Dumnezeu a creat universul pentru noi. Dar daca e asa, atunci ce rost au restul planetelor si galaxilor? Ele nu interactioneza cu noi. Fie Dumnezeu nu a creat Universul numai pentru noi. Fie Dumnezeu nu exista. Deci Dumnezeu a creat sau nu Universul numai pentru noi?

Stai sa vezi ca o sa ti se aduca dovezi de catre crestini/credinciosi care spun ca Terra este plata si ca Universul este finit, nu m-ar mira deloc.

Este ca si cum ai intreba ce rost are sa-i cumpar unui hamster fricos care nu sta decat intr-un colt o cutie mare in loc sa-i iau una mica si inghesuita. Universul este o ocazie pentru noi de a cerceta aceasta mare si frumoasa creatie ce nu dovedeste decat infinita putere a acestui incredibil "designer" de lumi. Este un motiv de a-i multumi, nu de a ridica semne de intrebare la adresa lui Dumnezeu. Este absurd sa spui ca toate aceste minunatii complexe ce depasesc puterea de cunoastere a omului sunt facute la-ntamplare. Intr-o zi vom avea puterea de a descoperi mai mult din univers.Iar aceasta ocazie de evoluare a gandirii si a cunoasterii pe care Dumnezeu ne-o da este un motiv sa-i fim vesnic recunoscatori.

Din moment ce totul se intampla natural unde e contributia Lui Dumnezeu?
Pamantul putea sa apara in mod natural, universul la fel.

''Unde este Dumnezeu ca noi nu-l vedem?''... faimoasa replica pe care multi si-o pun; oare poate un om cu mintea sanatoasa sa spuna ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu-L vede?
Justus von Liebig zicea: ''Cunostinta naturii este calea care duce la admiratia Creatorului'', si practic nu este nici un lucru fara lucrator.
''Cand admirati o cladire mareata'', zicea Cicerone, ''chiar cand nu vedeti pe arhitectul care a cladit-o, putea-veti crede ca ea este opera soarecilor sau a navastuicelor? Cum puteti oare crede serios ca atata maretie, atata varietate, atata armonie in fiinta corpurilor ceresti, marea intindere a marii si a pamantului, etc, nu sunt decat un simplu efect al intamplarii oarbe?''
Dupa cum exista planeta noastra, asa se face ca mai sunt si alte lumi, si ce mi se pare super tare, e ca ele nu au cazut in pacat; toate infrumuseteaza intregul Univers si candva, daca suntem demni, le vom vizita; eu stiu ca nu ma crezi, insa e dreptul tau
Si amu, inchei cu Voltaire, care spunea: ''Universul ma'mpresoara si nici nu pot gandi macar, ca sa existe acest ceasornic, fara s'aiba ceasornicar''.
A da, si mai inca ceva : ''In adevar'', zicea astronomul Herschel, ''astronomul care nu crede in Dumnezeu, este nebun''

Nu pot crede pur si simplu ca totul este o coincidenta de o anvergura colosala.Totul a fost creat cu un anumit scop, de cineva.

Stii, am observat semnele masonice de pe avatarul tau... oare nu esti decat un ateu ce din atata ura pentru cei ce cred in ceva, ai venit aici pentru a te hrani din certurile cu alti crestini; pentru a te satisface subrezind credinta crestinilor mai slabi?

In cazul ca un creator a creat Universul, consider ca este foarte probabil sa-l fi creat incomensurabil pentru a oferi creatiilor sale potential infinit.

Nu comentez raspunsurile lipsite de ratiune de mai sus, dumnezeu e un personaj inventat, imaginar el nu exista cu adevarat de pe urma lui se castiga fb de aia exista propaganda religioasa, a creat 8 planete ca doar pentru una sa fie viata ciudat creator ce vrea sa demonstreze cu asta? de ce nu arunca cu peste ca sa manca cei infometati de foame (satana = fa din pietre painii ) ce a spus rau?

Fac parte din decor.

