De ce unii crestini care vor sa Il urmeze pe Dumnezeu si se pocaiesc trec la alta religie? Cu ce ii impiedica crestinismul sa se apropie de Dumnezeu?

Poți fi mai explicid în legătură cu religiile? N-am prea înțeles de la ce religii vin și la ce religii pleacă.

Pai trec de la crestinism la catolicism, sau voodoo (am vazut la TV) sau cum s-o numi religia aia, si neoprotestanti, baptisti etc.

Mulți sunt mânați de minciuni și lucruri materiale ce nu se găsesc în biserica ortodoxă pe motiv că îneacă credinciosul. Se mai întâmplă câteodată ca credinciosul să lase credința din mână și s-o caute la altă sectă. Să se cunoască faptul că oriunde s-ar duce numai la Biserica Ortodoxă vor găsi hrană sufletească și trupească.

Pe scurt, numai Biserica Ortodoxă poate aduce omului mântuire.

Pentru ca unii nu se multumesc cu putin.Ei chiar doresc sa traiasca la cele mai inalte standarde.Si ca sa implinesti voia lui Dumnezeu trebuie sa parasesti pacatul sa iesi din lume, nu in sensul ca trebuie sa pleci la manastire ci sa nu mai faci ce fac restul.Trebuie sa te nasti din nou din apa si Duh.Vezi Nicodim a venit la Isus si l-a intrebat ce trebuie sa faci ca sa fii mantuit.Sau vezi Fapte 10 despre Corneliu care era un om care facea mult bine si se ruga totdeauna lui Dumnezeu.Dar aceastea nu au fost de ajuns.El a trebuit sa fie nascut din nou.Citeste tot capitolul si vei intelege mai bine.

O intrebare buna.

Vroiai sa spui "confesiune" (in loc de religie)? Biserica Ortodoxa nu detine monopolul asupra crestinismului, iar Biblia ne ofera mantuirea prin Hristos nu prin apartenenta la un anume cult.

Ar trebui sa cunoasca toti ca ceea ce afirmati nu este mai mult decat o dezinformare trista:

"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede (nu oricine e membru intr-un anume cult) în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. " (Ioan 3:16)

"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi." (Marcu 16:16)

Din pacate marea grija a unor prelati este strict pecuniara atunci cand se tem de migrarea credinciosilor catre alte culte.

Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta (Matei 6, 19-21).

Avem o problema cand scoatem mantuirea de sub jertfa lui Hristos si o punem (nebiblic) in apartenenta la un cult.

Inchei cu un indemn pentru fiecare, inclusiv pentru dumneavoastra:

"Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui"; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!"" (2 Timotei 2:19)

Creștinismul nu are nici o treabă cu Dumnezeu, ci cu umplut burțile popilor, ca să le aibă, ca femeile gravide!
Indiferent pe ce ramură mergi, dacă nu ieși din zona creștină, și vei zice și tu, că este un păcat să vrei să cunoști, după așa numitul păcat Adamic, tot te vei afla departe de Dumnezeu.
În realitate Dumnezeu ne vrea cunoscând, cunoscători și creativi și creatori, dar popii au spurcat religiile, cu falsul păcat adamic, că popii îi voiau pe oameni proști și necunoscători, ca să îi poată parazita, mai eficient.
Popii / prelații în general, sunt numai niște paraziți și atât, indiferent în ce religie latră.

Evolutia raspunde si la intrebarea ta, omul vrea sa fie superior /diferit fata de altii, de acea multi au emigrat la secte pentru ca se cred mai diferiti ca ortodocsi, Cu ce ii impiedica crestinismul sa se apropie de Dumnezeu? cu nimic, doar ca sunt mai diferiti decat alti, daca isi place psihologia vei afla multe lucrurii interesante am chiar si pe blog cartii despre ea, cimpanzeii ca sa para mai diferiti decat alti au tot felul de obiceurii ciudate

