"Dumnezeu este un necesar omenirii, de aceea el trebuie sa existe" - Alexei Kirlilov( personaj din Demonii, F.M. Dostoievski)
Oare aceasta sa fie mentalitatea, premisa oamenilor atunci cand l-au inventat pe Dumnezeu? Daca el provine din necesitatea echilibrului si sigurantei omului si a societatii, asta atesta oare existenta lui?
Cat de necesar este un Dumnezeu oare? Doar pentru control, doar pentru mentinerea ordinii in societate?

Dumnezeu nu a creat omul, omul la creat pe Dumnezeu. Existenta lui Dumnezeu e o dilema antica si totusi subiect care inca nu a iesit din moda. Crestinul de rind incepind cu copilul care pentru prima data a pasit pragul bisericii pina la bunica care se scoala la 7 si incetisor isi tirie anii pe drumul spre lacasul sfint ca sa poata fi acolo la ora 9 va spune cu orgoliu si dragoste ca da, Dumnezeu exista. Aceasta afirmatie poate fi rodul educatiei stramosilor. Putem spune cu nici un scop care sa tinda spre ateism ca Dumnezeu s-a nascut odata cu filozofia.In alte cuvinte cea ce numim general Cuvantul lui Dumnezeu nu este ceva real, concret si autonom. Până la Kant, Dumnezeu a fost unul din subiectele tradiţionale ale metafizicii. Ideile religioase, care se pretind dogme, nu sunt o ramasita a experientei sau rezultatul final al reflexiei: ele sunt iluzii, implinirea celor mai stravechi, celor mai puternice, celor mai prestante dorinte ale omenirii; secretul fortei lor este forta acestor dorinte" ("L’avenir d’une illusion"), o boală legată cu subconștientul.Dar asa cum functia ideologica de opium pentru popor nu exclude nicidecum functia sociala a religiei, functia psihologica de regresiune infantila nu explica in profunzime semnificatiile credintei sau ale atitudinii religioase a individului. Dar în același timp cei care constitue legătura între Dumnezeu și om, sînt deseori persoane fără un Dumnezeu.iar lăcașurile așa zis sfinte devin bordeluri sau tîrguri unde se vînd suflete. Nemaivorbind de preoții pedofili care violeaza sufletele copiilor, cele mai pure și inocente ființe. Devine complicată decizia de a crede sau a nu crede. Daca ar fi existat Dumnezeu si nu ar fi fost ar avea cu totul alta fata.Eu cred în dragostea, cred în prietenia adevărată. Nu vreau ca Dumnezeu, sau mai bine zis biserica să-mi zică ce e bine și ce e rău. Vreau să descopăr singur greșelile mele, vreau să dau o bucată de pîine unui cerșetor nu pentru că așa pot spera de a mă duce în rai, dar pentru că vreau ca acel om să nu moară de foame. Imaginile despre Rai, Purgatoriu, și Iad oferite de către biserică sînt exagerate.Nu cred că Dumnezeu se ocupă cu asemenea chestii mărunte.Or fi oamenii importanți pentru El, dar nu cred că se coboară la tît de umanele răzbunare, pedeapsă, clasificare așa cum nu sunt de acord cu impunerea cu forța a credinței și cu credința din frică. Parerea mea personala nu este necesara existenta lui Dumnezeu ci este implantanta aceasta idee copiilor cu forta. Numai bine!