Dintre un ateu, un crestin si un musulman care credeti ca are dreptate cand vine vorba de Dumnezeu si de ce?

Nimeni. Ateismul neagă posibilitatea existenţei vreunui zeu. Nu poţi face asta. Poţi spune eventual că e improbabil pentru că astea ne arată dovezile empirice de până acum. Dar nu o poţi scoate din calcul. Nu poţi demonstra(momentan) fără echivoc că există sau nu vreun zeu. Poţi arăta doar că religiile sunt nişte prostii. Nişte oglinzi prin care încercăm să interpretăm ceva ce nu putem interpreta. Dacă nu există, discuţia e futilă. Dacă ceva există, atunci evident nu e ceva ce putem înţelege.

Cât despre adepţii religiei, oricăreia, sunt nişte oi chioare. Religia pe care o au e rezultatul unui context aleator. Atât geografic cât şi istoric şi de familie. Religia ţine de familia în care te naşti, de societatea în care trăieşti şi de timpul în care apari. Dacă erai născut în India erai hindus, dacă erai născut în Noua Zeelandă în vreun trib izolat credeai în pietre. Dacă apăreai în Egiptul Antic credeai în Ra. Religia e o construcţie socială. Atât.

Toti au dreptate. Fiecare in felul lui.
Pe principiul ca mai multe poteci duc in varful muntelui.

Nu se poate decide care dintre ei are dreptate in mod obiectiv. Vezi distinctia dintre subiectiv si obiectiv a lui Kant.

Intrebare de ateu.
De ce nu incerci sa citesti o carte?
Ar fi prima, cred.

Crestinul.
''de ce?''- Ca asa vreau eu.

Absolut niciunu din cei trei!
Cand e vorba de dreptate, adevar si Dumnezeire, singura care are dreptate despre ele este Stiinta.

Nici unul. Credinta religioasa fiind o convingere care nu necesita rationament logic, nu poate fi analizata in felul in care pui tu intrebarea. Judecand deci din punctul de vedere al credinciosului, fiecare are dreptate, iar ceilalti gresesc. Astfel de intrebari nu au rost, nici macar pentru atei.

Te contrazic, poti demonstra inexistenta unui zeu cand vine vorba de atotputernic, atotstiutor, infinit etc
De aici rezulta ca religiile in forma actuala nu sunt altceva decat niste baliverne spuse de unii care vor sa se afle in treaba

Nu cred că ai înţeles ce-am spus. Am afirmat că da, poţi demonstra inexistenţa zeilor văzuţi prin prismă umană. Adică a celor din religiile de azi. Pentru că dogmele îi dau caracteristici de atotştiutor, puternic etc. Dar nu poţi dovedi că nu există nimic cum nu poţi dovedi nici că există. Poate în viitor.

Toti si niciunul.

Daca poti demonstra ce am spus mai usu,practic ai demolat orice credinta, religie bazata pe superstitie...
Inca ceva, poti demonstra si 'inexistenta' lor cel putin avand in vedere legile fizicii dupa care ne ghidam in prezent, nu orice este posibil, ci un anumit lucru este posibil intr un anumit context

Religia sau lipsa ei este o alegere pur subiectiva. E ca si cum ai discuta care e mai buna: inghetata de ciocolata sau cea de vanilie.

La religie se discuta cam asa: "Eu cred ca...", "Iar eu nu cred ca...".

Sigur, exista si studii religioase care cerceteaza religiile din punct de vedere stiintific, pentru a le cunoaste in mod obiectiv.

Niciunul pentru ca ateul susține ca Dumnezeu e ceva "total inexistent" dar in același timp își arată unele sentimente negative fata de el, deci e cam ilogic sa ai sentimente (de orice fel ar fi ele) fata de ceva inexistent; creștinii sunt vreo 40000 de confesiuni care au fiecare alta părere si nu putem sti care e cea adevarata; iar musulmanii cred ca Alah e singurul Dumnezeu, deci spun ca Dumnezeul "creștinilor" nu exista, deci aceeași logica ca la atei(asta in cazul in care prin Dumnezeu te refereai la Dumnezeul "creștinilor")

Ce intrebare banala... Complet aiurea ai pus-o. E simplu. Nu au niciun punct comun. Ateul pretinde inexistenta, musulmanul existenta lui Allah iar crestinul Dumnezeu. Fiecare are dreptate in felul lui. Ateul putin mai mult

Dintre un ateu, un crestin si un musulman budistul zen are mereu dreptate!
Sa ai o zi buna

Din punctul meu de verere, niciunul.

E ok să crezi în ceva.
Nu e ok să-mi spui mie în ce crezi dacă nu te-am întrebat asta. În cazul ăsta ești idiot și te ignor.
Nu e ok să-mi spui mie în ce crezi și să susții că ai dreptate față de alții care cred altceva. În cazul ăsta ești idiot și e posibil să mă iau de doamna aia neinspirată care te-a adus pe lume.
Nu e ok să crezi în ceva și să încerci să mă faci și pe mine să cred în același ceva, după ce ți-am zis că nu mă interesează. În cazul ăsta primești un șpiț în rozetă pe care-l simți până în cerul gurii.

Iar regulile astea se aplică indiferent de ce religie ai sau n-ai.

Super! Folosesti argumente dintr-un discurs despre ratiune a lui Kant intr-un discurs, al tau, despre credinta, adica exact ce nu e rational. Bravo! (daca nu s-a inteles, asta e sarcasm)

Dupa Kant credintele religioase sunt subiective, adica nu sunt cunoastere obiectiva si nu pot fi demonstrate obiectiv. Epoca Luminilor era impotriva arbitrariului, iar religia era un factor determinat in mod arbitrar (nastere, familie, educatie, trairi personale), plasandu-se deci in afara cunoasterii obiective. Sigur, Kant dorea eutanasia religiilor revelate, dar le dadea drept oamenilor sa aiba credinte subiective si nu era atat de pornit incat sa creada ca incepand de la el nu vor mai exista credinte subiective.