Aici mă refer doar la cultele creştine.
Din câţi cunosc, un număr relativ mic de oameni au trecut la alt cult pentru că, au găsit substanţă duhovnicească în el.
Restul au motive, în general materiale ex Pt ajutoarele de la americani,
Pt excursii în diferite centre protestante/neoprotestante în lume,
Pt a-şi mărita fetele bine în alte ţări neoprotestante.
Pt beneficii mărunte şi pentru funcţii în instituţiile conduse de neoprotestanţi.
Şi exemplele pot continua, idea e că mulţi nici nu ştiau principiile de bază ale creştinismului aplicate faptic(de aici rătăcirea) înainte de convertire dar, au devenit prima linie de luptă împotriva credinţei răsăritene după.
Dacă, ar fi căutat cu adevărat duhovnicia, nu s-ar fi împodobit şi îndeletnicit cu elemente şi practici lumeşti-băneşti, pe care, tocmai, ei le reproşează răsăritenilor.

Aici este o capcana. diavolul nu doarme. daca tu vrei sa faci ceva pentru mantuire, diavolul va face in asa fel ca sa fie un efort zadarnic.ei il cauta pe Dumnezeu, dar apare si capcana.sectantii i-si spun pocaiti.de aici si confuzia.cauta pocainta si ajung la sectanti.ei nu au ispitele noastre si se lasa foarte usor de patimi din cauza ca sunt lasati in pace de diavol.de ce sa-i mai ispiteasca si sa caute altceva, sunt deja pierduti.asta este si scopul lui.

Fi mai explicita.sa te nasti din nou nu se refera sa te botezi din nou.nu este decat un botez.botezul din apa si Duh se face cand esti mic.cum sa te botezi a doua oara, a treia oara si tot asa cand te faci mare? plus ca mai si parasesti credinta adevarata pentru niste erezii.

Revenind la întrebarea ta
Cu ce ii impiedica crestinismul sa se apropie de Dumnezeu?
La început creştinii erau toţi ca fraţii, între Apostoli cel mai mare se punea în slujba celui mai mic şi invers.
Odată cu trecerea timpului oamenii s-au depărtat de Biserică pentru că au început să existe tot mai puţini stâlpi de credinţă care să se asemene în faptă şi cuget cu Hristos şi Apostolii şi care să ducă mai departe Sfânta Tradiţie Apostolică.
De aceea, lupta a devenit politică iar apusenii au căutat mereu supremaţie.
Pentru a se desprinde au căutat pretexte.
Acestea au constat în modificarea intenţionată a dogmelor, pentru a sublinia diferenţa de răsăriteni şi pentru a avea motiv de a-şi declara autocefalia.
Multe modificări sunt contrazise tocmai de realităţile scripturistice.
Din noua Biserică formată în Apus s-a ridicat altele tot pe motive politice şi astfel s-a ajuns la peste 3500 de culte în ziua de azi.
Nimic nu împiedică un creştin autentic să cerceteze în sens duhovnicesc scripturile şi să încerce să se asemene lui Hristos urmând îndeaproape Biserica Sa.

Din vechi timpuri,religia a nascut razboaie,ura dezbinare! s-a scris o biblie,care se zice ca e cartea sfanta,dar care are multe lacune,insa omul chipurile de frica celui de sus,nu le recunoaste,o carte ce se vrea a fi o opresliste a omului catre pacat! ce este religia? uitati-va in jur! catolici, in lupta pentru suprematie cu ortodoxismul, fanatismul musulman, fata de celelalte religii, budismul se prezinta ca o piatra a spiritualitatii, a mentalului.cu toate acestea, omul s-a nascut, a trait si a murit.este singurul lucru cert pe acest pamant.i-am zis candva unui musulman sa bem o bere si a zis ca nu poate ca respecta religia, atunci replicandu-i ca nu exista allah! mi-a raspuns, ca allah este inima! chiar asa! frumusetea inimii, poate fi tradusa ca si dumnezeu! restul e cancan dragi muritori!

De cand nu mai sunt catolicii crestini? Ce ar trebui sa fie? Musulmani? Hindusi? Budisti?

