De foarte mult timp intru pe aceasta categorie numita "religie", citesc intrebari,raspunsuri, unele imi plac altele nu... Dar observ un lucru : Sunt foarte multi atei (persoane care "cica" nu cred in nimic ),care,dupa parerea mea sunt in cautarea "a ceva".pai daca nu crezi de ce sa mai cauti?!.
Consider ca acest Dumnezeu (pe care unii il contesta ) a pus in inima fiecaruia dorinta de al intalnii pe Maestru, dorinta de inchinare, acest lucru se poate observa pana si in tot felul de triburi.Sunt oameni care se in inchina la tot felul de obiecte, animale, etc...
Acum intrebarea mea! : Psalmistul David spune "gustati sa vedeti ce bun este Domnul ", intreb : a incercat cineva sa vada daca chiar este bun Dumnezeu? 
P.S- Daca cineva nu vede ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista!.Posibil sa nu il vezi. Orbirea e un defect, nu o calitate!
Ordonare:
Cronologică
A exista - este un verb la timpul prezent. Daca cineva exista ACUM putem sa il cunoastem... Daca A EXISTAT (trecut) putem afla despre el dar nu il putem cunoaste... Dau un exemplu banal : Mihai Viteazul a trait - pe el nu il putem cunoaste, putem afla despre el. Obama traieste, pe el il putem cunoaste. Ce e gresit la logica mea?
Răspunde
Mai termina cum tampenia asta cu comoditatea ca cel mai comod e sa ai un prieten imaginar care te apara de bau bau, care are un plan pentru tine, care iti sterge orice pacat cu niste lacrimi varsate cand te apuca teama ca s-ar putea intoarce raul facut, ca binele e la tine si o sa castigi mereu ca deh, binele invinge, bla bla bla. Toti oamenii au constiinta, care nu e de la dumnezeu, doar ca unui ateu nu i-o spala nimeni.
Pai conform tie, pana nu cunoastem obiectul X, asta inseamna ca el nu exista. Gen alta galaxie sau alte planete asemanatoare pamantului. Sunt multe pe care nu o sa le cunoastem din cauza distantei. Asta inseamna ca ele nu exista? Sigur ca nu.
Si ce faci in cazul deismului, al polideismului, al panteismului, etc. Cum treci de acele religii? Ce faci in cazul in care zeii X, Y si Z nu dau 2 bani pe tine motiv pentru care, poate considera ca nu meriti sa ii cunosti? Inseamna ca ei nu exista? Sigur ca nu.
Poate ca zeii respectivi au facut lumea din greseala. Sau poate ca vor sa faca un mic experiment. Sunt obligati sa isi demonstreze existenta in fata ta sau a mea? Sigur ca nu. Daca nu ti se arata inseamna ca ei nu exista? Sigur ca nu.
Logica ta e ceva gen : nu putem sa vedem alte planete, deci ele nu exista. Observi problema?
Nu putem sa-l vedem pe Humuhumuhakalumu dintr-un trib izolat, inca nedescoperit deci triburile izolate nu exista.
Chiar tu ai zis in postarea ta "Daca cineva nu vede ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista!".
Pai ce faci acum? Te contrazici singur? Ori purtam discutii calumea ori nu mai purtam.
Sper ca esti multumit de raspuns (nu prea vad de ce nu ai fi multumit avand in vedere ca ti-am demonstrat eroarea cat si contrazicerea) si eventual ca vrei sa mai incerci o data in a-mi demonstra ca zeii mentionati de mine nu exista. Succesuri.
* incearca in urmatorul raspuns sa nu te contrazici iar.
Auzi la tine?!? Sunt pus in postura sa explic ce inseamna cunoastere desi nu am o pregatire in domeniu...dar nu.i nimic,incerc!
"a cunoaste" PE cineva inseamna a avea o relatie personala cu cineva (fi atent la termeni ).A cunoaste DESPRE cineva,inseamna a acumula diferite informatii :vizuale,auditive, etc. Ai dat exemplu cu humunustiucum, sefu de trib, tu poti afla informatii despre el, poti vedea poze, dar asta nu inseamna ca il cunosti. Testul suprem (sau dovada) ar fi daca l.ai intalni personal.In alte cazuri da-mi voie sa iti spun ca nu il cunosti! poate e legenda... Eu pot sa imi dau seama cum arata caracterul tau (in mare parte ) din ceea ce ai spus, dar NU TE CUNOSC! Asa de greu ii? 
Acest Dumnezeu al crestinilor este dispus sa se intalneasca cu tine
, sa faceti cunostinta 
. Istoria vorbeste ca la un moment dat un anume Ilie a provocat 120000 de inchinatori la alti zei sa isi incerce "Maestrul ", si au inceput sa faca incantatii, sa strige si le.a zis Ilie "strigati mai tare, poate dorm si nu va aud ". Desigur, nu a venit nimeni.In schimd Dumnezeu lui Ilie a venit.Nu.i asa ca si tu iti doresti un Dumnezeu card e dispus sa stea de vorba cu tine?!
Dumnezeu crestinilor nu iti cere multe lucruri,inca a si spus la un moment dat " tinere,traiesteti viata,fa ce vrei, dar nu uita ca pentru toate vei da socoteala.
Asa cum spuneam mai sus in postare, Dumnezeu ne cheama "sa gustam", sa incercam, si daca consideram ca nu este bun putem face ce vrem... Tu nu ai vrea sa gusti?!
Tot nu ai raspuns la ce te-am intrebat. Acum vad ca ai schimbat subiectul si ai inceput sa faci propaganda ieftina. Mai incerc o ultima data : dovedeste ca zeii mentionati de mine nu exista.
Ba mai mult, dupa cum am zis si primului user, o sa complic situatia si o sa bag deismul, polideismul si panteismul in discutie. Cum dovedesti ca aceste religii nu sunt corecte?
Si daca tot e vorba de cunoastere, TOATE religiile care propun existenta unor zei personali afirma ca ii poti cunoaste. Accepti existenta TUTUROR zeilor?
Repet :
"Ce faci in cazul deismului, al polideismului, al panteismului, etc. Cum treci de acele religii? Ce faci in cazul in care zeii X, Y si Z nu dau 2 bani pe tine motiv pentru care, poate considera ca nu meriti sa ii cunosti? Inseamna ca ei nu exista? Sigur ca nu.
Poate ca zeii respectivi au facut lumea din greseala. Sau poate ca vor sa faca un mic experiment. Sunt obligati sa isi demonstreze existenta in fata ta sau a mea? Sigur ca nu. Daca nu ti se arata inseamna ca ei nu exista? Sigur ca nu."
Daca vei zice ca ei nu exista doar pentru ca nu vor sa ti se arate, atunci da, logica ta este gresita.
---------------------
E ultima data : poti sau nu poti sa demonstrezi ca zeul Zambazulu nu exista? Poti sau nu poti sa demonstrezi ca zeii din Casa Celor 13 nu exista? Sunt intrebari simple iar tu ai zis ca poti. PREZINTA DOVEZILE.
* daca schimbi iar subiectul, daca mai tragi de timp sau daca mai eviti o sa consider ca esti incapabil sa oferi un raspuns iar afirmatia facuta de tine a fost doar asa, ca sa te bagi in seama.
---------------------
Din moment ce vei evita sa raspunzi la ce ai zis ca poti face, o sa iti pun o alta intrebare. Incearca sa raspunzi la asta.
Vad ca ai facut afirmatii legate de zeul crestin. Poti sa dovedesti ca acel zeu chiar exista? Da sau nu? Daca da, atunci PREZINTA DOVEZILE.
* si e de preferat ca dovezile sa fie valide nu idiotenii. Daca vei zice idiotenii, nu o sa ma mai obosesc sa iti raspund la ele.
E mai comod sa nu crezi in nimic, iar cu injuriile las-o mai moale caci doar o tampita poate sa-mi raspunda sau mi-a raspuns asa imaginar; eu ma duc duminica la biserica nu pentru un prieten imaginar si nu stau acolo pentru un prieten imaginar 3-4 ore
' De ce sa vorbesti despre El daca "nu exista?" '
Chiar daca nu cred intr-un dumnezeu, religia mi se pare totusi un subiect interesant.
Http://en.wikipedia.org/wiki/Parasitoid_wasp
Da, ma uimeste bunatatea lui in acest mic exemplu.
Nu i-am reprosat ceva ce nu a afirmat.Nici n-am zis ca a afirmat chestia aia.Asta ai inteles tu.
Si are legatura dar nu 100% deoarece a spus "Orbirea e un defect, nu o calitate". Parerea mea este ca trebuie sa fi orb ca sa nu vezi chestia aia pe care am zis-o, si se leaga deoarece a spus "gustati si vedeti ce bun este Dumnezeu"...sau ceva similar, nu stau sa ma uit iar la intrebare, asa ca prin ce am spus eu am incercat sa dovedesc faptul ca Dumnezeu nu e bun si iubitor deoarece unii dadeau sacrificii in numele zeilor, iar unii afirma cu desavarsire ca toti se inchina aceluiasi zeu.
si unde am adus eu "injurii"? Cata inteligenta si iubire crestineasca intr-un singur ghem de atomi, vezi sa nu explodezi.
Cel mai comod e sa crezi in zei, adica sa ai prieteni imaginari.
Tampenia asta e injurie, asta daca esti amnezica si nu stii ce-ai scris nu vorbit
Aici e analizat un articol.Este raţional să credem în Dumnezeu?
V-AŢI întrebat vreodată de ce totul — de la particulele atomice la imensele galaxii — este guvernat de legi matematice exacte? V-aţi gândit la varietatea şi la complexitatea formelor de viaţă şi la uluitorul proiect ce stă la baza lor? Mulţi consideră că Universul şi formele de viaţă au apărut în urma unui accident cosmic de proporţii şi a unor procese evolutive. Alţii susţin că ele sunt opera unui Creator inteligent. Care punct de vedere vi se pare mai raţional?
Trebuie să recunoaştem că ambele explicaţii presupun credinţă. Pentru a crede în Dumnezeu este nevoie de credinţă, întrucât Biblia spune că „niciun om nu l-a văzut vreodată" (Ioan 1:18). De asemenea, niciun om nu a văzut cum s-a format Universul şi nici cum a venit în existenţă viaţa. Şi nimeni n-a văzut vreodată o formă de viaţă transformându-se într-o alta, cu atât mai puţin în una superioară. Dovezile fosile demonstrează că principalele categorii de animale au apărut brusc şi au rămas practic neschimbate în timp. Prin urmare, este firesc să ne întrebăm: Care credinţă are o bază solidă? Cea în evoluţie ori cea în Creator?
Pe ce se bazează credinţa voastră?
Potrivit Bibliei, „credinţa" adevărată este „demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd" (Evrei 11:1). Noul Testament pe înţelesul tuturor redă acest verset astfel: „Credinţa. . . înseamnă că suntem siguri de lucrurile pe care nu le vedem". Fără îndoială, ne vin în minte unele realităţi de care suntem convinşi că există, chiar dacă nu le vedem.
De pildă, mulţi istorici de seamă cred că Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar şi Isus Cristos au existat cu adevărat. Pe ce se bazează convingerea lor? Pe dovezi istorice de necontestat.
Şi oamenii de ştiinţă cred în realităţi ce nu se văd, întrucât existenţa acestora poate fi demonstrată. De exemplu, pe Dmitri Mendeleev, chimist rus din secolul al XIX-lea, l-a captivat relaţia dintre elementele chimice, care constituie însăşi temelia Universului. El a înţeles că acestea aveau anumite lucruri în comun şi că puteau fi grupate în funcţie de masa atomică şi de proprietăţile chimice. Convins fiind de ordinea ce domnea în grupele elaborate de el, Mendeleev a realizat tabelul periodic al elementelor şi a prezis corect existenţa mai multor elemente necunoscute la acea vreme.
De multe ori, arheologii trag concluzii privitoare la civilizaţii vechi în urma descoperirii unor obiecte ce au zăcut îngropate mii de ani. Să ne imaginăm că un arheolog descoperă zeci de blocuri de piatră tăiate cu mare precizie, de aceeaşi mărime, aşezate cu grijă una peste alta. Mai mult, aceste blocuri sunt aşezate după un model geometric ce nu putea apărea de la sine. La ce concluzie va ajunge arheologul? Va atribui el cele descoperite purei întâmplări? Nu, ci mai degrabă va considera că sunt rezultatul unei activităţi umane din trecut — o concluzie cât se poate de logică.
Oare n-ar trebui să aplicăm acelaşi raţionament şi în privinţa proiectului evident în lumea vie? Mulţi oameni, între care cercetători reputaţi, chiar aşa procedează.
Întâmplare sau proiect?
Cu decenii în urmă, când cercetarea ştiinţifică a avansat, sir James Jeans, matematician, fizician şi astronom britanic, a afirmat că „Universul se aseamănă mai mult cu un gând extraordinar decât cu o maşinărie extraordinară". El a mai spus: „Universul pare să fi fost proiectat de un specialist în matematică pură. . . şi oferă dovada existenţei unei puteri care planifică şi dirijează lucrurile, capacitate pe care o are şi mintea omului".
De când James Jeans a făcut aceste observaţii, şi alţi oameni de ştiinţă au ajuns la o concluzie asemănătoare. „Organizarea ce caracterizează întregul Univers i-a determinat pe mulţi astronomi din prezent să se gândească la existenţa unui proiect", a scris fizicianul Paul Davies. Iar unul dintre cei mai cunoscuţi fizicieni şi matematicieni ai tuturor timpurilor, Albert Einstein, a scris: „Faptul că [lumea vie] poate fi înţeleasă este un miracol". Pentru mulţi, un miracol e însăşi viaţa, de la elementele ei de bază până la uluitorul creier uman.
ADN-ul şi creierul uman
ADN-ul constituie materialul genetic al oricărui organism celular şi baza moleculară pentru ereditate. Acest acid complex a fost comparat cu un plan sau cu o reţetă, întrucât conţine o mulţime de instrucţiuni codificate sub formă chimică şi stocate la nivel molecular; aici instrucţiunile sunt decodificate şi urmate cu stricteţe. Câtă informaţie se găseşte în ADN? Dacă elementele lui de bază, numite nucleotide, ar fi convertite în litere, acestea „ar umple peste un milion de pagini ale unei cărţi de mărime obişnuită", se arată într-o lucrare de referinţă.
La majoritatea organismelor, filamentele spiralate de ADN formează cromozomii, care se află în nucleul fiecărei celule. Un nucleu are, în medie, un diametru de numai 5 micrometri. Imaginaţi-vă câte informaţii se găsesc în aceste minuscule particule din organismul nostru unic, particule ce pot fi observate doar la microscop! Pe bună dreptate, un cercetător a spus că organismele vii „dispun de cel mai compact sistem de stocare/redare a informaţiei, fără egal între realizările tehnologice". Acest lucru e remarcabil dacă ne gândim la memoria unor cipuri şi DVD-uri şi la alte mijloace de stocare a informaţiei. Însă ADN-ul nu şi-a dezvăluit toate secretele. „Fiecare descoperire nu face decât să dea naştere la noi necunoscute", se arată în revista New Scientist.
