Dragostea implica existenta unei persoane ce manifesta dragoste. O roca cosmica impersonala nu poate manifesta dragoste asa cum doar o persoana o poate face. Din dragoste apare dragoste. Din nedragoste nu apare dragoste. Dragostea are continuitate. Dragostea nu are inceput.
Ce puteti spune?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dragostea ori e ori nu e. Dragostea nu e o alegere. Nu poți alege să iubești pe cineva. Poti doar să îți dorești sa o faci.
Dorința de a iubi se confunda uneori cu dragostea.
Dragostea nu duce întotdeauna la dragoste iar nedragostea poate duce uneori la dragoste. Asta cred că au trait-o multi. Cred că totul tine de setările noastre din "fabrică".
O stanca nu are un creier evoluat incat sa poate percepe acel sentiment,dar un mamifer evoluat poate simti iubirea,o reptila nu simte iubirea,simte doar frica atat,dragostea are un inceput, atractia fizica -iubirea =lucruri involuntare petrecute in emisfera reptileana-emotionala a creierului, ratiunea percepe adanc iubirea, intens dar ratiunea nu poate sa isi explice ceea ce simte, asa cum o reptila nu poate intelege afectiunea, de asta mamiferele formeaza comunitati si sunt mai evoluate pentru ca afectiunea -regiunea emotionala a evoluat, de asta se spune lacrimi de crocodil ca reptilele nu simt nimic, sunt reci
Da te rog un exemplu cand nedragostea poate duce la dragoste. Probabil te referi la cazul cand cineva nu observa de la inceput cailtatile cuiva si nu-l iubeste sau nu-l place iar pe parcurs le observa si incepe sa-l iubeasca. Acea nedragoste se bazeaza pe necunoastere si nu este valabila in sensul ca dragostea nu apare din nedragoste ci din cunoasterea sau aflarea unor calitati.
Dragostea e molipsitoare insa ura produce intotdeauna ura si nicidecum dragoste. De ce crezi ca marile puteri se abtin sa porneasca un razboi nuclear? pentru ca ele stiu ca ura e molipsitoare si produce ura si propaga ura ca un domino pana la distrugerea speciei umane prin efectele devastatoare pe termen lung datorita radiatiilor.
Corect.Acest sentiment nobil, este specific ființelor vii. Orice ființă vie este dotată cu sentimentul de dragoste.Desigur acest sentiment pleacă de la empatie. O rocă, deși are ADN, nu poate manifesta empatie, deoarece nu are capacitatea de o percepe.
Omul are și energie deci el poate impregna energia aceasta a lui a iubirii într-o rocă.
Vezi erezia monotelită.
Un exemplu în care dragostea apare din nedragoste: Avem un Don Juan obișnuit ca toate fetele să-i cadă în brațe. El le folosește și apoi le părăsește pentru că e genul care se plictisește repede. Într-o zi una dintre fetele pe care încearcă să le curteze nu pare interesata de el. Îi răspunde politicos dar nu-i accepta avansurile. Poate chiar îi spune că e un afemeiat și nu e genul ei. Bărbatul în cauză se simte lovit în orgoliu și rămâne cu gândul la ea ca la un vis neîmplinit. Se încăpățânează să o cucerească dar în zadar. Fata nu e interesata. Cu cât îl tine mai mult la distanta cu atât se gândește mai mult la ea. Încearcă să fie cu alte femei dar tot la acea fata se gândește. Aceasta dorința ajunge sa se transforme în dragoste izvorâtă din indiferenta (nedragostea) fetei.
Dacă dragostea ar fi molipsitoare cum spui tu, nu ar mai exista atâta suferința din dragoste, nu ar mai fi atâtea iubiri neîmpărtășite.
Eu nu am spus nimic de ura. Ura întradevăr nu aduce nimic bun. Dar nedragostea nu e ura, e doar indiferență.
El o iubeste de la bun inceput sau cum a vazut-o. Dragostea e molipsitoare in sensul ca el iubind-o nu va cauta folosul sau si va accepta lipsa ei iar ea nu-i va da cu geanta in cap si deci nu-i va face rau. Iubirea neimpartasita e gresit inteleasa pentru ca iubirea nu se gandeste la folosul sau si sufera totul.
1 Corinteni 13:4-8:"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Dragoste nu inseamna a da si neaparat a primi ceva in schimb insa ceva in schimb tot primeste adica pacea vazuta ca ignoranta.
Exact asta am vrut sa spun. El o iubeste si o lasa in pace si ea il iubeste in lipsa lui si el lipsind ea nu are cui sa-i dea cu geanta in cap si deci il iubeste de la distanta nefacandu-i rau. Iubire prin lipsa. Si da, ea nu simte nimic pentru el dar il iubeste nefacandu-i rau. Daca ea l-ar uri l-ar accepta in viata ei si i-ar da zilnic cu geanta in cap si chiar l-ar omori daca ar avea ocazia, si ocazii sunt multe.
Daca una ma ignora ( neiubire ) eu ajung sa o iubesc ( dragoste )? Nicidecum. Exemplul tau ipotetic e nevalabil. Daca o femeie ma ignora ( nedragoste ) si eu o ignor ( nedragoste ) la randul meu si nu o iubesc chiar daca ea ar fi cea mai frumoasa de pe pamant. Multi barbati sunt prosti sau irationali pentru ca iubesc ce nu pot iubi si de aceea iubirea lor e o eroare sau o greseala. Nu pot sa iau ca exemplu valabil prostia sau neratiunea lor. Dragostea nu e irationala ci rationala. Dragostea se imbina cu dreptatea. Mi-ai dat ca exemplu un Don Juan prost. N-ai comentat nimic pe marginea a ceea ce scrie la 1 Corinteni 13. De aceea innebunesc multi considerand "dragostea irationala". Dragostea se imbina sau se armonizeaza perfect cu intelepciunea ( ratiunea ) si dreptatea si puterea.
Nu ma refeream la tine. Nu toti oamenii gandesc ca tine. Eu ma refeream la afemeiatii care au o parere foarte buna de sine. Daca te consideri asa, da, ti se poate intampla si tie. Eu nu mai cred ce spun barbatii despre femei. Am vazut cazuri in care barbatul spune "Nu-mi place de tipa aceea" si a ajuns sa o ia de nevasta. Nu poti fi sigur de ce vei gandi in viitor pentru ca omul e in continua schimbare.
Dragostea rationala nu e la fel de frumoasa ca cea pasionala. Unde e ratiune, nu e pasiune. Tu poti sa-i zici dragoste daca vrei, dar dragostea eros nu e controlabila, te ravaseste, te intoarce pe toate partile si e mai puternica decat ratiunea.
De aceea dragostea traita in tinerete e cea mai frumoasa, pentru ca nu e bazata pe ratiune, e neconditionata. Pe masura ce omul imbatraneste interventia ratiunii e tot mai puternica si e tot mai greu sa iubeasca in felul acela.
Da exista si alte tipuri de dragoste, dar intre un barbat si o femeie acest tip de dragoste e cel mai potrivit.
In legatura cu citatul din 1 Corinteni 13 nu am nimic de comentat aici. E o definitie frumoasa si completa a dragostei Agape. Personal o prefer pe cea din versiunea Cornilescu. Dar acum nu pun la microscop dragostea cuiva ca sa folosesc acel citat. Aici discutam despre efectele dragostei asupra celorlalti indiferent daca e dragostea perfecta descrisa in scrisoarea lui Pavel, sau nu.
Dragostea e vesnica iar pasiunea e trecatoare la un trup care imbatraneste. La o astfel de dragoste m-am referit in intrebare. Ce ai scris tu acolo este adevarat dar omul a fost facut sa nu imbatraneasca si sa faca s ex maxim si cu aceeasi intensitate de placere vesnic si astfel nici pasiunea nu moare pentru ca intr-un trup vesnic tanar pasiunea nu moare pentru ca sistemul endocrin lucreaza perfect. 
Iar Don Juan ala care e mandru e imperfect si nu merita bagat in seama. Mandria e imperfectiune. Ala care l-a inceput nu o dorea de fapt nu o cunostea sau nu se concentrase prea mult asupra formelor insa cand a fost mai atent a devenit constient si a inceput s-o doreasca si a luat-o de sotie. Daca exista motive de dragoste sau de a indragi pe cineva atunci dragostea sau indragostirea apare. Daca el e urat ( motiv de neiubire ) ea nu-l va putea iubi si il va ignora. Daca si el e frumos si ea frumoasa totusi il ignora ( din motive ca el e sarac sau ea e mandra ) la un moment dat el isi va lua gandul de la ea si iubirea lui pentru ea va dispare cu timpul in timp ce se va orienta catre alta. Un Don Juan care iubeste pe una care-l ignora de fapt isi bate joc de propria mandrie si se umileste si iubirea aia a lui se poate transforma la un moment dat in ura si gelozie.
"Când dragostea devine obsesie ca în cazul lui Don Juan nu mai scapă ușor de ea. Poate va reuși să o cucereasca, poate nu. N-am dat un final poveștii ăsteia. Spuneam doar că ea nu-l iubește la început. Mai încolo...nu se știe." - pana la urma dragostea lui e posibil sa cauzeze dragoste in ea. Aici cred ca ai incurcat totusi itele. Dragostea lui provine nu din refuzul ei ci pentru ca ea e frumoasa. Daca ea era urata refuzul ei nu producea dragoste in el.
Ti-am dat funda pentru ca m-ai pus in dificultate cu contraargumentul tau.
Am vraut sa spun ca daca lipsea obiectul iubirii degeaba e dificultate. E o chestiune psihologica. Creierul uman e curios din fire si setat sa gaseasca sa descopere iar o poarta inchisa e ceva ce mereu se gandeste sa vada ce e acolo si cu cat o deschide mai greu cu atat curiozitatea creste iar dupa ce in sfarsit o deschide poarta deschisa devine neinteresanta. Pentru un Don Juan femeile sunt ca niste porti. Un Don Juan nu iubeste in realitate iar pentru el femeia e un simplu obiect de cunoastere de care se plictiseste imediat ce l-a cunoscut sau dupa ce s-a culcat odata cu ea. Modelul descris de tine nu e un model de dragoste ci de cunoastere egoista. Modelul numit "Don Juan" este caracterizat de mandrie si de pura cunoastere si nicidecum de dragoste. Faptul ca el n-a iubit nici una dintre femeile frumoase arata ca de fapt el nu iubea femeia si pentru el femeia era un simplu obiect asupra caruia isi manifesta obsesia cunoasterii catalizata de pasiune de eros si nimic mai mult. Dragostea perfecta este o pasiune continua si nu trecatoare ca in cazul lui Don Juan. Doar un om perfect si fara pacat si care e mereu tanar poate iubi perfect. Un afemeiat nu iubeste de fapt femeia ci femeile ori asa ceva e o falsitate pentru ca el niciodata nu se va dedica unei singure femei careia sa-i fie fidel vesnic si asta caracterizeaza o minte bolnava pentru ca el de fapt nu iubeste femeia. Iubirea de o noapte nu e iubire ci o simpla cunoastere a unui obiect cu forma de femeie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
