De ce trebuie sa plateasca unele persoane pentru rautatile altor oameni? De exemplu daca cineva face fapte bune si altcineva da vina pe el ca este vinovat cu ceva (desi nu este chiar asa in realitate) si alti oameni il cred pe cel rau, atunci ce vina are cel bun la suflet? Cel rau de ce nu este vinovat?

Uneori pare să nu existe dreptate în lume.
Dar Dumnezeu știe de ce face ceea ce face.
Cred că până la urmă binele va învinge.

Daca cel rau minte bine, iar cel bun nu e in stare sa prezinte adevarul atunci e normal ca toti sa il creada pe cel rau si asa ajunge cel rau sa fie luat de bun si cel bun sa fie luat de rau.

De aceea nu e bine să judecăm pe nimeni, nu suntem judecători să dăm noi verdictul asupra oamenilor, cine este și cine nu este vinovat.

Judecătorii din instanțe, aceștia sunt mult mai bine pregătiți ca noi, făcând ani bun de studii în domeniul dreptului, cercetând fiecare caz, pentru a vedea care este cea mai bună soluție, și-au bătut capul de o mie de ori cu diverse conflicte, cum ar trebui să le rezolve, cum se pot conforma legii etc.
Și aceștia, deși de mii de ori mai pregătiți și mai autorizați ca noi să judece, nu ajung nici ei la judecata cea mai bună întotdeauna. Totuși, spre binele societății, e nevoie de astfel de oameni, ca societatea să se țină pe picioare: dacă era doar statul și poliția, cei care dețin monopolul asupra violenței, s-ar fi făcut nenumărate abuzuri peste cele ce se fac deja, dar pentru care mulți nu se duc în instanță să se judece.

Cei care nu vor fi pedepsiți de judecătorii de pe lumea aceasta, vor fi pedespiți de către Dumnezeu Însuși. Ar fi mai bine celor care au făcut crime să fie pedepsiți de către judecătorii lumești cu închisoarea, și să scape de judecata mai aspră a lui Dumnezeu, decât să fugă de pedeapsa lumească, dar să fie pedepsiți de Dumnezeu, a cărui judecată e cea mai de temut.
De aceea sunt judecători lumești pentru problemele care afectează societatea, iar Dumnezeu, vrând să ne scutească de o judecată mai aspră pe lumea cealaltă, ni i-a dat pe preoți, la care spovedindu-ne și împlinind un Canon cu câteva rugăciuni și câteva mătănii, să nu mai trebuiască să ne chinuie conștiința pentru tot restul veșniciei, ci să putem trăi cu conștiința curată.

Totul e bine pana nu o dam in fantezie cu rasplata, divina. Cand ajungem sa credem ce nu vedem si sa nu credem ce vedem, s-a terminat cu ratiunea si mergem pe credinta si pe fantezie.
Daca omul mincinos, hot, necinstit, infractor e pedepsit corespunzator, dispare o buna parte din inselatorie si minciuna. Nevazutul e bun ca bau-bau pentru cei care nu stiu sa inteleaga de vorba buna.

Daca este in stare si nu vrea din mai multe motive?

Rezultatul conteaza, ca asa pot spune si eu ca sunt atotputernic si daca imi cere cineva sa-l ajut cu ceva spun ca nu-la jut pentru ca stiu eu cum e mai bine pentru el.
Sau, spun ca pot ridica 100kg intr-un deget si daca ma pune cineva sa ridic spun ca nu e cazul si am sa ridic atunci cand vreau eu.

E naiv omul care crede ce nu vede si nu crede ce vede.

Vedem oameni aruncând bani de parcă ar fi confetti, în timp ce mulți dintre noi ne străduim cu cheltuielile de zi de zi...
Îi vedem pe cei care încalcă legea, dar scapă nepedepsiți și îi vedem pe alții care sunt nevinovați, dar sunt pedepsiți pe nedrept.
Cu secole în urmă, regele Solomon a observat că viața nu este dreaptă: "Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înţelepţi câștigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări."(Eclesiastul 9:11). Nu, viața „sub soare" nu este corectă, ceea ce îi face pe mulți să se întrebe „De ce nu?"

