai rugam pentru ei.
Nu vrei site-uri, atunci iti pun aici raspunsuri "cu greutate" ale unui preot (eu nu pretind ca am studii teologice sau mai stiu eu ce ca sa vin cu argumente biblice). Uite ca acest preot (spre deosebire de cei cu care ai discutat tu) are argumente:
Sper sa nu ti se para prea lung. Desigur ca se poate sa nici nu citesti si in mod sigur nu o sa crezi.
"Folosul rugăciunilor pentru morţi (adormiţi)
Încep a spune cateva lucruri despre „Folosul rugăciunilor pentru. morţi" încercând la început să amintesc pricina care ne-a adus să ne întâlnim şi să discutăm despre subiectul amintit. Este adevarat ca materialul s-ar putea sa para mai lung, dar am incercat sa concentrez ideile si sa va introduc in gandirea ortodoxa, nu doar sa prezint un material prin care sa combat o anumita atitudine diferita de a bisericii ortodoxe, ci ca sa intelegeti motivatia rugaciunilor pentru morti din punctual de vedere ortodox,.
Din câte imi amintesc, aţi fost de acord să ne întalnim pentru ai demonstra mamei dv. că rugăciunile de parastas şi celelalte rugaciuni rânduite de Biserica Ortodoxă pentru morţi, sunt de prisos, datorita faptului ca „cel mort nu mai poate fi salvat din locul de chin in care este", conform invaţaturii adventiste din care vă împărtaşiti. Stim amandoi ca intre învaţătura ortodoxă şi cea adventista sunt multe deosebiri. Cunosc şi eu in parte invăţătura adventista cum şi dv. tot in parte o cunoaşteti pe cea ortodoxa, de aceea am fost de acord să ne intalnim şi să discutam pe marginea acestei teme (nu cu intentii prozelite) pentru. mama dv., desi eu stiu ca ea este convinsă în adancul ei de ceea ce face, pentru.ca este o ortodoxa traitoare, nu doar cu numele, la aceasta ajutandu-o si „ghimpele" ei prin necazul pe care il produce.

De ce noi ortodocşii ne rugăm pentru. Cei morţii?

1. Ptr. Că îi considerăm adormiţi şi nu morti, lucru care ne face să putem fi în comuniune cu ei prin Hristos, în biserică."Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat"( I Cor. 12, 13) . Moartea trupeasca nu-i desparte insa pe crestini de Hristos. Chiar si dupa moarte, ei raman uniti cu Hristos, ca membre vii ale bisericii, care este Trupul Sau, iar prin Hristos ei continua sa ramana in stransa legatura si comuniune cu membrii cei vii ai Bisericii. "Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimile, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea Intru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 38-39).
Ca Trup al lui Hristos, Biserica are datoria sa se ingrijeasca si sa se roage pentru toti fiii si fiicele sale care au murit intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice.
Noi nu putem sti care dintre morti vor fi iertati si mantuiti, dar avem datoria sa ne rugam neincetat pentru toti, cu nadejdea ca Dumnezeu ne va asculta rugaciunile si-i va scapa de focul cel vesnic al iadului care este aprins de pacat prin nelucrare (Matei 25, 41).

2. Păcatul
Stim ca tot omul este păcătos "Ca nu este drept nici unul "(Rom. 3,10). "Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant" (Iov 14, 44). Acestea stiindu-le, nu putem avea siguranţa 100% că vom fi mantuiti. "Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? " (I Petru 4,18)
Hristos a pătimit, ne-a deschis calea spre Împarăţia lui Dumnezeu, prin botez si credinţa în El, dar oare am putut pastra Harul Duhului Sfant primit la botez? "…prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine." (I Cor. 15 ,10 ) Cati dintre noi au reusit sa scape de mandrie, de manie, de egoism si alte asemena patimi, pe care de multe ori le cultivam in loc sa le omoram. "Văd în mădularele mele - zice Apostolul Pavel- o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele." (Romani 7,23). De aceea situatia celor morti, destinati prin judecata chinurilor iadului nu se mai poate modifica prin propria lor vointa ci numai prin rugaciunile celor vii, ale Bisericii. De aici, necesitatea rugaciunilor pentru cei morti.
In Biserica ortodoxă intre cei vii si cei morti nu este un zid despartitor, ci ei sunt solidari impreuna. "Caci daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna." (I Corinteni XII, 26). Aceestea ne leaga de o alta motivatie:

3. Dragostea.
În iubirea fata de aproapele noi ii dorim semenului nostru binele moral si material; iar binele spiritual cel mai inalt este, fara indoiala, mintuirea sufleteasca, dobindirea imparatiei lui Dumnezeu. Deci, rugaciunea spre indreptarea celui ratacit, pentru iertarea pacatelor lui fie vietuind in lume, fie in viata de dupa moarte este un act de iubire crestina. Rugaciunea este necesara pentru semeni, caci spune Sfintul Iacov: "Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati, caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov V, 16), Sfintul Pavel adauga: «Pentru ca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mintuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos» (Filipeni I, 19).
Rugaciunile facute cu credinta pentru noi si pentru semeni au rezultat, caci Mintuitorul a spus: "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7). Sau: "Si toate cite veti cere, rugindu-va cu credinta, veti primi" (Matei XXI, 22; Marcu XI, 24; Ioan XIV, 13). Mai mult, Domnul Hristos si Apostolii Sai raspund faptic la rugaciunile ce li se fac si ajuta pe acei pentru care sint rugati. Astfel Domnul Hristos vindeca pe sluga sutasului (Matei VIII, 5-13), pe fiica cananeencei (Matei XV, 22-26); pe tinarul lunatic (Matei XVII, 14-18); inviaza pe fiica lui Iair (Matei IX, 23-25). Toate aceste minuni Domnul Hristos le indeplineste pe baza rugaciunilor celor apropiati. De asemenea si Sfintul Petru inviaza pe Tabita la rugaciunile credinciosilor apropiati ei (Fapte IX, 40-41).
Uniti in aceeasi credinta (Efeseni IV, 5) si vietuind in acelasi trup tainic al lui Hristos, membrii Bisericii isi impartasesc intre ei dragostea crestina, (cea mai mare porunca a Mintuitorului): "Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi unul pe altul sa va iubiti" (Ioan XIII, 34; 12-13; Romani XIII, 9-10; I Corinteni XIII). Iar Sfintul Ioan arata ca dragostea fata de Domnul se concretizeaza si se vadeste in iubirea aproapelui (I Ioan IV, 20).
In Biserica Ortodoxă mijlocirea nu are limite rigide: pentru cei morţi sau pentru cei vii; "Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate." (I Petru 4,8)
Rugaciunea pentru cei morti presupune nu numai o mijlocire pe langa Creator, ci si o actiune directa asupra sufletului, susceptibila sa-l faca demn de iertare. Iar afirmatia ca prin rugaciunile Bisericii unele suflete pot fi trecute din iad in rai pare a sta in contrazicere cu cuvintele de la Luca 16, 26, dupa care intre rai si iad este o prapastie de netrecut. Contradictia este insa aparenta, intrucat, daca privim lucrarile mai atent vom vedea ca intre acest text si invatatura Bisericii Ortodoxe privitoare la posibilitatea mantuirii din iad exista de fapt o perfecta concurenta.
Textul amintit spune numai atat ca nimeni nu poate primi prin propria vointa sa treaca dintr-o stare in alta. Avraam spune bogatului: "intre noi si voi s-a asezat o prapastie mare, astfel ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi, ori de acolo la noi sa nu poata sa treaca". Este exact ceea ce spune Biserica. Bariera aceasta este de netrecut cand cineva aflat intr-o parte sau alta a ei ar vrea s-o depaseasca, dar pentru Domnul ea nu constituie o bariera. Cei ce in viata de aici si-au taiat de bunavoie orice posibilitate, ca odata ajunsi dincolo Biserica sa nu poata mijloci prin rugaciuni pentru schimbarea in bine a starii lor, acestia au intr-adevar in fata lor o asemenea bariera. Ea nu este de netrecut pentru Domnul, dar nimeni nu poate fi mantuit impotriva vointei sale. Ar fi poate absurd sa se invoace in acest caz dragostea lui Dumnezeu.

Dovezi
Se stie foarte bine faptul că Sf. Scriptura (Biblia), - si in special Noul Testament - a fost scrisă pentru nevoile sufletesti ale crestinilor din primele veacuri (ma refer la Noul Testament), care doreau sa afle cat mai multe date despre invatatura si faptele Mantuitorului (in special), dar si diferite alte invataturi la nevoile concrete ale bisericii si a membrilor ei din fiecare comunitate. Toate acestea nu s-au putut cuprinde in paginile Noului Testament (Ioan 21,25). Majoritatea invataturii a fost receptionata de catre primii crestini (incepand cu apostolii) prin auz si prin aplicare concreta in viata lor. Acest tezaur practic a fost transmis mai departe urmasilor tot prin "auz si aplicata in viata lor", tezaur pe care Biserica Ortodoxa se bazează la fel de mult (pentru. ca este girat de Sinodul Apostolic şi de Sinoadele Ecumenice) numindu-l "Sfânt". Ii acordă aceiasi cinstire ca si Bibliei pentru ca pe amandoua le numeste "sfinte" (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie). Ele se completează nu sunt paralele.
Invăţătura ortodoxă nu sustine ca un om poate mantui pe altul sau il poate scoate din iad. De asemenea total gresita ar fi si parerea ca cineva poate face in viata orice, deoarece il vor scoate din chinuri rugaciunile urmasilor. Pe de o parte se cade in pacatul prea marii increderi in mila lui Dumnezeu, pacat impotriva Duhului Sfant. Pe de alta parte se mai pune o problema de ordin practic: o data cu pacatosul respectiv pot muri si urmasii lui si atunci nu are cine se mai ruga pentru el. Dar ajutorul primit, de cel adormit de la cei din viata, de la Biserica, nu vine ca o obligatie sau ca raspuns la o porunca, ci este un dar al dragostei. Apoi, mijlocirea Bisericii se indreapta spre Dumnezeu, pentru a-L indupleca spre mila si iertare pentru cei adormiti. Relatia nu este intre credinciosul in viata si cel adormit, ci intre crestin si Biserica in Hristos.


Scripturistice
Am să mă refer întâi la dovezile scipturistice, ţinând seama de anumite aspecte ale problemei discutate de noi:
1. Hristos împărăţeşte peste toţi, peste cei vii şi peste cei adormiţi.
"Caci daca traim, pentru Domnul traim si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim ai Domnului suntem. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Romani 14, 8-9). La aceasta adaugam urmatoarele texte : "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 23). "Dumnezeu nu este deci Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El" (Luca 20, 38; Marcu 12, 26-27). "Intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal" (Filipeni 2, 10-11). El S-a jertfit pe Sine pentru pacatele tuturor oamenilor, adica ale tuturor peste care El stapaneste, fie vii, fie adormiti: "S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti" (I Timotei 2, 6). "El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci si pentru ale intregii lumi" (I Ioan 2, 2 ; Coloseni 1, 20 ; Ioan 1, 29). Deci Hristos imparateste peste toti, vii si adormiti, iar jertfa Sa a fost data pentru toti, vii si adormiti.
2. Ca împărat este atotputernic în împărăţia Sa şi în iubirea Sa este atotmilostiv faţă de toţi.
"Caci dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste" (Ioan 5, 21).
Ar fi lipsit de sens sa ne intrebam daca Dumnezeu poate schimba starea celor peste care imparateste. Dumnezeu este atotputernic si atotbun, asa că Hristos poate schimba in mai bine starea celor din iad: "Domnul omoara si invie; El pogoara in iad si iarasi scoate" (I Regi 2, 6 ; Deuteronom 32, 39). "Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mantuitu-m-ai de cei ce se pogoara in groapa" (Psalm 29, 3). "Dar Domnul va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca" (Psalm 48, 16). "Am fost mort si, iata, sunt viu in vecii vecilor si am cheile mortii si ale iadului" (Apocalipsa 1, 18). "Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului i se va ierta lui ; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 32).
Se vede din acest ultim text ca numai pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta, deoarece cei ce le savarsesc refuza definitiv mantuirea. Aceste pacate sunt : increderea prea mare in bunatatea lui Dumnezeu (Romani 2, 4-5; Iacob 2, 6); neincrederea sau deznadejdea de a primi ajutorul lui Dumnezeu (Facere 4, 13; Matei 27, 4-5); erezia (Ioan 9, 40-41); apostazia; invidia harului fratern si nepocainta pana la moarte.
Se înţelege că celelalte pacate se pot ierta. Cand ? Fie in veacul acesta, fie in veacul viitor. Si daca in veacul viitor, adica dupa iesirea sufletului din trup (cand omul intra in vesnicie), nimeni nu mai poate lucra la mantuirea lui, inseamna ca aceasta iertare a pacatelor imparatul Hristos o face la rugaciunea Bisericii. Sfanta Scriptura ne ofera si cateva exemple cand Mantuitorul Iisus Hristos a intervenit si a modificat, temporar sau definitiv, starea unor morti din iad. Pana la Jertfa si invierea Domnului toti cei care au murit, au mers in iad. In conceptia Vechiului Testament moartea de fapt insemna mergere in iad (Facere 37, 35) după cum am mai vorbit la prima intalnire. Astfel Mantuitorul a scos pentru putin timp sufletul lui Moise din iad, la Schimbarea la Fata (Matei 17, 3). Hristos il inviaza pe Lazar pentru rugaciunea surorilor sale (Ioan 11, 41-44) ; inviaza pe fiica lui Iair, pentru rugaciunea tatalui sau (Luca 8, 41-56) si pe fiul vaduvei din Nain, pentru lacrimile mamei sale (Luca 7, 11-16). Tuturor acestora le-a schimbat starea sufletului lor de dupa a doua moarte, caci moartea lor avea sa se intample dupa biruinta Mantuitorului Iisus Hristos asupra iadului si a mortii. Ei nu mai aveau sa mearga in iad, ca prima data, ci la fericire, cu atat mai mult cu cat in viata lor intervenise insusi Mantuitorul Iisus Hristos.
3. Biserica si crestinii, in particular, nu-si aroga dreptul de a schimba prin propria lor lucrare chinurile din iad, ci prin Sfanta Liturghie, dezlegari, rugaciuni si fapte de milostenie, (toate pornite din solidaritate si dragoste intre toti crestinii), îl roaga pe Dreptul Judecator spre mila si iertare fata de cei osanditi, temporar, deci pana la Judecata de apoi.
Incredintata fiind ca Marele imparat, Domnul Iisus Hristos, poate schimba starea si viata oamenilor, atat in timpul acestei vieti cat si dupa iesirea din aceasta viata (dupa cum reiese din temeiurile scripturistice de mai sus), Biserica se roaga in duhul dragostei pentru cei adormiti. Biserica Ortodoxa nu a pretins niciodata ca numai prin puterea preotilor, sau numai prin rugaciuni si fapte bune se pot scoate sufletele din iad. Biserica Ortodoxa recunoaste ca "Unul este Mijlocitorul" (I Timotei 2, 5) si pe El biserica il roaga spre mila si iertare. Biserica face aceasta "pentru ca intr-un duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup... Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte" (I Corinteni 12, 13 si 26-27). Daca Biserica nu s-ar ruga pentru cei adormiti, ar pierde din caracterul ei comunitar, ar pierde din orizontalitatea ei, ar stirbi intr-o oarecare masura Jertfa lui Hristos.
4. Domnul Iisus Hristos a dat Bisericii garantii ca mijlocirile si rugaciunile preotilor si ale credinciosilor vor fi implinite.
Rugaciunile de dezlegare facute de preoti in cadrul slujbelor randuite pentru cei morti isi au temeiul lor scripturistic chiar in cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos : "Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18). Nu intelegem ca ierarhia bisericeasca face aceasta prin putere omeneasca proprie, ci prin puterea si impreuna-lucrarea lui Hristos. "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20; Marcu 16, 201.
In rugaciunile lor particulare crestinii se roaga pentru fericita odihna a sufletelor parintilor, rudelor si semenilor lor. Si daca rugaciunile sunt facute cu caldura si cu lacrimi, ele sunt ascultate ca si rugaciunea lui Iair, a surorilor lui Lazar, ca si lacrimile vaduvei din Nain. Rugaciunile noastre facute cu credinta vor fi implinite de Dumnezeu, caci El ne-a asigurat: "Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi" (Matei 21, 22).
Tot pentru cei adormiti ai nostri, dorind ca Dumnezeu sa-si reverse mila si iertarea Sa peste ei, savarsim si fapte de milostenie - pomana pentru sufletul celui adormit, este expresie a milei crestine : a hrani pe cel flamand, a da apa celui insetat, a imbraca pe cel gol, a cerceta pe cel bolnav, a primi pe cel strain etc. (Matei 25, 34-36). Si Apostolul neamurilor ne indeamna la aceasta: "Facerea de bine si darnicia nu le dati uitarii, caci cu jertfe ca acestea se multumeste Dumnezeu" (Evrei 13, 16; II Corin-teni 9, 7-15).

Patristice
Invatatura Bisericii referitoare la rugaciunea pentru cei adormiti este bine precizata chiar din veacul apostolic. In veacurile urmatoare, Sfintii Parinti aduc numeroase marturii referitoare la lamurirea acestui adevar. Amintim pe Sfintii Ioan Gura de Aur, Chiril al Ierusalimului, Efrem Sirul, Dionisie Areopagitul, Ioan Damaschinul, Simeon al Tesalonicului, s.a. Am sa redau mai jos cateva texte din invatatura Sfintilor Parinti care arata practica pomenirii mortilor ca o lucrare continua in viata bisericii.
In Liturghia sa, Sfantul Apostol Iacob (+ 44 d.H) se ruga atat pentru cei vii cat si pentru cei morti, cu aceste cuvinte: "Doamne, Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii de care ne-am adus aminte si de (cei) care nu ne-am adus aminte, de la Abel pana in ziua cea de astazi. Da-le lor odihna in lacasurile ceresti ale Imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, al lui Isac si al lui Iacov,. sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, unde straluceste totdeauna lumina fetei tale".
Rugaciuni pentru cei morti se obisnuia sa se faca si in Bisericile de Alexandria, de Cartagina, de Constantinopol, de Milan. Din toate vechile Liturghii, atat din cele ce erau in uz si mai sunt inca in Biserica ortodoxa orientala si cunoscute sub numele de Liturghia Sfantului Iacob, fratele Domnului, a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, a Sfantului Grigorie, precum si Liturghiile romana, galicana si altele, cum si cele ale iacobitilor, a coptilor, a etiopienilor, sirienilor si nestorienilor, din toate aceste Liturghii, desi atat de numeroase si diferite, nu exista nici una sa nu aiba cuprinsul ei si rugaciunile pentru cei morti.
Sfantul Dionisie Areopagitul, (+ 96) contemporan cu Sfintii Apostoli si unul din cei ce l-au ascultat pe Sfantul Apostol Pavel vorbind in Areopag (Cf. Faptele Apostolilor, 17, 34), spune in "contemplatia" sa despre cei raposati: "Rugaciunile sfintilor in timpul vietii lor si chiar dupa moartea lor sunt folositoare pentru acei care sunt demni de sfintele rugaciuni, adica pentru cei credinciosi. Rugaciunile unora pentru altii, au valoare si putere inaintea lui Dumnezeu".
Sfantul Atanasie cel Mare (295 – 393), vorbind despre cei morti, spune ca "Dumnezeu nu-i paraseste pe acestia, ci misca pe cei de aproape ai lor, indreapta cugetele lor, le atrage inimile, le induioseaza sufletele si astfel miscati cei vii se grabesc sa dea ajutoru celor morti, indeplinind ei neajunsurile lor." (...)