Este raţional să atribuim întâmplării oarbe această perfecţiune a organizării şi proiectării din lumea vie? Dacă aţi găsi un manual tehnic de un milion de pagini, scris conform unui cod bine gândit, aţi trage oare concluzia că s-a scris singur? Dar dacă această carte ar fi atât de mică, încât aţi avea nevoie de un microscop performant ca să o puteţi citi? Şi dacă ea ar conţine instrucţiuni detaliate pentru realizarea unei maşini inteligente, care se repară şi se multiplică singură, o maşină cu miliarde de componente, care trebuie asamblate la un anumit moment şi într-un anumit mod? Cu siguranţă, nici nu ne-ar trece prin minte că o asemenea carte ar fi apărut din întâmplare!
În lumina cercetărilor recente asupra mecanismelor celulei, filozoful britanic Antony Flew, cândva promotor de seamă al ateismului, a afirmat: „Observând complexitatea aproape incredibilă a etapelor ce sunt necesare producerii vieţii, [deducem că] trebuie să fi fost implicată o inteligenţă". Flew consideră că „acest raţionament trebuie urmat indiferent unde ar duce". În cazul lui, a dus la schimbarea radicală a modului său de a vedea lucrurile. Acum el crede în Dumnezeu.
Şi creierul uman, un produs al ADN-ului, îi uluieşte pe mulţi oameni de ştiinţă. El a fost descris drept „cel mai complex lucru din Univers". Chiar şi cele mai performante supercalculatoare par extrem de rudimentare în comparaţie cu acest organ de culoare gri-rozalie, care are aproximativ 1, 3 kilograme şi este alcătuit din neuroni şi alte structuri. În opinia unui specialist în neuroştiinţe, cu cât cercetătorii află mai multe despre creier şi minte, „cu atât acestea devin mai impresionante şi mai misterioase".
Să ne gândim: Datorită creierului respirăm, râdem, plângem, dezlegăm cuvinte încrucişate, construim calculatoare, mergem cu bicicleta, scriem poezii şi privim plini de veneraţie cerul înstelat. Este raţional să atribuim toate aceste capacităţi proceselor oarbe ale evoluţiei?
Credinţă bazată pe dovezi
Pentru a înţelege natura umană, ar trebui oare să privim în jos, spre maimuţe şi alte animale, cum sugerează evoluţioniştii? Sau ar trebui să privim în sus, spre Dumnezeu, pentru a afla răspunsul la întrebările noastre? E adevărat că avem unele lucruri în comun cu animalele. Şi noi mâncăm, bem, dormim şi avem capacitatea de a ne reproduce. Totuşi, suntem unici în multe privinţe. Logica ne spune că trăsăturile distinctive ale omului provin de la o Fiinţă superioară lui, de la Dumnezeu. Biblia explică pe scurt că Dumnezeu ne-a creat „după chipul său", referindu-se la latura noastră morală şi spirituală (Geneza 1:27). Citind pasajele biblice din Deuteronomul 32:4, Iacov 3:17, 18 şi 1 Ioan 4:7, 8, veţi afla câteva dintre calităţile divine pe care noi, oamenii, le putem reflecta.
Creatorul nostru ne-a înzestrat cu „pricepere" ca să cercetăm lumea înconjurătoare şi să găsim răspunsuri la întrebările pe care ni le punem, răspunsuri care să ne satisfacă (1 Ioan 5:20). Iată ce a scris fizicianul William Phillips, laureat al Premiului Nobel: „Când analizez ordinea, logica şi frumuseţea Universului, ajung inevitabil la concluzia că o inteligenţă superioară a creat tot ce văd în jur. Înţelegând cât de coerentă şi, în acelaşi timp, încântător de simplă este fizica, sunt şi mai convins că Dumnezeu există".
Cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, un atent observator al lumii vii a scris: „Calităţile. . . nevăzute [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute" (Romani 1:20). Apostolul Pavel, cel care a consemnat aceste cuvinte, era un bărbat inteligent şi versat în Legea Mozaică. Pentru el, Dumnezeu era real, credinţa lui bazându-se pe dovezi solide. Simţul dreptăţii l-a îmboldit să-i atribuie lui Dumnezeu meritul cuvenit pentru lucrările sale de creaţie.