Din crestinism face parte si Catolicismul si Ortodoxismul.Toate sunt religii iudeo-crestine, bazate pe cartea de povesti fantastice ce se cheama biblie.In lume exista undeva la 20000 de religii bazate pe biblie.Fiind bazate pe Biblie si deci implicit cred in Cristos se numesc crestine.

"botezul din apa si Duh se face cand esti mic." Stii ce varsta avea Nicodim, caruia Isus ii spunea ca trebuie sa ne nastem din apa si din Duh? El era unul dintre FRUNTASII iudeilor, nicidecum un copil mic!

"nu este decat un botez" corect.

Dar:

Nicaieri in Biblie nu ti se spune sa te botezi "din nou". Sunt sigur ca nimeni nu sugereaza asta. Intrebarea de la care pornim este, la urma urmei, ce este botezul, un act personal, constient, urmare a unei decizii sau unul impus?

Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca botezul se reduce doar la o traditie seaca, la "stampilarea" copiilor, facuti crestini cu sau fara voia lor si posibilitatea de a alege. Exemplul lui Isus este un botez facut la varsta adulta. La fel alte referinte (vezi, spre exemplu, famenul etiopian).

"Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit" (Marcu 16.16) - cam aceasta este ordinea, conform invataturilor lasate de Hristos.

Pasaje ca Fapte 2.37-41, Fapte 8:12, Fapte 10:44-48, Fapte 18:8 ne prezinta ca cerinte comune pentru botez auzirea si credinta.

Unii dau exemplul temnicerului din Fapte 16, care a fost botezat impreuna cu casa lui, sugerand ca probabil acesta avea copii ce au fost botezati "la pachet". Versetul 34 insa infirma acest lucru, aratand ca toti s-au bucurat de noua credinta, prin urmare un act constient.

Botezul este un simbol al îngropării împreună cu Hristos (Col. 2:12) si o marturie publica. El trebuie sa fie o alegere personala.

"plus ca mai si parasesti credinta adevarata pentru niste erezii." - Asta este o atitudine paguboasa, care aduce separare in Biserica lui Hristos, inteleasa in mod gresit ca o organizatie pamanteasca si nu ca Trup al lui Hristos. Aroganta ca apartenenta la un cult este singura care garanteaza mantuirea nu este biblica si face mult rau marturiei crestine in general.

"Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire." (1Corinteni 1:10)

Cand am sa ma mut la alta religie te anunt. Nimeni si nimic nu ma poate convinge sa trec de la crestinism la altceva...

Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru împărăţia lui Dumnezeu.
(Ioan 3, 5)

Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17). Începându-şi lucrarea Sa mesianică, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut o mulţime de semne şi minuni dumnezeieşti, tămăduind bolile şi scoţând demonii din cei ce Îl rugau. Vestea minunilor s-a dus departe, punând pe gânduri pe mulţi, căci aşa ceva nu se mai pomenise (Matei 9, 32–38; Ioan 9, 32–33), şi în acest context de împrejurări, Sfânta Scriptură ne spune că între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Învăţătorule, ştim că eşti învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Drept răspuns, Iisus i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum poate un om bătrân să se nască din nou? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu. Căci ce este născut din trup, trup este… (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi.
Sectarul: În Sfânta Scriptură numai două Taine sunt pomenite: Botezul şi Cina Domnului; celelalte pe care le-ai înşirat dumneata până acum sunt nişte născociri omeneşti şi de aceea noi nu le putem admite. Iar cât priveşte botezul, nu este o taină, ci un simbol, o lucrare simbolică în care se închipuieşte curăţirea de păcate şi prin care numai se întăreşte credinţa, fiind doar o dovadă pe care o dă cineva în afară, pentru faptul că a făcut pocăinţă, sau este o moştenire, o pecete a pocăinţei. Dar curăţirea păcatelor nu o face botezul, ci credinţa, care prin botez este pecetluită şi confirmată.
Credinţa şi nu botezul este agentul care transformă pe om în făptură nouă, mântuindu-l, după cum rezultă din cuvintele îngerului către Corneliu, că prin credinţa în cele ce îi va spune Apostolul Petru, se va mântui cu toată casa sa (Fapte 11, 14), sau din cuvântul Apostolului Pavel către temnicerul din Filipi: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (Fapte 16, 31). Deci credinţa este cea care a adus mântuire, iar botezul i-a urmat numai ca un simbol al convertirii şi al credinţei sau ca o pecete a terminării pocăinţei.
Preotul: Botezul creştin este o Taină sfântă, iar nu un simbol, deoarece Mântuitorul a numit Botezul «naştere de sus», în urma căruia omul se curăţeşte de păcate şi se sfinţeşte (Ioan 3, 3–7). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte «înnoire» a vieţii (Rom. 6, 3–5), făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5). Apostolul Petru spune şi mai lămurit că botezul este împărtăşit spre iertarea păcatelor (Fapte 2, 38) şi că nu este numai un simbol sau o spălare a trupului care să închipuiască spălarea sau curăţirea sufletului – cum vi se pare vouă sectarilor – ci este o naştere adevărată. Botezul, zice el, vă mântuieşte astăzi şi pe voi nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu (I Petru 3, 21).
Chiar şi dacă nu ni s-ar spune, ar fi totuşi de la sine înţeles că toate aceste urmări ale botezului se fac prin lucrarea Sfântului Duh, şi astfel Botezul nu este un simbol, ci o Taină.
Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai de apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16; Fapte 8, 36–38; 16, 12–15; 16, 32–33 ş.a.). Iar despre cele şapte Taine îţi voi răspunde mai pe larg după ce voi vorbi mai întâi despre fiecare Taină în parte.
Sectarul: Botezul trebuie să fie aplicat numai adulţilor, pentru că, pe de o parte, cei ce-l primesc trebuie să aibă mai întâi credinţă şi pocăinţă şi abia apoi să se boteze, iar, pe de altă parte, cei ce îl aplică trebuie mai întâi să propovăduiască credinţa şi pocăinţa şi abia apoi să boteze. Căci iată ce spune Sfânta Scriptură propovăduitorilor: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (Matei 28, 19–20). Deci întâi trebuie să propovăduiască şi abia apoi să boteze. Iar despre cel ce voieşte să primească Botezul, zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 16). Altă dată li se adresează direct şi le zice: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 38). Deci cel ce vrea să primească botezul, trebuie mai întâi să aibă credinţă şi să facă pocăinţă.
Preotul: Nu este deloc aşa cum rău cugeţi dumneata. Am spus de la început că Botezul creştin îşi are originea în Vechiul Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a arătat lui Avraam când acesta era în vârstă de 99 de ani şi, între altele, i-a spus că pe toată partea bărbătească să o taie împrejur, iar pe copiii de parte bărbătească ce se vor naşte de aici încolo, să-i taie împrejur în a opta zi de la naştere. Iar cel ce nu se va tăia împrejur să fie nimicit (Fac. 17, 10–14). Deci Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam pentru copii şi tineri, să se taie împrejur când vor fi maturi, sau ca el, de 99 de ani, ci toată partea bărbătească, de orice vârstă ar fi, să o taie împrejur, iar pe nou-născuţi, a opta zi după naşterea lor. Voi sectarilor ziceţi că botezul pruncilor nu are valoare, căci ei nu ştiu când au fost botezaţi. Dar ce ştia Isaac, pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar ştiau tatăl şi mama sa şi de aceea Isaac, când s-a făcut mare, n-a spus că el nu ştie când l-au tăiat împrejur şi că trebuie să-l taie din nou împrejur, ci i-a crezut pe părinţii lui. Aşa trebuie să fie şi Botezul – cum de fapt practică Sfânta Biserică Ortodoxă –, ştiut fiind că tăierea-împrejur închipuia Botezul din Legea Nouă (Col. 2, 11–13). Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul Legii Vechi, la opt zile după naşterea Sa (Luca 2, 21).