Tot cu privire la folosul rugaciunilor pentru cei morti, Sfantul Chiril al Ierusalimului (315 - 386) scrie in Cuvantul al cincilea: "Noi serbam amintirea raposatilor; intai a patriarhilor, a proorocilor, a apostolilor si a martirilor, pentru ca dupa cererile si rugaciunile lor, ale noastre sa fie ascultate de Dumnezeu, in al doilea rand ne rugam pentru raposatii Sfintii Parinti si episcopi si in al treilea rand, ne rugam pentru toti acei dintre noi care au murit si credem cu tarie ca rugaciunea e de un mare ajutor pentru sufletele in favoarea carora ea este facuta si pentru care se face Jertfa Sfintei Liturghii".
In Liturghia sa, Sfantul Vasile cel Mare (330 -379) se roaga pentru cei adormiti in Domnul astfel: "Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice", iar in continuare zice sa ne rugam pentru aceia ale caror nume le va citi preotul, "pentru odihna si iertarea sufletelor lor in loc luminat unde nu e intristare, nici suspin, da-le Doamne odihna unde straluceste lumina fetei Tale".
Sfantul Ioan Gura de Aur (347-407) arata ca apostolii chiar au randuit sa se faca la Liturghie pomenire pentru cei morti zicand: "Nu degeaba au randuit apostolii sa se faca asupra tainei celei infricosatoare pomenirea celor morti. Cand sta poporul, plinatatea preoteasca, cu mainile intinse si in fata sta jertfa cea infricosatoare, cum nu vor indupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiti ? Iar aceasta, numai pentru cei plecati cu credinta" (Omilia a III-a, la Filipeni).
Explicand cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, adresate Martei, sora lui Lazar: "Eu sunt invierea si viata, cel care crede in Mine, chiar daca va muri fi-va viu" (Ioan 11, 25), Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Fiindca Iisus Hristos este Stapan al vietii si al tuturor bunurilor, la El trebuie sa cerem ca sa amelioreze soarta raposatilor. Fiind Dumnezeu, El da viata cui voieste".
Răspunzând la întrebarea „Există ceva care poate fi de folos sufletelor după moarte?", Sfântul Grigorie cel Mare (540 - 604), în Dialogurile sale ne învaţă: „Sfânta Jertfă a lui Hristos, Jertfa mântuirii noastre, aduce mari foloase sufletelor chiar şi după moarte, putând da iertarea păcatelor lor în viaţa care va să vină. Pentru această pricină, sufletele morţilor cer uneori să li se facă Liturghii …. În chip firesc, calea mântuirii înseamnă să facem noi înşine, chiar în timpul vieţii, cele ce nădăjduim că alţii le vor face pentru noi după moarte. Este mai bine să ne pregătim ieşirea sufletului ca oameni liberi, decât să căutăm slobozirea după ce acesta se află deja în lanţuri. De aceea, trebuie să defăimăm această lume din toată inima noastră, ca şi cum slava ei a trecut deja, şi să ne dăruim jertfa noastră de lacrimi lui Dumnezeu în fiecare zi, aşa cum jertfim Trupul şi Sângele Lui Cel sfânt. Numai această jertfă are puterea să mântuiască sufletul de moartea cea veşnică, pentru că ea ne arată taina morţii Fiului Cel Unul Născut" (Dialoguri IV: 57, 60, pag. 266, 272-273).
Sfantul Simeon al Tesalonicului (+ 1429) comenteaza astfel: "Celor adormiti le sunt mai de folos liturghiile, iar celelalte mai putin ii ajuta (pentru ca omul murind a incetat de la pacat), iar prin jertfa se impartasesc cu Hristos, se umplu de dumnezeiasca veselie, de dar si se izbavesc cu dumnezeiasca mila de toata durerea. Deci, mai inainte de toate, sa se faca liturghie pentru dansul si dupa aceea, de va avea avutie... milostenie saracilor, zidiri sfintelor biserici isi altele care sunt spre mantuirea lui" (IX, 72). Si continua: "...Mirida (adica particica ce se pune pe sfantul disc, alaturi de Agnet, pentru pomenirea celor vii si a celor morti) care se scoate la liturghie si pomenirea care se face pentru cel mort unesc pe cel mort cu Dumnezeu si-1 impartasesc cu Dansul nevazut. Drept aceea, folosindu-se foarte mult dintru aceasta, nu numai se mangaie fratii cei ce cu pocainta s-au mutat intru Hristos, dar inca si sfintele suflete ale sfintilor se bucura pentru aceste pomeniri care se fac pentru dansii; unindu-se cu Hristos isi impartasindu-se din Sfanta Liturghie mai curat si mai luminat, si impartasindu-se mai mult cu darurile Lui, se roaga pentru noi. Deci pentru aceasta, Dumnezeu a lucrat aceasta jertfa si a dat-o spre mantuirea si luminarea trupurilor, ca sa fim cu Dansul toti una, cum S-a fagaduit. Drept aceea, se roaga pentru aceia care ii pomenesc pe dansii savarsind jertfe pentru cinstea lor si se fac mijlocitori si solitori pentru dansii. Si se roaga ca si acestia sa se impartaseasca cu Hristos ca si dansii. Pentru aceea trebuie sa facem pomenirea celor raposati, pentru ca dragostea uneste pe cei vii cu cei morti, si sa pomenim pe sfinti, ca, veselindu-i, sa se faca si ei rugatori veseli pentru noi, catre Dumnezeu" (Sfantul Simeon Tesaloniceanul, VI, 375).

