Toate religiile sunt bazate pe povesti false, puerile, fanteziste, absurde si primitive create de oameni pentru care a minti si a insela e modul lor de viata.
Din contra, e absurd sa credem ca nu exista nicio forta superioara si ca am aparut pur si simplu pe Pamant. Te sfatuiesc sa mai cercetezi Scripturile si sa vezi cat de accurate sunt. (Nici eu nu ii judec pe cei care nu cred)
Păi prefer partea aia în care se spune că am evoluat cu timpul, cum a făcut si pământul si cam tot ce are viață. Mi se pare ciudat să crezi că o ființă superioara ne-a creat.
Pai uite aici e faza, nu e o inventie a oamenilor. Oamenii nu puteau inventa asa ceva.
La nivel psihologic, este mult mai simplu sa crezi ca ceea ce se intampla este rezultatul unei forte superioare, independente.In acest mod, nu trebuie sa te straduiesti sa gasesti motive pentru lucrurile care se intampla. Daca este ceva rau, lumea se conformeaza spunand ca "asa a vrut Dumnezeu", daca este un lucru pozitiv, atunci ii multumesc tot lui Dumnezeu, fara a se gandi la patriciparea altor persoane si la efortul depus de acestea la acel lucru.
Drept exemplu, ma enerveaza cumplit atunci cand dupa o operatie complicata pe care colegii mei o realizeaza, insanatosind acea persoana, rudele spun: "multumim lui Dumnezeu!". Ceea ce imi trece prin minte in astfel de momente este ca as vrea sa le spun ca neurochirurgul care tocmai le-a operat copilul pe creier este dumnezeul lor, ca persoana care a donat sange unui necunoscut este dumnezeul lor, ca medicul care i-a facut o operatie pe cord sotului, ala este dumnezeul lor!
In schimb, daca operatia nu decurge tocmai bine, medicul devine un macelar nenorocit.
Daca mergem pe ideea ca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui, atunci noi suntem dumnezei.Fiecare dintre noi este propriul lui dumnezeu.Insa aceasta idee sperie, deoarece daca o accepti, automat devii responsabil de tot ceea ce se intampla si trebuie sa iti pui mintea la contributie pentru a gasi solutii problemelor tale.Insa daca decizi sa crezi intr-o forta superioara, este mai simplu sa te rogi, sperand ca lucrurile se vor rezolva ca prin minune.
Este mai simplu sa crezi ca lucrurile nu depind de tine, este mai comod sa crezi ca tu nu ai nicio putere.
Este mai simplu sa lasi lucrurile la intamplare, dar multi nu isi dau seama ca aceasta este o falsa libertate, o doctrina care te limiteaza, care nu iti permite sa te autodepasesti, sa devii propriul tau dumnezeu.
Mie mi se pare ciudat sa crezi ca a aparut totul din intamplare si cea mai simpla calula replicabila e atat de complexa incat pentru toate varstele avansate pentru univers probabilitatea ca ea sa se fi format prin combinatii aleatoare e practic zero.
Ba da, si eu pot să inventez o zeitate și să mă închin la ea, e simplu
Nu e chiar asa simplu. Fiindca nu e doar vorba de o zeitate. Gandeste-te ca pe langa o deitate trebuie sa inventezi si un sistem teologic complex si coerent care sa nu se prabuseasca la primele provocari filozofice. Si avand in vedere ca tu nu ai nicio pregatire filozofică mă îndoiesc că poți să faci asta
Da si ăla care l-a inventat pe Dumnezeu mare pregătire a avut
Pai tocmai prin faptul ca n-a avut pregatire deloc e dubios cum un om sau niste oameni saraci din orientul mijlociu au creat un sistem teologic atat de complex dpdv filozofic.
Daca ar fi dupa preferinte si adevarul ar fi relativ... n ar mai fi adevar
E complex dpdv a sistemului metafizic pe care îl descrie, prin faptul că e coerent filozofic si teologic de la un capat la altul, prin faptul ca aceasta coerenta s-a pastrat inclusiv prin profetiile împlinite, prin faptul ca sta in picioare unde alte religii colapseaza filozofic vorbind, prin faptul ca metafizica creștina a servit ca fundament pentru foarte multe idei complexe. In sensul asta poti sa vezi o gramada de filozofi si teologi europeni de de la Fotius, Sf. Maxim marturisitorul, sf. Grigorie palama, Tomas Aquinas chiar, Descartes si multi, multi altii.
Poate că acum nu ești frământat de cunoașterea adevărului; sau poate că este un început în dreptul tău.
Dar la un moment dat, în viața fiecărui om vor apărea astfel de gânduri, de frământări, de întrebări ce necesită un răspuns. Unii oameni ajung în depresie pentru că nu știu ce să facă; alții înăbușă în ei aceste gânduri ca să scape de ele. Puțini sunt aceia care în mod calculat analizează toate informațiile verificând veridicitatea lor.
Puțini oameni au fost crescuți, educați în cunoașterea lucrurilor spirituale. Cei mai mulți dintre noi am fost crescuți și educați doar în cunoașterea vieții acesteia și nimic mai mult (adică doar fizic și intelectual). Am fost educați să învățăm o meserie din care să ne câștigăm existența, și doar cât ține viața aceasta. De aceea nu cunoaștem nimic mai mult.
Omul este o ființă complexă și trebuie să se dezvolte pe absolut toate planurile: fizic, intelectual și spiritual. Elimină o singură nevoie din cele trei descrise mai sus, și poți vedea rezultatul unei singure neglijențe. De asemenea, cele trei sunt strâns legate între ele; lipsa uneia afectează pe celelalte.
Dumnezeu ne-a oferit speranță dincolo de moarte. Este o educație nu doar a accepta această speranță, ci și cercetarea veridicității acesteia. Neglijarea cercetării în acest domeniu va aduce suferință, deznădejde, descurajare. Acest lucru nu doar că va afecta calitatea vieții acesteia, ci va duce și la imposibilitatea de a ne bucura de viața viitoare.
Educația în orice domeniu trebuie să fie plăcută, atractivă, și cunoscută importanța ei.
Dumnezeu este logic. Dacă imaginea Lui a fost zugrăvită în mod deformat înaintea ochilor noștri, este și acesta un adevăr. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu este deformat, că este absurd și că cerințele Lui sunt absurde. Numai când vom ajunge să-L cunoaștem vom vedea că logica Lui este mai presus de cea a oamenilor, mai presus decât ne-am putea imagina vreunul dintre noi, sau noi toți la un loc.