Dumnezeu este unul sau sunt trei? Adica Duhul Sfant, Dumnezeu Tatal si Iisus ce naiba sunt?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Revelaţia divina cuprinsa în Sfanta Scriptură prezintă clar în egală măsură şi trinitatea dar şi Unitatea: Trinitatea Persoanelor (3 persoane) într-o unitate desăvârşită a Aceleiaşi Fiinţe sau Naturi divine: un singur Dumnezeu. În cadrul divinităţii se păstrează o Unitate absolută...
Natura sau Fiinţa divină este aceeaşi şi ea reprezintă "numitorul comun", legătura Unicităţii divine din Sfânta Treime. Unitatea dintre cele trei Persoane divine este însă una totală, fiinţială, constând într-o singură "Natură" sau Fire divină...
Învăţătura despre Sfinta Treime este, între toate tainele din învăţătura creştină, cea mai profundă şi mai ascunsă curiozităţii profane, mai mult decât oricare alta.
Pentru o palidă exemplificare am putea să ne imaginăm trei lumânări distincte aprinse, care stau foarte apropiate una de cealaltă.
La un moment dat apropiindu-se la maxim, ele se comportă ca şi o singură lumânare mai mare, în cadrul căreia este imposibil stabileşti unde este delimitarea celor trei flăcări iniţiale corespunzătoare celor trei lumânări, sub aspect energetic, caloric, sau al radiaţiei de lumină.
Flacăra unică formată reprezintă pentru cele trei lumânări "un punct" de unitate perfectă.
Daca in privinta lucrurilor materiale, finite şi limitate, este totuşi posibil a se găsi un numitor comun perfect pentru trei realitati, un "3 în 1" perfect, atunci, cu atât mai mult este LA DUMNEZEU posibil acest lucru!
Nu ştim de fapt mai nimic despre "natura spirituală" dar ne grăbim să o supunem unor limitări rigide de genul "nu, aşa ceva nu se poate…"?
Cu atât mai mult este posibil acest lucru din punctul de vedere al NATURII SPIRITUALE ce nu se supune limitărilor cunoscute de noi.
Este foarte simplu de inteles aceasta idee. Dumnezeu este Tatal si creatorul a tot ce are viata. Doar lui trebuie sa ne inchinam, si el singur merita tot respectul nostru. (apocalipsa 4:11)
apoi Isus Cristos este fiul sau, este creat de Dumnezeu, de aceea se spune "fiul unic nascut" deoarece el este singurul creat direct de Dumnezeu. apoi toate celelalte au fost create prin intermediul si cu ajutorul lui Isus. (coloseni 1:15 si Geneza 1:26- "sa facem" deci sunt 2 pers)
apoi Duhul sfant nu este o persoana ci este forta, sau puterea lui Dumnezeu conform cu geneza 1:2 si psalmul 51:11.
in plus Isus a spus ca Tatal este mai mare decat el, si tot timpul cand Isus face referire la DUmnezeu ii spune tatal meu, sau Dumnezeul meu. niciodata nu i-a spus fiul meu. aceiasi idee o putem observa si din partea lui Dumnezeu cand i se adreseaza lui Isus, niciodata nu ii spune DUmnezeul meu, ci fiul meu. de asemenea Stefan cand a fost omorat cu pietre a avut o viziune in care vedea pe Isus si DUmnezu. de ce nu a vazut 3 persoane? si pe Duhul sfant. sau de ce nu a vazut 1 persoana (in ideea ca toti 3 ar fi una)?
alta idee care ne ajuta este cea din 1Corinteni 15:28 aici arata ca Isus se va supune lui DUmnezeu. atunci, cum se poate supune o persoana ei insesi?
Invatatura trinitatii este de origine pagana, si nu face altceva decat sa semene confuzie in mintea si inima oamenilor, si este contrara modului simplu in care este explicat Dumnezeu in Biblie. sper ca te-am putut ajuta.
Lasa-ne cu pilde fara valoare, iisus trebuia sa ajunga zeu, asa ca a fost numit fiul lui dumnezeu, zeul mozaic. ca sa nu apara conflicte intre crestini, care e mai mare si mai tare, sau dumnezeu a zis ca e unic, ce cauta iisus, s-a stabilit ca dumnezeu e format din aceste 3 entitati, care de altfel este un nonsens. u divinitate, atat de complexa, nu are nevoie de un fiu. e o ineptie sa zici ca o entitate, care este detasata de timp, are un fiu
Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU!
Este o diferenţă ca de la cer la pământ între DUMNEZEU FIUL pe de parte, existent din veşnicie şi CREATOR al tuturor lucrurilor, şi "creaţia" Sa pe de altă parte!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon înseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "meşterită" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"!
O mică parte din versetele care Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca PERSOANĂ:
Matei 28, 19 – "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Enumerarea prezintă CLAR EGALITATEA cu Tatăl şi cu Fiul)
Evrei 3, 7 - "De aceea, precum ZICE Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,"
Evrei 3, 8- "Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,"
Evrei 3, 9 – "Unde M-AU ISPITIT părinţii voştri, M-AU ÎNCERCAT, şi au văzut FAPTELE MELE, timp de patruzeci de ani."
Evrei 3, 10 – "De aceea M-AM MÂNIAT pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi CĂILE MELE nu le-au cunoscut,"
Evrei 3, 11 – "Că M-AM JURAT în mânia Mea: "Nu vor intra întru ODIHNA MEA!"."
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Efeseni 4, 30 -"Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."
Evrei 2, 4- " Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?"
Fapte 7, 51 "Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi!
Ce mai intrebare. Gandeste logic: cine i-a vorbit lui Isus cand a fost sa se boteze si s-a auzit din cer un glas care zicea: Acesta este fiul meu pe care l-am aprobat? 
Sau cand spune Isus ca tatal e mai mare decat el. Sau cand a fost in cer, cum putea Dumnezeu sa-l creeze pe Isus daca erau 3? Biblia spune ca dumnezeu e alfa si omega, inceputul si sfarsitul. El nu a avut nici un inceput, dar nici no sa aiba sfarsit. Dar Isus a avut un inceput pentru ca el a fost creat, nu a trait din totdeauna. Sau cand s-a rugat Isus, cum doamne ar fi putut sa se roage lui insusi? acum poti sa intelegi.
E simplu. Cind vor donatii sint 3 dumnezei hahahahha, cind e de pedepse sint 3 dumnezei, cind e de explicat ceva e doar unul si ala e la baie nu are timp de prostime hahahaha. Oricum Isus este dumenzeu si dumnezeu stie tot dar Isus a zis ca el nu stie cind se intoarce ci numai dumnezeu stie deci am lamurit-o, Isus nu e dumnezeu. Deci au ramas doi, sfintul duh si dumnezeu ala batrinu. Isus a spus clar ca orice pacat se iarta dar hulirarea impotriva duhului sfint nu se iarta deci nici al batrinu nu e dumnezeu daca poate sa il spurce toti fara pedepse pe cind duhul sfint, daca zici ceva de ala ai pus-o deci din 3 au ramas doar unul, duhul sfint. Face sens, poate de-aia zicea biblia sa nu faci portrete si statui si alte chestii ca oricum dumnezeu este ca un duh, ca o idee, ca o nebunie ce nu o poti intelege decit dupa ce crapi. De-aia ne injuram unii pe altii ca aia ii dau ca dumenzeul lor e un mos drag si atotstiutor care te vede si cind faci laba doamne iarta-ma si noi zicem ca dumnezeu e o chestie ori inexistenta ori nesimtita ca daca iar pasa nu ar mai fi dobitoci calcati de trenuri si cind colo dumnezeu e o energie ceva ce a pariat cu alta energie pe microbii aia ca or sa devina energie desteapta si ei in doar citeva sute de miliarde de ani hahahahha
Natura sau Fiinţa divină este aceeaşi şi ea reprezintă "numitorul comun", legătura Unicităţii divine din Sfânta Treime. Unitatea dintre cele trei Persoane divine este însă una totală, fiinţială, constând într-o singură "Natură" sau Fire divină...
Revelaţia divina cuprinsa în Sfanta Scriptură prezintă clar în egală măsură şi trinitatea dar şi Unitatea: Trinitatea Persoanelor (3 persoane) într-o unitate desăvârşită a Aceleiaşi Fiinţe sau Naturi divine: un singur Dumnezeu.
În cadrul divinităţii se păstrează o Unitate absolută...
Toate, DAR ABSOLUT TOATE problemele şi neînţelegerile anticrestinilor legate de UNITATEA Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Aici ai dat-o-n bara. Isus nu s-a jertfit de buna voie ori ai uitat "tata vreau sa iei de la mine acest pahar/jertfa dar voia ta sa se faca (nu a mea ca am zis deja, ia dracului paharu asta de la mine). Iti amintesti? Hai mah chiar ai uitat ca "Isus transpire cu picaturi de singe? Daca era voia lui sa se jertfeasca ar fi fluierat hei, aici, sint aici, hai sa terminam bilciul, abia astept dar nu, el s-a rugat doar-doar l-o convinge pe dumnezeu ala batrinu sa nu il dea la potai. Si nu, Isus nu poate fi egal cu dumnezeu tatal pentru cam asa cum am zis mai sus, isus a spus ca el saracu habar nu are cind se intoarce, "numai tatal stie" deci sint egali dar unul e cam prost? Termina cu vrajeala "jertfa de buna voie" ori "tatal si fiul sint la fel" sau fiul nu este supus tatalui pentru ca biblia te contrazice dar bineinteles voi credinciosii habar nu aveti ce credeti decit ce va zice popa ori pastora, este? Ma mir ca nu va este rusine sa aveti nevoie de mine sa va explic ce credeti hahahahha
De departe una din cele mai dificile lucruri de înţeles despre Dumnezeu este smerenia Sa, Întruparea Sa într-un om umil. Acest lucru nu l-au înţeles nici evreii toţi şi nu e de mirare că el şi astăzi creează dificultăţi de înţelegere.
