Măi, prăpădiţi ce sunteţi. Ce vă mai convine să vă eschivaţi de la datorii, eh?
Mai bine faceţi afirmaţii în doru' lelii, de ce să vă asumaţi şi responsabilitatea de a le susţine cu argumente?
Ateismul slab e aşa cum sugerează denumirea, adică,, slab''. Anorexic chiar.
Apă de ploaie.
Hai, concepţie nouă.
Unicornism slab.
Credem în unicorni. Nu e nevoie de argumente pentru această afirmaţie.
Cine aderă?
(Nu te uita urât, Ray)
Cred ca ma aflu la categoriile: ateism slab, ateism critic si un pic din noncognitivism.
PS: Hai sa-i ignoram pe credinciosi care au inceput deja sa ne explice zic ca este mult mai usor sa crezi in ceva ilogic decat sa fi ateu, cum naiba?
Partea nostimă e ca eu sunt sigur că D-zeu nu există, o pot afirma fără probleme. Totuși, nu prea afirm că D-zeu nu există fiindcă prefer ca ceilalți să ajungă la concluziile lor. După definiția corectă a ateismului, fac parte din ateismul tare. Pot să dovedesc foarte ușor că D-zeu nu există după principii logice și după faptul că D-zeu se contrazice singur, dar creștinii nu dau doi bani pe logică sau rațiune.
Impartirea asta pe categorii a ateilor, este "veche, antica si de demult", iar pe acest sait a mai aparut de cel putin 2 ori.Dar nu despre asta vreau sa-ti spun ci de o greseala de principiu.Nu cel care nu crede in D-zeu trebuie sa dovedeasca inexistenta lui, ci cel care afirma existenta.Este ca si cum eu afirm ca vad ce exista acum in rai, iar tu ma contrazici.Cine crezi ca trebuie sa-si dovedeasca afirmatia?
Tu trebuie sa dovedesti cea ce afirmi logic, doar ca logica pentru uni e ceva de genul nu poti dovedi ca nu exista inseamna ca exista
DeProfundis99 întreabă: