Poate stii ceva ce noi nu stim, probabil si tu ai dreptate in legatura cu ceva, sau poate nu.
Oricum trebuie sa ne iubim unii pe altii si sa ne ajutam asa cum stim noi...
Am o curiozitate, la tine. Poate nu este bine, dar na asta este. De ce il iubesti asa de mult pe Dumnezeu? Ce te face sa speri. Eu oricum cred in El si nimeni nu ma poate schimba, dar pe tine ce te-a facut sa fii asa? Asa ai fost dintotdeauna sau te-ai schimbat pe parcurs si ai realizat ceva anume?
In fiecare litera a scrieriilor. Stilul de scris
Eu am vrut sa scriu ca apostolul Ioan nu era analfabet cum l-a facut OctavianDanielMaria, atit. Nu poti scrie 5 carti care sa devina de circulatie internationala, si sa fii analfabet. Nu poti scrie deloc, caci asta e definitia analfabetului. Dar apostolul Ioan le-a scris. Concluzia e simpla, nu era analfabet.
Nu sper, e o certitudine. De citiva ani buni e o certitudine. L-am vazut cindva in niste credinciosi (azi rar mai vezi asa ceva). In modul lor frumos de viata. Si mi-am pus probleme, ei de ce, si eu nu? Si am vrut sa fiu ca ei. Mai tirziu am inteles ce aveau ei si eu nu. Iar in timp, prezenta Lui a devenit tot mai clara in viata mea. Deci, a fost o schimbare, una reala, undeva la 20 de ani.
Eu cred ca ar trebui si sa speri
Bun raspusnul, daca eram utilizator senior evaluam raspunsul ca fiind inteligent, dar nu merge...
Esti fenomenal, bravo domnule, respect, daca intr-adevar ai invatat din greselile altora, mai ales in legatura cu, credinta.
Probabil, daca traia in prezent mai mult ca sigur nu era analfabet apostolul Ioan, pentru ca avea cine sa-l invete
Ai dreptate pe undeva...
Nu eu sunt fenomenal, e Altcineva.
Nu am invatat din greselile altora, ci din ce aveau ei bun. Erau atit de buni, ca am vrut sa fiu ca ei.
Pacat, ca unii oameni nu cred in Dumnezeu...
Daca as avea putere mare, o forta supranaturala, sau ceva de genul, as face ceva in privinta asta, sau as da-o altcuiva de incredere sa schimbe spre bine lumea. Este bine sa speri mereu si sa fii optimist.
Crezi ca ai putea schimba ceva? Daca Dumnezeu nu poate, tu ai putea? Probabil, dar doar devenind dictator, adică sa cauti sa faci totul cum vrei doar tu. Unii zic ca raul din lume e dovada lipsei iubirii lui Dumnezeu, dar eu zic ca e tocmai dovada iubirii Sale. Nu a vrut sa fie dictator, papusarul care sa traga sforile, iar noi niste robotei care sa faca doar ce vrea El. Ne-a lăsat vointa liberă, chiar dacă stia ca vom alege raul. Desigur ca in noi, in fiecare, e acea voce care ne spune ca daca noi am putea conduce lumea, am face-o mai buna, dar cum?, buna asa cum noi intelegem, si dind la o parte pe cei care ii consideram rai, insa nu realizam ca tocmai acolo e esenta problemei, noi suntem in centrul universului, sau cel putin vrem sa ne punem, căutînd sa lăsăm binele pe care il credem, si înlaturînd ce consideram a fi rau. Dumnezeu nu e asa, il îngăduie si pe cel rau, chiar si pe cel ce isi bate joc de El. E in stare sa se traga la o parte cînd e cazul. In atotputernicia Sa, ar putea interveni, dar nu o face, din dragoste, pentru a da omului capacitatea de a alege singur, fie ce e bine, fie ce e rau. Ca omul a ales si alege prost si de aceea suferă, nu e problema lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu a gresit cu nimic, dimpotrivă, a facut cel mai frumos lucru, ne-a lăsat sa fim unici, sa fim prin alegerile noastre ceea ce dorim sa fim. Si de aceea nu poate schimba nimic in bine fara acceptul omului (a facut-o deja, creștinii, adevărații crestini sunt cei care accepta schimbarea propusa, dar nu obligată de El), si nici tu ai putea pe o cale corecta.