Nu putem să nu ne întrebăm: Care a fost rolul acestei "umilinţe voluntare"?
Ei bine, Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
Dar, în "rolul" asumat de bunăvoie prin întrupare (în acelaşi timp păstrând şi Natura sau Firea Divină), El S-a jertfit şi S-a smerit în faţa tuturor oamenilor, DAR ÎN SPECIAL ÎN RAPORT CU TATĂL, pentru a duce până la capăt „rolul" ASUMĂRII ÎNTREGII UMANITĂŢI ASUPRA LUI.
De ce această asumare? Pentru că un om a greşit (Adam) şi tot un om trebuia să răscumpere greşeala, să facă actul de "mea culpa". Dar nici un om nu avea nevinovăţia şi puterea de a răscupăra greşeala pentru toţi ceilalţi deodată!
NICI UN OM, şi de aceea prin "sfatul Treimic" Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat de bunăvoie "rolul" asumării întregii umanităţi atunici când El (Cel prin Care şi pentru Care au fost create toate) S-a întrupat prin Fecioara Maria!
Dumnezeu,Creatorul e unul. Apocalipsa4:11.Isus este fiul sau si si-a dat viata pentru noi.Ioan3:16.Iar duhul sfant este forta activa a lui Dumnezeu.Geneza1:2
De unde "forta activa", că doar nu vorbim aici nici de Mortal Kombat şi nici de Pokemon! Cum îndrăznesc oare iehoviştii să inventeze termeni din aceştia prin care de fapt nu încearcă să descrie ceva ci să adauge teorii greşite alături de înăţăturile creştine, denaturându-le le acestea din urmă...
Termenul inventat fantasmagoric "forţa activă", nu doar că nu are nici o şansă să apară în Scriptură (aceea care nu a fost încă denaturată şi trasnformată de ei) dar este un termen ce vine să desfiinţeze adevăruri sacre referitoare la Duhul Sfânt.
Şi asta pentru că Duhul Sfânt este Persoană:
Matei 28, 19 – "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Enumerarea prezintă CLAR EGALITATEA cu Tatăl şi cu Fiul)
Evrei 3, 7 - "De aceea, precum ZICE Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,"
Evrei 3, 8- "Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,"
Evrei 3, 9 – "Unde M-AU ISPITIT părinţii voştri, M-AU ÎNCERCAT, şi au văzut FAPTELE MELE, timp de patruzeci de ani."
Evrei 3, 10 – "De aceea M-AM MÂNIAT pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi CĂILE MELE nu le-au cunoscut,"
Evrei 3, 11 – "Că M-AM JURAT în mânia Mea: "Nu vor intra întru ODIHNA MEA!"."
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Efeseni 4, 30 -"Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."
Evrei 2, 4- " Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?"
Fapte 7, 51 "Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi!, etc...
Crestinii ortodocşi slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh - Sfânta Treime, singurul Dumnezeu. Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousios) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei. Dumnezeu nu este o substanţă impersonală sau doar o "mare forţă", ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa Ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creştin-Ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică "cel viu", care lucrează în creaţia Sa: EU SUNT-ul care s-a revelat pe Sine lui Moise, în rugul aprins ("Eu sunt Cel ce sunt" - Exodul 3, 14). Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei. A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul [2], şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor.Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă, lucru care pare şi absurd.
Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: "Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19)
Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh.
Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui", înţelepciunea şi puterea cea vie, Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire.Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el.
De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatãl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu se îndumnezeieşte; desăvârseşte, dar nu se desăvârseşte; împărtăşeşte dar nu se împărtăşeşte; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi Fiului; purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine.
Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi neseparat de Tatăl şi Fiul, având toate câte are Tatăl şi Fiul afară de nenaştere şi naştere. Tatăl este necauzat şi nenãscut, căci nu este din cineva: El îşi are existenţa de la El însuşi şi nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi cauza modului de existenţă a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naştere. Duhul Sfînt şi El este din Tatăl, dar nu prin naştere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem că există deosebire între naştere şi purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim deloc. Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Aşadar, toate câte le are Fiul şi Duhul, le are de la Tatăl, şi însăşi existenţa. Dacă nu este Tatãl nu este nici Fiul şi nici Duhul. Şi dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Şi din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există şi Fiul şi Duhul. Şi din cauza Tatălui, şi Fiul şi Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaştere, de naştere şi de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însuşiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiinţă, ci se deosebesc fără despărţire prin caracteristica propriei ipostase.
Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârşită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârşită din trei ipostase nedesăvârşite, ci o singură fiinţă, în trei ipostase desăvârşite, simplă, mai presus de desăvârşire şi mai înainte de desăvârşire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârşite este negreşit compus. Dar din ipostase desăvârşite este cu neputinţă să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârşite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârşit din ele. Piatra, lemnul şi fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârşite; dar raportate la clădirea făcutã din ele, fiecare este nedesăvârşită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