Înainte de a da câteva motive pentru care viața nu este corectă, probabil că ar trebui să definim termenul corect, pentru că multe depind de acel cuvânt. Unii oameni definesc corect drept „egal în toate privințele". Dar aceasta nu este o imagine exactă a corectitudinii; nu putem echivala „corectitudinea" cu „asemănarea" sau „congruența". Unii oameni au părul creț, ceea ce nu este „corect" pentru persoanele cu părul drept care își doresc bucle. Unii oameni posedă o abilitate naturală pentru atletism, care nu este „corectă" pentru cei cu o coordonare slabă a mușchilor sau o afecțiune cardiacă congenitală. Unii oameni au moștenit bani printr-o afacere de familie, ceea ce nu este „corect" pentru cei ai căror părinți nu erau antreprenori. În fiecare dintre aceste cazuri, corectitudinea nu este cu adevărat problema. Dumnezeu, care este în mod eminent corect, dă diferite daruri fiecăruia: Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?" (Romani 9:20). Responsabilitatea noastră este să folosim darurile pe care le-a dat Dumnezeu și să „ne mulțumim cu ceea ce avem" (Evrei 13:5).

Corectitudinea, definită corect, este „libertatea de părtinire, necinste sau nedreptate". A fi corect înseamnă a fi drept; adică să fii „călăuzit de adevăr, rațiune și dreptate". Indiferent de circumstanțele noastre exterioare, putem alege oricând să-i tratăm pe ceilalți în mod corect și astfel să facem viața puțin mai dreaptă pentru cei din jurul nostru.

Motivul de bază pentru care viața nu este corectă – adică viața nu este ghidată de adevăr, rațiune și dreptate – este că trăim într-o lume păcătoasă ocupată de oameni păcătoși. Când oamenii sunt egoiști, nerăbdători sau lacomi, atunci au tendința de a acționa în moduri care să-și asigure un avantaj pentru ei înșiși, fără să se gândească la alții. Drept urmare, oamenii sunt tratați incorect. Isus a spus povestea despre judecătorul nedrept. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina" (Luca 18:2). Hotărârile sale nu s-au bazat pe justiție sau pe interesul cuiva, cu excepția interesului său. El a fost un judecător rău, iar Isus l-a numit „nedrept" (versetul 6). Când oamenii nedrepți sunt în poziții de putere, atunci viața este nedreaptă pentru oamenii de rând.

Dumnezeu este drept și acționează întotdeauna în conformitate cu ceea ce este drept (Deuteronom 32:4; Apocalipsa 15:3; 16:7). Dumnezeu a poruncit ca și poporul Său să lucreze cu dreptate,, corect"(Levitic 19:36; Deuteronom 25:15; Proverbe 21:3; Isaia 56:1), dar oamenii nu ascultă întotdeauna poruncile lui Dumnezeu. El le dă libertatea de a nu se supune, dacă aceasta este alegerea lor. Cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu nu caută dreptate și acesta este unul dintre motivele pentru care viața nu este dreaptă.

Psalmistul Asaf s-a ocupat de nedreptatea vieții când a început să invidieze „prosperitatea" celor mândri și răi (Psalmul 73:3). El continuă să descrie modul în care cei răi par a fi favorizați pe nedrept:

4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au parte de suferinţele omenești
și nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-i învelește.
7Li se bulbucă ochii de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd și vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9își înalţă gura până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin
11și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
12Așa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi și își măresc bogăţiile.
(Psalmul 73:4–12).

Când Asaf s-a gândit la propriul angajament față de dreptate, a observat o lipsă singulară de recompensă și a început să dispere că viața ar putea fi vreodată corectă:

13Degeaba dar mi-am curăţit eu inima
și mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14căci în fiecare zi sunt lovit
16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
21Când mi se amăra inima
și mă simţeam străpuns în măruntaie,
22eram prost și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
(Psalmul 73:13–14, 16, 21-22).

„Viața nu este corectă", a recunoscut Asaph, iar faptul l-a deranjat. Cum s-ar putea ca ticăloșii să poată prospera cu tot felul de binecuvântări materiale, în timp ce cei evlavioși suferă? Bună întrebare, mai ales dacă Dumnezeu este la conducere. Dar apoi Asaf a avut o schimbare de perspectivă când „a intrat în Sfântul Locaș a lui Dumnezeu" (Psalmul 73:17). Cu ochii pe Domnul Suveran, Asaf putea privi dincolo de această lume temporală pentru a înțelege o viziune veșnică:

17până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârșit năprasnic.
(Psalmul 73:17–19).