Sperăm că şi voi veţi trage concluzia că este raţional să credeţi în Dumnezeu. De fapt, asemenea lui Pavel, poate că nu vă veţi limita la a crede că Dumnezeu există, ci veţi ajunge să-l cunoaşteţi. Milioane de oameni au făcut deja acest lucru. Şi pe măsură ce îl veţi cunoaşte mai bine, veţi descoperi că Iehova Dumnezeu este o fiinţă spirituală cu calităţi minunate şi vă veţi simţi atraşi spre el (Psalmul 83:18; Ioan 6:44; Iacov 4:8).
"tampenia asta" e doar o constatare, dar "tampita" e insulta. Crestin. 
Eu unul nu cred ca exista Dumnezeu. A nu se confunda cu stiu ca nu exista Dumnezeu/dumnezei.
Exista posibilitatea ca un dumnezeu sa existe? Da.
Dar procentajul acesta scade atunci cand spui ca acel dumnezeu se manifesta in realitate. Procentajul scade si mai mult cand citesc o carte care ar trebui sa fie mesajul acelui dumnezeu pentru omenire si observ unele contradictii si nereguli. Poate acele lucruri sunt mici si nesemnificative, dar dupa mine pretentiile ar trebui sa fie cu atat mai mari, mai ales ca vorbim despre un dumnezeu care se spune ca ar fi unul bun si atotstiutor.
Deci un zeu in care as putea sa cred e unul care a creat lumea si a lasat natura sa preia cursul.
Dar una e sa spun ca as putea sa cred intr-un astfel de zeu, si alta e sa spun ca cred in el. E doar vorba de probabilitati. Asa ca pana nu exista dovezi despre existenta unui astfel de zeu prefer sa fiu clasat ca ateu.
"V-AŢI întrebat vreodată de ce totul — de la particulele atomice la imensele galaxii — este guvernat de legi matematice exacte? V-aţi gândit la varietatea şi la complexitatea formelor de viaţă şi la uluitorul proiect ce stă la baza lor?"
Tu te-ai gandit vreodata de ce exista si cum de exista Dumnezeu? Dar cum se sustine, din ce s-a inspirat, din ce a creat?
Ce am zis eu si ce ai raspuns tu. 
Cat despre comentariul tau... ma abtin. TOATE afirmatiile din acea postare au fost comentate si distruse acum mult timp (doar ca voi ignorati tot ce nu coincide cu punctul vostru de vedere).
Indiferent ca esti ateu, si spui ca "nu crezi" atnci cand spui "dumnezeu, alah, shaorma god..." de ja ti l imagine cum arata acea divinitate.
Indiferent ca esti teis (crestin) si spui ca "alah, dumnezeu exista... o sa ajungi in pucioasa" fi sigur ca esti egoist. Pt ca a crede nu e ceea ce crezi tu.
Singurul lucru pe care il putem face ateilor de aici ar fi acela de nu ale mai raspunde la intrebari. si asa nu inteleg nimic mai bine mias baga un bat in c... de-cat sa i-mi mai bat mintea cu iei. daca vor sa afle adevarul sa citeasca biblia si sa nu mai intrebe pe unu si altu si sa contrazica singuri
O sa fac ceva ce cred ca nu a mai facut nimeni pe TPU
Iti fac o propunere : eu spuneam ca iti poti da seama daca un Dumnezeu este adevarat sau nu prin faptul ca te poti intalni cu el, il poti cunoaste. Propunerea mea este ca atunci cand ai tu timp, sau chef sa te uiti spre cer si sa spui asa "Dumnezeu al crestinilor daca chiar existi aratate ", daca te rogi cu o inima curata, daca chiar iti doresti sa vezi daca exista sau nu sunt convins ca iti va raspunde .In caz contrar eu nu mai zic nimic!
. Salutare
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