Acestea sunt, pe scurt, motivele pentru care Biserica Ortodoxa considera necesara rugaciunea pentru cei adormiti."

Da, ne rugam pentru toti oamenii, cum ai spus si tu dar un mort nu mai este fiinta ( de la sine inteles), deci nu poti spune ca este om, ci ca a fost om. Si Biblia spune sa ne rugam pentru toti oamenii, nu pentru cei care au fost oameni odata. DEXul defineste OM ca fiind FIINTA superioara, sociala..., deci este om atat timp cat este fiinta, cand moare, putem spune ca A FOST OM. Asta spui tu ca lucrurile nu sunt batute in cuie pana la Judecata de Apoi dar numai Dumnezeu stie adevarul, datoria noastra este sa ne pregatim cat suntem in viata pentru ca ea ( viata) este sansa lasata de Dumnezeu sa ne intoarcem la El, nu viata plus dupa moarte. Domnul Isus i-a spus talharului care a murit impreuna cu El si care L-a primit ca Mantuitor : "Azi vei fii cu Mine in Rai', deci lucrurile au cam fost 'batute in cuie', adica imediat dupa moarte decizia cu privire la talhar va fi fost luata. Nu i-a zis : 'Curand, dupa ce toti cei dragi se vor ruga si vor face pomeni, dupa toate acestea, vom vedea unde vei merge, in Iad sau Rai'.

Eu sunt convinsa ca nu mai au niciun rost.

Am intrat pe acest site si am vazut ca nicio idee care este sustinuta nu are o baza biblica. Doar ca a spus un anume preot. Oare nu are importanta pentru preoti Biblia asa cum au importanta cuvintele unui om? ( pentru ca in fond oricat de respectat ar fi acel preot care a adus acele idei, si el este un om) De ce preotii ortodocsi se bazeaza atat de mult pe o traditie si nu pe Cuvintele Bibliei?

1. "Ii consideram adormiti si nu morti". Mi se pare ca ignori un adevar aici. In zadar consideri ca cineva doarme cand realitatea e alta. Nu numai fiziologic dar din toate punctele de vedere sunt mari diferente intre un mort si un adormit. E ca si cum eu as sustine ca sunt director al unei fabrici dar eu de fapt nici nu lucrez acolo, dar imi place ideea, de aceea incerc sa o adopt. Realitatea se vede bine care este si ramane aceeasi, chiar daca eu imi inchipui anumite lucruri. Versetul : "Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimile, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea Intru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 38-39) se refera la devotamentul lui Pavel sau al crestinului in general fata de Hristos, cu alte cuvinte nimic nu impiedica un crestin sa abandoneze credinta lui in Dumnezeu. Cum interpretezi tu versetul biblic : 'Cine crede si se boteaza, va fi mantuit, cine nu, va fi osandit' . Mai da vreo sansa celui care nu a crezut in Dumnezeu dar totusi s-au facut rugaciuni si pomeni pentru el ? Nu. Lipsa credintei lui anuleaza orice stradanie a altuia pentru el. Ori de crezut, ti se da sansa sa crezi cat esti in viata. 2. De-acord, toti suntem pacatosi, dar crezand in jertfa Domnului putem fi siguri 100% ca suntem mantuiti. Jertfa Domnului ofera credinta deplina, nu indoiala. Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura. Biblia spune "cine crede si se boteaza". E de-ajuns atat. Anularea acestei credinte si a botezului duce la pierzare vesnica. Dar oamenii au simtit dintotdeauna nevoia sa adauge ceva facut prin fortele lor si sa ignore ceea ce este cu adevarat important. 3. In zadar dragostea pentru o cineva drag care a decedat, in zadar ea ne impinge sa facem anumite lucruri. Tu crezi ca Dumnezeu se induioseaza la dragostea noastra atunci cand noi preferam sa ocolim adevarul si prin fortele noastre sa incercam sa ne asiguram ca va fi bine 'si prin metoda noastra'? Nu, Dumnezeu, este un Dumnezeu al milei, este indurator cu pacatosul care se intoarce la El si Il primeste, nu si cu cel care ii intoarce spatele taota viata iar apoi altii incearca sa il ajute ? Atunci la ce bun mai este jertfa Domnului daca dupa moarte se rezolva toate, asa cum cred unii ? Ea are o valoare si o importanta decisiva, ea nu este in zadar ci este singura care poate duce credinciosul in Rai. Da, Mantuitorul a spus : "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide", dar nu spune ca ti se va da viata vesnica dupa moarte daca tu nu ai crezut in Dumnezeu, spune acolo despre lucrurile pamantesti, despre ceea ce avem nevoie. Dumnezeu a spus ca cel necredincios va fi osandit. Apoi crezi ca s-ar razgandi sa spuna : Dar totusi, cereti