Concluzia lui Asaf a fost că prosperitatea celor răi, oricât de nedreaptă este ea, este doar temporară; judecata celor răi va fi eternă. Pe de altă parte, suferința celor drepți, de asemenea nedreaptă, este doar temporară; și răsplata celor drepți va fi veșnică (cf. 2 Corinteni 4:17).

Dorința ca viața să fie corectă este un lucru bun. Dumnezeu este corect și „nu dă dovadă de favoritism" (Faptele Apostolilor 10:34), așa că dorința noastră de corectitudine este o dorință după unul dintre atributele lui Dumnezeu. Dragostea dreptății și efortul de a stabili o experiență mai corectă pentru toată lumea este de asemenea bună: "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mica 6:8). O viziune echilibrată asupra vieții necesită recunoașterea faptului că viața nu este corectă, cel puțin în această lume, împreună cu angajamentul de a face ceea ce este corect și o încredere nezguduită în Dumnezeu, care într-o zi va îndrepta toate lucrurile (Isaia 40:4).

Notă: Traducerea folosită este VDC (Versiunea Dumitru Cornilescu)
Dacă aveți mai multe întrebări îmi puteți da un mesaj în privat.

Poate stie ceva ce atii nu stiu.

Exact asa este. Un om care minte, stie ca a spus o minciuna, dar cel mintit nu stie si fiind naiv accepta minciuna fara demonstratie.

Dar daca nu este minciuna?

Nu merge asa decat pentru omul naiv. Omul rational poate vedea exact cand e minciuna si cand nu. Omul viclean si primitiv nu are nici o șansă in fata omului rațional, dar cum numărul naivilor e urias, omul viclean are succesul asigurat. E un lucru bun. Viclenia e răsplătită pe buna dreptate. Nu ar fi corect ca un om viclean și mincinos sa rămână in urma omului cinstit si naiv. Viclenia e un amestec optim de inteligenta si răutate care învinge naivitatea combinata cu bunătatea sau cu prostia. Nu degeaba se spune despre omul bun ca e prost si nu e in stare sa-si urmărească propriul interes.

Nu ai luat in considerace ca oamenii nu cred orbeste fara dovezi. Poti sa-mi spui mie ca X si Y sunt vinovati de nu stiu ce crima, dar daca nu imi aduci dovezi plauzibile, nu te voi crede.
Or mai fi si oameni prosti care sa creada orice si fara dovezi, dar nu toata lumea e asa.

Dar daca are niste dovezi sigure care nu poate sa le spuna din anumite cauze?

Nu toata lumea care este buna este proasta. Poate au niste dovezi, ceva, sau poate nu cine stie, poate li se intampla doar in capul lor. Asa are logica, sau acelasi lucru si in capul altor oameni.

Asa este, omul mincinos stie mai mult decat cel inselat. Omul mincinos cunoaste si adevarul si minciuna, iar cel inselat cunoaste doar minciuna pe care o si crede drept adevar. De aceea are nevoie de cat mai multa credinta care sa-i neutralizeze si putinul rest de ratiune ratiune pe care il mai are

Dovezile nespuse sau nearatate sunt egale cu zero. Degeaba ai tu dovezi impotriva cuiva, daca nu poti sa arati acele dovezi din nu stiu ce cauze. Si eu pot sa spun ca am dovezi ca tu ai comis o crima, dar din motive personale, nu le pot arata nimanui. Crezi ca o sa ma creada cineva daca zic asta? Gandeste logic.

Probabil, cine stie, sau poate ca nu. Poate pe lumea aialalta se va afla adevarul si se va face dreptate, atunci cand sufletul omului se va duce in rai sau in iad. Si acolo va avea timp de gandire pentru ce a facut de-a lungul vietii pe pamant.

Raiul si iadul sunt locuri fictionale.

Si daca nu e chiar asa? Daca dupa ce murim sufletul se va duce ori in rai ori in iad?

Nu exista suflet, doar constiinta, si nu exista rai sau iad. Nu poti sa spui ca exista un loc in care nu ai fost nicidata.

Tocmai aia este, ca nu ai de unde sa stii cu exactitate decat dupa ce vom muri. Un om normal ar gandi ca poate exista sau poate ca nu. Pentru cine crede in Dumnezeu isi imagineaza ca exista. Dar daca exista cu adevarat ce ne facem atunci? Dumnezeu cu mila.
Pentru cine nu crede in El, ar spune pur si simplu ca nu exista asa ceva.