Dumnezeu este un zid solid, o bresa care iti permite sa crezi, sa creszi cu adevarat cava, iar oferta e cu ata mai tentanta cu cat prin acel ceva ajungi sa cunosti totul.Nu soun daca starea de agregare poate fi lichida sau gazoasa.
Iaca dovada teligentei atotbiruitoare, care a pus monopol pe atotcunoastere.ma expresie a cunoasterii? mai big-bangule cel, mai mic loc pe care ti-l poti tu inchipui, e suficient de mare sa incapa Dumnezeu, si destul de mare sa nu-l poti cuprinde tu cu mintea.cum puteti fi atat de blegi si sa nu vedeti cum arata pamantul fotografiat in univers de hoinarul ala de satelit? e cat un fir de praf.baaaa,raportati-va la imensitate, vesnicie si infinit si lasa-ti desteptaciunea voastra cea mare. minunandu-va de gloria si puterea si dragostea care ne-a pus pe noi niste bicisnici pe firulasta de praf cosmic.
Daca-mi spui cum ai dedus (era sa spun judecat, dar greseam)ca eu sunt crestin, te felicit, daca nu..., caracterizeaza-te singur.
Mie mi se pare rezonabil ce spun autorii care sustin ca Dumnezeu nu e un Dumnezeu al golurilor in care sa inghesui tot ceea ce stiinta inca nu a explicat ci ca tocmai explicabilitatea, aceea frumusete matematica ( cum o numea Einstein) a universului, necesita o explicatie.Si subscriu la ce zice in Carte: Calitatile nevazute ale Lui, puterea Lui eterna si divinitatea Lui se vad clar, de la crearea lumii daca te uiti cu atentie la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.