si vi se va da...viata vesnica in orice situatie? E total interpretat versetul acela. Uneori cand vrei sa justifici ceva scoti un verset din context si incerci sa sustii ceva anume, dar nu este corect interpretat. Intr-adevar, Domnul Isus a facut acele minuni si pentru ca cei apropiati L-au rugat, dar ei L-au rugat sa readuca la viata acei morti, nu sa ii duca in Rai. Dumnezeu nu ar fi raspuns rugaciunilor daca ei cereau sa ii duca in Rai pentru ca si-ar fi incalcat unul din principii, ceea ce El nu face niciodata. Deci inca o data, ei L-au rugat sa ii aduca la viata si El i-a ascultat, nu asa cum este inteles mai sus versetul. In pilda in care bogatul cere Domnului sa se intoarca sa le vorbeasca si fratilor lui ca trebuie sa asculte de Dumnezeu, El nu ii asculta cererea acestuia pentru ca nimic nu se mai poate face dupa moarte. Era clar ca acesta fusese deja judecat, nicio stradanie a fratilor lui nu l-a ajutat. Si apropos de capitolul 'Dovezi' , Biblia nu a fost transmisa prin auz ci a fost insuflata de Dumnezeu direct: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. " 2 Timotei 3 -16,17. in concluzie, Biblia este completa, nu trebuie adaugat nimic sau nu trebuie scos nimic din ea. Cartile Bibliei nu au fost scrise din auzite, ci Dumnezeu a 'dictat' daca vrei unor oameni alesi de El sa scrie ceea ce El a ales sa scrie, nu ceea cea cestia si-au amintit de la altii si de la altii...Probabil ca asa se justifica preotii ortodocsi cand adauga multe obiceiuri si traditii raligiei, dar pentru ei este versetul : Apoc 22:18-19 " Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta''. Deci pentru voi Biblia este importanta si trebuie sa ascultam ce spuen Biblia dar totusi exista o urma de indoiala si v-ati gandit sa mai adaugati cate ceva traditii ? In cazul asta va contraziceti. Scripturistice Da, Hristos imparateste si peste cei morti, si peste cei vii, dar asta nu anuleaza pedeapsa vesnica data necredinciosilor. 'El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci si pentru ale intregii lumi". El ne ofera sansa de a fi mantuiti, dar datoria noastra este sa credem in jertfa Lui noi insine, asta nu inseamna ca jertfa Domnului mantuieste si pe cei inconstienti de ea sau nepasatori, care o resping. Mantuirea este personala, numai eu insumi pot accepta mantuirea pentru mine, nu altul in locul meu, Iar anularea acesteia nu mai ofera nicio sansa dupa moarte. Nu este vorba ca Dumnezeu nu ar putea sa scoata pe cineva din Iad daca ar vrea sa faca aceasta, dar Dumnezeu nu isi schimba Cuvantul. Nu este un Dumnezeu el exceptiilor. El nu isi incalca ceea ce a spus si nu face diferente. El este un Dumnezeu milostiv si atotputernic, dar este un Dumnezeu si al razbunarii si mania neascultarii de El nu va fi potolita cu nicio pomana sau rugaciune. Deci nu este vorba ca nu ar putea, El este atotputernic, dar Dumnezeu nu isi schimba cuvantul. Am vazut ca mi-ai insirat apoi o serie de 'sfinti' preoti sau parinti, nu intru in denumirile adresate lor. Eu vreau sa iti spun ca numai Dumnezeu este sfant, in Romani, daca nu ma insel vei gasi versetul : "Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu' Si atunci poate fi o persoana care a pacatuit ( un pacatos) sfant/sfanta ? E o contradictie evidenta. In Apocalipsa scrie : "Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt". Orice om, preot, pastor , indiferent de religie, credinta, etc este pacatos si va fi pacatos toata viata lui. Dar mantuirea oferita de Dumnezeu ii iarta orice pacat daca acesta recunoaste si se smeresre in fata lui Dumnezeu. Aceasta nu schimba statutul lui de la pacatos la sfant. Nu poti fi sfant daca odata ai fost pacatos. "Sfant" implica lipsa totala a pacatului, ori un singur pacat anuleaza acest atribut care se cuvine numai lui Dumnezeu. Deci, ca sa inchei, insist si te contrazic : apostolii nu au fost sfinti. Inainte de chemarea facuta de Domnul pentru fiecare din ei, acestia erau oameni ca noi, oameni cu greseli. Nicaieri in Biblie nu este scris ca apostolii au devenit sfinti pentru ca au trait o anumita perioada impreuna cu Domnul Isus. Unii din apostoli L-au tradat atunci cand Domnul a fost judecat, ori tradarea este pacat. Mai pot fi atunci sfinti ? Eu inteleg ca trebuie sa avem respect fata de ei, dar ridicarea la ranf de sfant este absurda.

Nu e o idee spusa de un preot, ci de sute de ierarhi, de intreaga Biserica ortodoxa, pornind inca de la Sfintii Apostoli. Despre care tu oricum crezi ca nu au fost sfinti. Nu caut sa te conving de nimic, ti-am trimis aceste materiale ca sa vezi de ce noi, ortodocsii facem aceasta. O, dar are baza biblica; preotul acesta nu tot cu citate biblice argumenta? Biblia, daca o iei dupa capul propriu si nu dupa Traditia Sfintilor Parinti (sutelor de Sfinti Parinti, a Sinoadelor Ecumenice) care au fost insuflati de Dumnezeu, risti sa ajungi la extrem de mari traznai. De asta noi, ortodocsii, in tot ceea ce facem, consideram cele ce au fost deja stabilite acum aproape 2000 de ani (ma rog, Sinoadele au fost in decursul anilor) si acest lucru este valabil si la interpretarea bibliei. Niciun preot nu o va interpreta dupa capatana proprie, ci va spune ceea ce au spus si Sfintii cu mii de ani in urma. Si tu, care interpretezi Biblia, nu esti tot doar un om? Tu ai dreptate, acestia nu au, nu? Da-mi voie sa ii cred pe sutele de Sfinti, care oricum stabileau totul dupa indelungi deliberari, in comun, decat sa cred ceea ce a fost stabilit de o singura persoana. Confunzi ortodoxia cu protestantismul cu zecile lui ramuri si ramurele. Numai acolo am inteles ca fiecare interpreteaza Biblia dupa cum ii trazneste si considera mai bine. Ortodocsii nu, ei se uita sa vada ce au spus Sfintii Parinti despre problema in cauza. Numai bine!

Nimeni nu e 100% sigur ca va fi mantuit. Nici macar Sfintii nu aveau indrazneala sa sustina una ca asta. Credinta fara fapte si fara smerenie e apa chioara. Si daca sustii ca stii ca esti mantuit 100% e numai un semn de mare mandrie si nimic altceva. Noi, ortodocsii, avem zicala, spusa de un Sfant Parinte: "Tine-ti mintea la iad si nu deznadajdui". Nici unul dintre noi nu indrazneste sa sustina ca este sigur ca este mantuit, nu suntem vrednici de asa ceva, tot omul e pacatos. Smerenia, fara ea nu se poate intre in Imparatia cerurilor. Din pacate, e ceva nu foarte usor de obtinut dar foarte usor de pierdut. Trebuie o mare subtirime a gandurilor ca sa o ai si o mare trezvie ca sa o pastrezi.
Da, sustin in continuare ca oamenii aceia sunt Sfinti. Duhul Sfant si-a facut locas in ei si astfel s-au sfintit. Asta inseamna Sfant. Devii Sfant nu ca urmare a propriilor merite, actiuni, credinte, fapte bune, ci datorita harului lui Dumnezeu. Dumnezeu Sfinteste si lucreaza prin acea persoana, omul nu poate si nu va putea in veci sa se sfinteasca singur.
"Sfintenia este plinatate in Duhul Sfant, este umplere a persoanei umane cu Duhul Sfant, asa cum ni se spune despre Sfantul Arhidiaoon Stefan: "Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant..." (Fapte 7, 55). Asadar, Duhul Sfant plineste prin harul Sau persoana sfantului pana la treapta desavarsirii, dar si o "umple" pe aceasta adaugand cele cu lipsa. Pe de o parte sfantul este primitor al Duhului Sfant, iar pe de alta Duhul sfinteniei, Duhul Sfant, intregeste in chip tainic - pana la varsta plinatatii - pe cel imbracat cu Hristos la Botez si care a imbracat chipul lui Hristos, adica chipul desavarsit sau perfect al sfinteniei in trup."
Acum m-am dumirit eu de ce voi o huliti pe Maica Domnului, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Da, oamenii pot deveni sfinti (dar nu confundam cu Sfintenia lui Dumnezeu, care este Sfintenia absoluta; numai un rauvoitor ar crede ca noi spunem ca Sfintii sunt dumnezei), si Dumnezeu va fi acela care va lucra prin ei. http://www.crestinortodox.ro/......68895.html
Sfantul Serafim de Sarov spunea ca "Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant."
Dumnezeu ii iarta omului pacatele daca si le recunoaste si le spovedeste la preotii Bisericii. ("pacatele pe care le veti ierta iertate vor fi si cele pe care le veti tine tinute vor fi", dupa cum a spus Domnul Iisus Hristos). Numai prin spovedania sincera, completa, cu parare de rau si efectuarea canonului primit iarta Dumnezeu pacatele.
"Fiti sfinti, caci si Eu sunt sfant"
"Voi locui in ei si Eu voi umbla intru ei"
O zi minunata!