De ce se tem creștinii de moarte? Toată viața și-o dedica lui Dumnezeu și când aud de moarte plâng ca nu vor sa moara.
Pai nu asta își doresc creștinii, sa se întâlneasca cu tatăl lor?

Cu tata pot sa ma intalnesc oricand.

Le e frica de judecata fiindca stiu ca sunt rai si vor arde in iad sau vor fi nimiciti.

Nu se tem, ci nu o pot accepta.

Oricine se teme de moarte nu doar crestinii, moartea este doar un pas in a trece pe lumea cealalata.

Oamenii care stiu ca sunt curati sufleteste se bucura ca stiu ca nu vor suferii mi departe

Ba da, dar ca orice om, ne temem, dar aceasta teama nu trebuie sa fie una de durata pentru ca Dumnezeu ne are in mana Lui, dar adevaratii crestini isi stapanesc aceasta teama. Domnul Iisus a spus ''Duhul este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa, rugativa ca sa nu cadeti in ispita'' Ne luam privirea de la imaginea de ansamblu si ne speriem, dar daca privim la Domnul Iisus, teama dispare, moartea nu este decat o trecere, pentru cei ce il au pe Hristos, la viata, si pentru cei ce nu-L au pe Hristos, la judecata Lui Dumnezeu si la despartirea vesnica de El.

Pe cine ai vazut sa planga ca nu vrea sa moara? Eu am vazut oameni pe moarte si nu plangeau. Este o stare de calm. Altii erau pe patul de spital si se sfarseau datorita bolii. De ce judeci ultimele momente ale unei persoane? Ale tale crezi ca vor fi mai eroice? Daca nu ai respect pentru cineva care moare ce o sa faci cu cineva care traieste? Nu te supara dar nu imi pare normal sa judeci modul in care cineva se sfarseste. Imi pare ca treci de limita respectului fata de o fiinta umana. Daca iti bati joc de asta iti faci singur pacate. Sigur ca se vor intalni cu tatal, unii stiu cu mult inainte de moarte ca se apropie sfarsitul. Am vazut cazuri care erau foarte lucide cu luni bune inainte si stiau sigur ca vor pleca chiar daca atunci nu erau bolnave sau sa aiba alte probleme. Personal recunosc ca nu pot privi moartea cu o asa de mare luciditate. Poate pentru ca sunt inca foarte tanar si mai am multe de facut aici pe pamant. Dar cand simti ca ti-ai incheiat misiunea nu am vazut pe cineva sa planga dupa cum spui. Sunt lucizi, asteapta intalnirea de care nu scapa nimeni.

Si tu ești creștina (probabil).Si îți dedici toată viața lui Dumnezeu? Ma indoiesc.
Numai călugării/pustnicii/
măicuțele isi dedica viața lui Dumnezeu.Majoritatea oamenilor si-o dedica lor înșiși, având grija (mai mult sau mai puțin)sa respecte limitările impuse de Dumnezeu.
Instinctul bate rațiunea, in cazul asta.E firesc sa te temi de moarte, indiferent care-ți sunt convingerile legate de acest aspect.

Nu cred că se tem de moarte neaparat, ci că vor fii judecați si pentru ce au făcut în timpul vieții sau nu au făcut și regreta asta. Nu degeaba vezi o grămadă de batrani ce pun mana pe biblie, doar după o anumită vârstă. Nu zic că e rău, măcar să moară împăcați meditând, la ce au făcut și toate experientele care le-au avut.

Creieru cunoaste in subconstient, desi omu nu accepta pe constient. Moartea reseteaza viata.
E cam mult de gandit pentru crestinii care nu vor sa intelegea cum functioneaza, acel idol este un exemplu de urmat in viata, la care ar trebui sa ajungi dupa moarte, adica sa te nasti in familia lui, e un ciclu care nu vor sa-l accepte.

Cel care se teme de moarte nu este creștin adevărat.

Confunzi autenticitatea practicii cu gloata caracterizata de superficialitate.Crestinismul,precum alte religii, are capacitatea de a anihila frica de moarte si suferinta.(unele din beneficiile religiei--aviz intrebarilor tale precedente). Singura conditie este de a te lasa absorbit de dogma religioasa.Subordonarea totala fata de religie, lasata sa coordoneze pana si cea mai mica dinamica a fiintei--asta inseamna practica autentica a oricarei religii/filosofii/ideologii, o practica ce nu defineste 90% din crestinii planetei, cu totul inradacinati in aceasta lume.Sa fii crestin adevarat inseamna sa te debarasezi de lume prin asceza.

Crestinii (practicanti) nu se tem de moarte, sfintii asteptau sa moara pentru Hristos