plangeti cu cei ce plang...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Dumnezeul meu este Viu in vecii vecilor.El locuieste in inima mea.Ii simt prezenta, dragostea, ajutorul, mangaierea.
Răspunde
Asta presupune ca a existat. Hmm, parca l-as plange, ca poate daca mai traia mi-ar fi indeplinit o dorinta (sa mi se implineasca toate 
).
A presupus.E chiar aşa de greu de înţeles? Voia să vadă câţi plângeţi.
Poti sa afli maine poti afla peste un secol insa sunt sigur caci ce am zis eu este adevarat 100%.
Da; unde-i Dumnezeul tau aici? : http://www.youtube.com/watch?v=0MFKjR2b-3E&feature=player_detailpage
Buna intrebare insa nu stiu acum ce sa-ti raspund dar cand voi afla vei afla si tu.
Vrei sa-i intrebam pe ei daca exista Dumnezeu? E usor s-o faci de pe un scaun confortabil, in fata calculatorului si cu burta plina pe deasupra!
Ai dovada ca a murit? Si cum poti crede ca cineva in care tu nu crezi, a murit, nu esti un pic cam aberant?
În inima ta sunt atrii şi ventricule. Poţi s-o iei oricât la disecat, nu o să găseşti niciun dumnezeu acolo.
Daca vrei sa fi ironic, fi in alta parte. Aici nu e cazul!
Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi."12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus."13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte."14
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere", după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său… în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea."15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru."16
Spune-mi ce-am zis greşit în afirmaţia mea. Sunt realist, nu ironic. Dacă voiam să fiu ironic, făceam câteva înţepături în legătură cu gramatica ta, care-i cam ştirbă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
