"Dumnezeu este un necesar omenirii, de aceea el trebuie sa existe" - Alexei Kirlilov( personaj din Demonii, F.M. Dostoievski)
Oare aceasta sa fie mentalitatea, premisa oamenilor atunci cand l-au inventat pe Dumnezeu? Daca el provine din necesitatea echilibrului si sigurantei omului si a societatii, asta atesta oare existenta lui?
Cat de necesar este un Dumnezeu oare? Doar pentru control, doar pentru mentinerea ordinii in societate?
Dumnezeu nu a creat omul, omul la creat pe Dumnezeu. Existenta lui Dumnezeu e o dilema antica si totusi subiect care inca nu a iesit din moda. Crestinul de rind incepind cu copilul care pentru prima data a pasit pragul bisericii pina la bunica care se scoala la 7 si incetisor isi tirie anii pe drumul spre lacasul sfint ca sa poata fi acolo la ora 9 va spune cu orgoliu si dragoste ca da, Dumnezeu exista. Aceasta afirmatie poate fi rodul educatiei stramosilor. Putem spune cu nici un scop care sa tinda spre ateism ca Dumnezeu s-a nascut odata cu filozofia.In alte cuvinte cea ce numim general Cuvantul lui Dumnezeu nu este ceva real, concret si autonom. Până la Kant, Dumnezeu a fost unul din subiectele tradiţionale ale metafizicii. Ideile religioase, care se pretind dogme, nu sunt o ramasita a experientei sau rezultatul final al reflexiei: ele sunt iluzii, implinirea celor mai stravechi, celor mai puternice, celor mai prestante dorinte ale omenirii; secretul fortei lor este forta acestor dorinte" ("L’avenir d’une illusion"), o boală legată cu subconștientul.Dar asa cum functia ideologica de opium pentru popor nu exclude nicidecum functia sociala a religiei, functia psihologica de regresiune infantila nu explica in profunzime semnificatiile credintei sau ale atitudinii religioase a individului. Dar în același timp cei care constitue legătura între Dumnezeu și om, sînt deseori persoane fără un Dumnezeu.iar lăcașurile așa zis sfinte devin bordeluri sau tîrguri unde se vînd suflete. Nemaivorbind de preoții pedofili care violeaza sufletele copiilor, cele mai pure și inocente ființe. Devine complicată decizia de a crede sau a nu crede. Daca ar fi existat Dumnezeu si nu ar fi fost ar avea cu totul alta fata.Eu cred în dragostea, cred în prietenia adevărată. Nu vreau ca Dumnezeu, sau mai bine zis biserica să-mi zică ce e bine și ce e rău. Vreau să descopăr singur greșelile mele, vreau să dau o bucată de pîine unui cerșetor nu pentru că așa pot spera de a mă duce în rai, dar pentru că vreau ca acel om să nu moară de foame. Imaginile despre Rai, Purgatoriu, și Iad oferite de către biserică sînt exagerate.Nu cred că Dumnezeu se ocupă cu asemenea chestii mărunte.Or fi oamenii importanți pentru El, dar nu cred că se coboară la tît de umanele răzbunare, pedeapsă, clasificare așa cum nu sunt de acord cu impunerea cu forța a credinței și cu credința din frică. Parerea mea personala nu este necesara existenta lui Dumnezeu ci este implantanta aceasta idee copiilor cu forta
. Numai bine!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Acest lucru il pot spune doar cei care nu au o experienta cu Dumnezeu. Dumnezeu este o realitate in viata mea, El exista!
Răspunde
Atunci cand te convingi de existenta lui Dumnezeu, cand gusti din Duhul Sfant cand face minuni in dreptul tau, te mangaie in necaz, te ajuta, iti da putere. Dumnezeu exista efectiv, este adevarat, incontestabil.
Răspunsul meu de aici se leagă foarte bine de întrebarea ta: http://www.tpu.ro/stiinta-si-filosofie/tu-poti-sa-iti-depasesti-limitele/
Un zeu ( o Divinitate ) exista doar daca tu vrei sa existe, deci tu o inventezi, daca nu crezi, ea nu va mai exista... Poate ca Dumnezeu exista, poate ca nu... insa pentru o anumita persoana, poata sa existe, daca crede in El, iar pentru alta persoana, care nu crede in Dumnezeu, pentru aceea persoana nu va mai exista si PUNCT.
Adevarul nu-l vom stii niciodata, decat dupa moarte, poate nici atunci, vorba lui @N0Name.
De ce nu mai este?
Traind cu frica de Dumnezeu este viata? Traind mereu cu gandul ca pentru fiecare fapta si fiecare gand vei suporta o judecata este viata? Traind cu frica de iad este viata? Traind facand fapte bune pentru asigurarea unui loc in rai este viata?
Imi traiesc viata sub un singur imperativ: sa am grija ca actiunile mele sa nu aibe consecinte asupra celorlalti. Restul ma priveste pe mine. Am ratiune si o folosesc, fiind ceea ce ma impiedica sa fac rau cuiva, fiind ceea ce ma motiveaza sa fiu solidar fata cineva
Cum ar spune Einstein: "Dumnezeu este expresia slabiciuni umane". Cred ca prin asta am spus tot. Poate exista, poate nu, dar definitia asta ramane valabila.
Uite poti primi multe raspunsuri din unghiuri diferite Biblia spune ca ''Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii'', eu iti spun ca nu poti diferentia binele de rau folosind egoismul si sentimentele omenesti si nici chiar cu ratiunea iti trebuie ceva suprem ceea ce este ''Constiinta'' asa poti deferentia binele de rau, nu stii ce-i rau? ii atunci cand faci ceva fara un motiv, uite treci pe langa un om sarac ratiunea s-ar putea sa iti spuna nu il ajuta in momentul cand v-a ramane fara ajutor va fi obligat sa lucreze si astfel se v-a indrepta constiinta te pune in locul lui frica nu este un chin este libertate si intelepciune libertatea nu inseamna a abuza de ea ci de a o depasi spre ceva deasupra ei. Si apropo daca faci fapte bune nu iti rezervi un loc in rai, in viata viitoare faptele bune te vor duce spre un loc pregatit tie de D-zeu''Ce ochii n-au vazut, urechile n-au auzit si la inima omului nu s-a suit'' gandeste-te ca in Rai Adam o vazut o auzit si o simtit asta in inima lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