Poate Universul nu este facut doar pentru noi, nu stim si pot fi atat de multe explicatii incat nu puteam intelege.

Ai dat toate aceste citate,interesante, dar n-ai tinut cont de esentialul: si arhitectul care a facut cladirea mareata, si ceasornicarul care a facut ceasul, trebuia la randul lor facuti de cineva, altfel rationamentul ajunge intr-un punct mort.Citandu-te pe tine, spun:oare poate exista un om cu mintea sanatoasa care sa admita ca nu exista un efect fara o cauza, dar numai pana unde-i cunvine lui?

Salut valeriu...de mult n-am mai interactionat noi
Judecata dumitale nu-i rea; cred in Dumnezeu si stiu ca natura Lui nu poate fi inteleasa.
''Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el? zice Cel Sfant''; noi oamenii, nu putem nici intelege si nici defini pe Dumnezeu pentru ca mintea noastra este extrem de marginita.
Imi pare rau ca nu ti-am raspuns direct la ce ma intrebasi, da tu esth om destept si ma citesti printre randuri

Salut matusica, bucuros de reintalnire.Vezi tu, este cel mai simplu se te ascuzi in spatele unor afirmatii pe care nu te simti obligat sa le motivezi.Dece adica noi oamenii "nu putem nici intelege si nici defini pe D-zeu? Daca "mintea noastra este extrem de marginita",asa cum afirmi tu,de ce sa cred ca este totusi capabila sa nu se insele asupra existentei unui D-zeu,mai ales ca si anterior si acum chiar, crede in fel de fel de inchipuiri? Si intrucat constat ca-ti plac citatele, o sa-ti dau un citat, putin prelucrat, din Carl Sagan."Motivul pentru care stiinta functineaza atat de bine sta, partial, in faptul ca ea a construit un mecanism de corectare a erorilor.Nu exista intrebari interzise in stiinta, nu exista nimic sensibil sau delicat pentru a nu fi cercetat, nu exista adevaruri sacre.In stiinta nu te impui prin pozitia ocupata la un moment dat, ci prin taria argumentelor aduse in fata criticilor aspre ale expertilor. Cele mai importante evenimente in stiinta sunt tocmai acelea prin care se demonstreaza ca teoriile unanim recunoscute, au fisuri" Pe cand, in oricare din religii, situatia este exact invers(asta nu mai este din Sagan). Vezi tu matusica draga, de aceea nu-mi plac religiile.Imi limiteaza gandirea,judecata,initiativa,cu alte cuvinte ma limiteaza sa fiu OM, fara ca sa-mi furnizeze macar un singur argument pe care, cu mintea mea marginita, sa nu-i gasesc fisuri. Credinta, un fel de adormire a constiintei infata necunoscutei numite moarte, este si un mod elegant de lenevire a creierului.

Mah copilas...pt ca Dumnezeu nu se arata asa cum este, se gasesc oameni care afirma ca El nu exista.
Era o poveste, hai ca ti-o spun ca-mi esth drag...cica era un monarh din Siam, care nu cunostea misterul ghetii; un calator olandez i-a spus intr-o zi, ca in patria sa, la un anumit timp al anului, oamenii vor putea mere pe apa fara sa-si ude incaltamintea.
''Fugi d'aci'', raspunse regele, ''nu-mi plac mincinosii, mi-e destul, sa nu mai vii inaintea mea''.
Practic traind intr-o tara foarte calda, monarhul nu putea sa admita ca apa, de la natura fluida, s-ar putea transforma intr-o masa solida, putand astfel suporta greutatea unui om cu picioarele uscate pe ea.
Cei ce tagaduiesc existenta Lui, pentru ca nu poate fi cuprins in simturile sau mintea noastra, se aseamana regelui care tagaduia ceva, pentru ca nu vazuse niciodata in viata sa.
Oamenii se falesc ca sunt intelepti, si innebunesc...de rasul curcii
Dumnezeu este infinit de mare, iar noi suntem extremi de marginiti.
Asculta aci imposibilitatea de-a intelege Fiinta lui Dumnezeu: se facea ca Sf. Augustin se plimba pe marginea marii, meditand asupra adancimilor Lui, si cautand sa patrunda tainele Lui; deodata ii aparu un copilas, care parea foarte ocupat, alergand fara incetare incoace si incolo la marginea marii, de unde aducea apa cu o scoica, pentru ca sa umple o gropita sapata in nisip.
-''Ce vrei sa faci aci copile?''
-''Vreau sa golesc marea si sa umplu cu apa ei gropita ce-o sapai acol' in nisip.''
-''Dar ce vrei tu sa faci este imposibil!'' raspunse batranul.
-''Ei bine, nu vezi la randul tau ca-ti va fi imposibil sa cuprinzi cu mintea ta marginita, misterul Lui cel nemarginit?''
Ei bine, amu trebuie sa meditezi la ce-ti zisai...
''Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui''.
Si mai ceva dau crezare vorbelor: ''Lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre''.
Si in concluzie, o mica parere: nimeni n-ar trebui sa se avante in meditatii cu privire la Natura Sa; in aceasta privinta, tacerea este intelepciune
Gata cu vorba, noapte buna...

Matusica,sunt convins ca nu te voi scoate din ale tale, chiar daca ti-as aduce un mort inviat care sa-ti confirme ca nu-i nimic"dincolo".Vei spune ca s-a grabit sa se intoarca si d-aia n-a vazut nimic.
La urma urmei, de ce esti tu atat de convinsa de existemta lui? Ai fost crescuta in spiritul acesta, a aparut ceva in existenta ta care te-a convins ca exista?
Povestea cu regele acela din Siam, nu o accept ca dovada a marginirii mintii umane.Eu nu am afirmat ca D-zeu nu exista, insa afirma ca pana in prezent nu cunosc absolut nicio dovada care sa-mi confirme existemta lui, iar cele pe care le invoca biserica, ori sunt absurde, ori usor de demonstrat falsitatea lor. Omul are 5 simturi, intrucat asa a catadixit D-zeu sa-i dea, insa a reusit sa-si creeze mijloace de patrunde si cunoaste aproape totul. Recentul Forum European de Stiinta (ESFOR-2012) a scos in evidenta noi realizari ale mintii umane si perspetve de viitor, si tu spui ca suntem "extrem de limitati".Un ilustru bilog Craig Venter a jucat oleaca rolul lui D-zeu, facand un fel de vietate artificiala prin asamblarea unei bacterii din diverse componente biologice si "convingand-o" apoi sa se divida.Aceasta deschide, sau mai bine zis, apropie momentul in care ne vom uni cu masinile.Nu mai vorbesc de perspectivele enorme pe care le-a deschis descoperirea lui "bH"(bozonul Higgs).Si tu vorbesti de "extrem de marginita minte umana". Seful LCH, savantul R.D.Heuer,spunea cu aceasta ocazie ca "inainte nu cunosteam Universul decat dupa primii sai 400.000 de ani de viata iar acum il stim incepand cu prima milionime de milionimme de secunda de la Big-Bang.Si tu afirmi ca omul este extrem de marginit.
Matusica, pana acum religia m-a convins ca este locul indoielilor si nesigurantei, iar stiinta ca este locul certitudinilor in schimbare.
Referitor la meditaite, ca sa o fac pe filosoful, eu zic ca este momentul in care mintea o ia inaintea creierului.DEci trebuie sa meditam!
O zi buna si ganduri asisderea, matusica!

pai mah copilas, toate astea sunt un NIMIC pe langa Dumnezeu...n-am spus ca suntem fiinte proaste, omul poate avea un IQ destul de mare, insa chiar si asa, nu va reusi sa-L descopere in totalitate pe El.
Eu nu te conving pe tine mama de nimic, ti-am spus umila mea parere si amu meditam
PS: l-am cunoscut pe El, d'aia is asa de convinsa.