Altă preînchipuire din Vechiul Testament prin care se arată că la plinirea vremii trebuie să se boteze şi copiii, este scoaterea israeliţilor din Egipt şi trecerea lor prin Marea Roşie, de la bătrân până la cel mai mic prunc. Că aceasta închipuie botezul tuturor, adevereşte şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri (israeliţii) au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare, şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare (I Cor. 10, 1–2). Va să zică «toţi», deci şi copiii, căci Moise spunea lui Faraon: Vom merge cu copiii noştri şi cu bătrânii, cu fiii şi cu fiicele noastre, cu oile şi cu boii noştri (Ieş. 10, 9). Aşa încât norul şi marea (apa) însemnau «apa şi Duhul Sfânt», în care trebuie să fie botezat oricine (Ioan 3, 5).
Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16–17, 26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică Duminica), la ora 9 dimineaţa, peste apostoli, ei au propovăduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, că a voastră şi a copiilor voştri este această făgăduinţă. Şi au fost botezaţi ca la trei mii de suflete (Fapte 2).
Auziţi voi sectarilor şi să vă intre în urechi adevărul acesta: A voastră şi a copiilor voştri este făgăduinţa aceasta, a Botezului. Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de bărbaţi şi de femei, ci «trei mii de suflete», ceea ce înseamnă că au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, apostolii predicau celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi a copiilor este «făgăduinţa», şi ascultătorii credeau, ca şi Avraam lui Dumnezeu.
Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a fost botezată – ea şi casa ei (Fapte 16, 14–15); Temnicerul i-a luat la sine (pe Pavel şi pe Sila) în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat şi el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16, 33); Dar Crispus, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui (Fapte 18, 8). Iarăşi zice Sfântul Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16). Când zice «toată casa», se înţelege de la sine că este vorba de toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu şi casa mea voi sluji Domnului (Iosua 24, 15).
Domnul Hristos a arătat, de asemenea, că trebuie botezaţi copiii de mici, deoarece atunci când I-au adus nişte copilaşi ca să Se roage pentru ei, iar apostolii opreau pe cei ce i-au adus, Domnul i-a certat, zicându-le: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este împărăţia Cerului. Şi după ce şi-a pus mâinile peste ei, s-a dus de acolo (Matei 19, 13–15). Deci, dacă Dumnezeu cheamă şi pe copii de mici la mântuire, pentru ce voi sectarilor rătăciţi vă lepădaţi de ei şi îi opriţi de a veni la Dumnezeu prin Sfântul Botez? Vai de cei cărora le mor copiii nefiind botezaţi prin apă şi prin Duhul Sfânt, căci cei ce nu au fost botezaţi se vor osândi (Marcu 16, 15–16).
Sectarul: Da, dar copiii numai cu Botezul fără credinţă, nu se pot mântui! Scriptura spune nu numai despre Botez, ci şi despre credinţă că este trebuitoare spre mântuirea cuiva. Auzi ce zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui. Iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16). Deci este clar: copiii neavând credinţă, nu au nici dreptul de a fi botezaţi.
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce spuneţi voi sectarilor rătăciţi de la adevăr şi orbi la înţelegere. Într-adevăr, copiii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi, dar nici nu pot tăgădui şi nici nu pot refuza pe Hristos. Nu se mântuieşte numai acela care crede, ci el trebuie să se şi boteze. Aşa cum în Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza credinţei părinţilor, tot aşa Botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor sufleteşti, care sunt naşii (Marcu 9, 36–37). Copiii nu au credinţă, dar au naşii lor. Naşii sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunc la botez şi fac cuvenita mărturisire de credinţă în locul lor. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează şi care se nasc prin Botez la o viaţă nouă în Duhul.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios.
Sectarul: Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot mântui copiii?
Preotul: Mântuitorul spune: …din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim. 5, 19). Deci, pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul. Iar fiindcă ai întrebat unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din cele multe, îţi voi spune unele:
Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei 8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.
Patru oameni aduc la Mântuitorul un slăbănog: Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!» Apoi a zis: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!» (Matei 9, 2, 6-7; Marcu 2, 3–12). Deci credinţa era a celor patru, nu a slăbănogului.
Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de 12 ani (Matei 9, 18–25). Pe temeiul credinţei altora, Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32–34; 12, 22). Pentru credinţa cananeencei, Mântuitorul a vindecat pe fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22–28). Tot astfel, pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic (Matei 17, 14–18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părinţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă…, femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).
Sectarul: Nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult, la vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât adulţilor.
Preotul: La aceste afirmaţii ţi-am răspuns la întrebarea de mai înainte, când ai susţinut de asemenea că Botezul trebuie aplicat numai adulţilor. Iar la cele ce întrebi acum, deosebit de cele de mai sus, şi completând răspunsul de mai înainte, îţi răspund următoarele: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani, pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi – să păşească în public şi să înveţe pe alţii o nouă învăţătură. Dar botezul primit de El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al «pocăinţei», al lui Ioan, iar nu cu «apă şi Duh», ca botezul creştin, instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul nostru –, pentru că El nu avea păcate şi, deci nici trebuinţă nu avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi altul este al botezului nostru.
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus –, nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a se aplica şi copiilor.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi.
Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din «apă şi Duh», sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (Rom. 6, 3).
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou.
Sfântul Simeon Tesaloniceanul, Despre Sfintele Taine, cap. LXII, p. 7.
Ştim că botezul «cu apă şi cu Duh», care a venit mai târziu, se împărtăşeşte spre iertarea păcatelor. Iisus Hristos însă nu S-a botezat cu acest botez, pentru că pe atunci nu se pogorâse încă nici Duhul Sfânt, iar pe de altă parte, Hristos era fără de păcate şi, deci, n-ar fi avut trebuinţă de acest botez. Totuşi se pune întrebarea: de ce s-a botezat Iisus cu acest botez al lui Ioan? Ce rost avea botezarea Lui de către Ioan? Răspundem cu Sfântul Ioan Gură de Aur, următoarele: „La Botezul Său în apele Iordanului, Ioan Botezătorul cerea tuturor pocăinţă. Însuşi botezul său era numit «al pocăinţei». Cu toate acestea, lui Iisus nu I-a cerut pocăinţă. Dimpotrivă, în faţa Lui s-a simţit umilit, zicând că el însuşi ar avea nevoie de botez de la Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea păcate, era zămislit de la Duhul Sfânt, iar nu din trup omenesc, nu din poftă trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan 1, 13; Matei 1, 20; Luca 1, 34–35) şi, deci, nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar El nu avea nici păcate personale (Ioan 8, 46; I Petru 2, 22, ş.a.). Astfel Hristos nu avea pentru ce să fi făcut pocăinţă. El nu avea trebuinţă nici de o mai mare revărsare a Duhului Sfânt asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea oferi. Dar atunci de ce S-a botezat? Iată de ce: mai întâi, pentru ca Ioan să-L facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor: Iată Mielul lui Dumnezeu… Acesta este despre Care eu am spus… (Ioan 1, 29–30). Ioan Îl mărturiseşte oamenilor, iar acum Îl şi arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre Cel ce vine după mine (Luca 3, 16; Ioan 1, 27), să nu rămână îndoielnică.
Tot acum Îl mărturisesc pe Iisus, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh în chip de porumbel (Matei 3, 16–17). De acum mulţimile nu aveau să mai pună la îndoială cele mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut cunoscut, căci înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că, deşi îi era rudenie (Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie propovăduind şi botezând, Dumnezeu întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-l poată învinui pe Ioan că L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie ce le are cu El.
În al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14–15). «Dreptate» înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână neîmplinită de El, singurul care împlineşte „toată dreptatea".
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din alte motive şi are cu totul alt rost.

Poate din motive personale...

Sunt profund dezamagit! NU doar ca nu mi-ati raspuns, asa cum m-as fi asteptat, dar ATI LUAT CU CUT & PASTE, ati plagiat un alt comentariu de pe un alt forum, adresat unui alt user!

Nu asa, domnule, se creste in cunoasterea si ascultarea de Dumnezeu, ci mai degraba trebuie sa luam exemplu si sa procedam ca si crestinii din Berea (Fapte 17:11) care "au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. Nu trebuie sa luati de bun, pe nemestecate tot ce vi se ofera, fara sa va cufundati in Scriptura, pentru ca asta este principalul motiv pentru care sunteti atat de expus ereziilor si practicilor nebiblice.

Ii las pe ceilalti sa judece singuri daca: 1.este corect cum procedati si 2. daca face sens si daca este 100% biblic ceea ce afirma comentariul asta lung, inutil si copiat...

O zi buna!

A, era sa uit! Mai jos aveti si comenariul incriminat. Mi-am permis sa caut, pentru ca se citau in raspunsul dvs lucruri pe care NU LE-AM AFIRMAT!

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=2737

Dragii mei, sunt consternat sa observ ca, desi prezenta voastra pe acest forum indica sinceritate in cautarea dupa Dumnezeu, va bazati credinta pe ceea ce spun altii, fara sa aveti macar curiozitatea sa vedeti ce spune de fapt Dumnezeu si ce ne cere EL cu adevarat.De aceea avem crestini care merg la biserica doar la botez, la nunta si la Inviere dar nu traiesc o viata in ascultare de Dumnezeu! De aceea oamenii nu stiu a raspunde atunci cand ii intrebi: "unde vei merge daca mori la noapte?"

Incercati sa nu mai luati pe nemestecate tot ce vi se ofera. Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu pentru fiecare om, este la liber, o gasiti si pe net, incercati sa studiati si sa alegeti in ceea ce credeti nu sa asteptati in mod neintelept sa vedeti daca apartenenta la un cult va mantuieste sau nu. Nu va mai lasati manipulati de oameni care ei insisi adauga sau scot din Cartea pe care nu fac nici un efort, cat de mic, sa o inteleaga!

"Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun". (1 Tes. 5:19-21)

Un raspuns prost.

Eu am intrebat doar de isi schimba religia, nu am spus ca nu trebuie sa si-o schimbe.

Nu vrei decat sa ma intarati.raspunsul este legat de discutia noastra despre botez.i-mi dau seama ca esti sectant.voi a-ti rastalmacit Scripturile cum v-a convenit.eu ti-am dat ceva mai oficial decat saracile mele cuvinte. spune-mi secta din care faci parte, ca sa stiu care este doctrina voastra si sa pot sa-ti arat unde gresiti voi.si nu este un plagit ca nu-mi asum discutia.este din parintele cleopa ilie, discutie cu un sectant. poti sa cauti.

In afara de erorile gramaticale nu vad ca ai mai comunicat ceva. Te rog sa te abtii de la jigniri si sa incerci a te informa legat de semnificatia termenului "secta". Si, de ce nu, sa imi spui ce crezi tu, nu sa vii cu aberatii copiate.

"spune-mi secta din care faci parte, ca sa stiu care este doctrina voastra si sa pot sa-ti arat unde gresiti voi" - nu trebuie decat sa imi raspunzi la ceea ce afirm si pe baza Bibliei pe care probabil o ai in casa. De acolo imi iau eu "doctrina" nu din cartea interna de dogme a unui cult...

"Incercati sa nu mai luati pe nemestecate tot ce vi se ofera. "
E valabil şi pentru cei care s-au convertit necunoscând scripturile.
"apartenenta la un cult va mantuieste sau nu."
Apartenenţa la un cult nu asigură mântuire.
Urmarea Dogmelor şi a Sfintelor Taine Hristice, da.

"E valabil şi pentru cei care s-au convertit necunoscând scripturile." Și la ei mă refer eu!

"Apartenenţa la un cult nu asigură mântuire. Urmarea Dogmelor şi a Sfintelor Taine Hristice, da." Mântuirea se capătă doar prin CREDINȚĂ. ("Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." - Efeseni 2:8-9). Pe de altă parte credința trebuie să fie una reală, vie, într-un Dumnezeu sfânt, iubitor si drept, care dorește ca viețile noastre să fie schimbate. De aceea ni se spune în Iacov că "credința fără fapte este moartă". Pentru că "Și dracii cred (mai spune Iacov) și se înfioară"...