E bun ateismul? De ce? Pentru ca ii da libertate omului?
Accesati link-ul de mai jos:
http://www.fara-secrete.ro/......-norvegia/
Asta e viitorul pe care il pregatiti pentru omenire?
Deci "predarea" tolerantei este rea, iar "predarea" asa zisului-fapt ca homosexualitatea este o boala care trebuie "eradicata" este buna.
Mi-e scarba.
RăspundeCa sa vezi ce coincidenta! Si mie!
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Tu citesti prostiile astea? Ce legatura are Iluminati cu ateismul, cand iluminati sunt conform "traditiei" sunt satanisti ce lucreaza cu forte demonice.
Illuminati nu este o grupare ateista.
Mie imi pare aberant oricum, chiar daca era un mars pentru drepturile heterosexualilor. Adica ce legatura au copiii de cinci ani cu sexul in general, imi pare lipsit de sens.
Răspunde
Asta nu are nici o legătură cu ateismul. E putin deplasat ce fac ei, dar in fine, e alegerea lor.
Probabil vor sa le spuna copiilor ca a fie gay e normal pentru acei oameni si ca nu trebuie batjocoriti sau marginalizati.
În lume, începând cu ţările civilizate, se lucrează la schimbarea mentalităţii, la formarea comunităţilor mai tolerante, mai evoluate, mai neprinse în Evul Mediu, la eliminarea oricărei discriminări, care poate apărea în cazul copiilor cu părinţi de acelaşi sex...şi în general la eliminarea homofobiei şi sexismului.
Nu înţeleg care e problema ta, Jardelin, şi a restului de fanatici religioşi cu aceleaşi percepţii.
Paranoia, îndoctrinarea religioasă, ura, ignoranţa şi intoleranţa vă fac să vedeţi ceva rău în lucrurile pozitive şi să fiţi personaje negative în toată poveste.
Copiii pot fi mult mai inteligenţi şi deschişi la minte, decât îşi imaginează unii.
http://youtu.be/8TJxnYgP6D8
De-a lungul timpului, am eliminat sclavia (biblică), misoginismul (biblic), căsătoriile forţate (biblice)...era şi cazul să ajungem la homofobie şi încălcarea drepturilor de om ale LGBT, nu crezi?
In cazul concret din link nu e vorba de intoleranta, eu nu am zis nimic impotriva LGBT. Este vorba de implicarea copiilor in niste actiuni care nu se potrivesc cu inocenta si copilaria lor. Ma intreb citi parinti normali la cap si-ar trimite copii sa participe la parade LGBT!
Nu văd de ce copiii nu ar putea să fie toleranţi, civilizaţi şi să-şi arate suportul (inclusiv eventualilor colegi cu părinţi de acelaşi sex, care deseori s-au lovit de discriminare).
Te-aş întreba mai degrabă, ce părinte normal (la cap, vorba ta) şi-ar dori ca copilul lui să devină un homofob?
De rastalmecesti? O persoana daca nu e toleranta si nu-si "arata suportul" nu inseamna ca e homofob. Mai sint niste categorii intermediare. Este si cazul meu. Si invers, cineva are nu e homofob nu inseamna ca e de o toleranta ingereasca fata de LGBT.
Deci, un om se poate situa si intr-o categorie intermediara in care sa nu faca elogiul LGBT si in acelasi timp sa nu fie nici homofob adica sa nu-i urasca pe "curcubei" si sa-i considere oameni care au suflet, sentimente, probleme de viata, platesc taxe, etc., etc.
Am afirmat că n-ar fi aşa, că n-ar exista şi oameni care sunt neutri, indiferenţi faţă de această problemă?
Ţi-am prezentat doar o altă extremă, din moment ce să-ţi arăţi suportul (cu întreaga familie) pentru tine înseamnă să fii bolnav la cap.
Draga, hai sa-ti spun ceva! Da, iti dau dreptate, LGBT sint oameni de-ai nostri, platitori de taxe ca si noi. Dar, tu stii la fel ca mine ca exista o limita. Intrebarea e pina unde coboara limita asta cu copii? Cit de sanatos este pentru dezvoltarea normala a copiilor ca ei sa aiba contact cu aceste practici sexuale inca de la 8, 9 10 ani? Cum vor percepe ei starea de normalitate?
Copiii nu au contact cu practicile sexuale (nici homosexuale, nici heterosexuale, nu de la aceste vârste şi nu în spaţii publice), ci cu adevărul incontestabil că în această lume există oameni dintre cei mai diverşi, care merită să fie trataţi cu acelaşi respect ca şi restul, că diferit nu înseamnă rău/anormal, că există cupluri/familii formate din oameni de acelaşi sex şi, dacă asta îi face fericiţi, e ok.
Tu când ai vrea să i se formeze unui copil o mentalitate sănătoasă, nehomofobă, nexenofobă, nesexistă... începând de la 18 ani, când o are deja (aproape) formată?
Să înţeleg că, după tine (şi după popi, pastori...), îndoctrinarea religioasă - care este cu adevărat nocivă - e ok să se facă încă dinainte ca săracul copil să poată înţelege, vorbi, iar promovarea non-discriminării, diversităţii, toleranţei, drepturilor de om egale...este, dintr-un motiv pentru mine de neînţeles, ceva extrem de rău?
Să fim serioşi! Exageraţi şi dramatizaţi fantastic.
"Copiii nu au contact cu practicile sexuale (nici homosexuale, nici heterosexuale, nu de la aceste vârste şi nu în spaţii publice)"
De acord, nici eu nu m-am gindit la contact vizual sau de alta natura. Eu m-am referit la contactul cu ideea de homosexualitate, lesbianism, etc. Daca el, copilul, aproape pina la acea virsta stie ca pe el il aduce barza, cum sa inteleaga el ca barbatii (adica tatii) si-o trag in dos iar ca unii isi taie... si-si fac o gaura ca mamicile! Mi-e mi se pare aberant! In loc sa trimita copii sa inalte zmee, sa zburde prin cimpii si văi, ii trimit la parade gay, chipurile pentru toleranta!
Se numeşte "educaţie", Jardelin, de către adulţi educaţi.
Dacă există o educaţie sănătoasă, conform înţelegerii/vârstei, nu apar astfel de confuzii.
Ca explicaţie pentru copii:
"Sunt doi oameni care se iubesc" - scurt!
Nu e nimic complicat.
"Daca el, copilul, aproape pina la acea virsta stie ca pe el il aduce barza,"
Copiii nu mai sunt mintiti cu barza decat prin comunitati religioase, poate, si de persoane ca tine, ei stiu de mici ca au stat in burtica mamei. Chiar daca nu li se explica de foarte mici intregul proces prin care au ajuns acolo si cum au iesit de acolo, povestile cu berze si alte minuni nu se mai practica.
De ce asociezi ateismul cu articolul ala?
eu sunt ateu dar nu sustin promovarea homosexualitatii
Ce legatura are ateismul cu libertatea? homosexulaitatea?
Atheism is, in a broad sense, the rejection of belief in the existence of deities.[1][2] In a narrower sense, atheism is specifically the position that there are no deities.[3][4][5] Most inclusively, atheism is the absence of belief that any deities exist.[4][5][6][7] Atheism is contrasted with theism,[8][9] which in its most general form is the belief that at least one deity exists.[9][10]
unde scrie acolo sus ceva de chestile astea? ateismul este lipsa credinteti intr-un zeu atat restul sunt povesti inventate de voi crestini, ateismul nu-i libertate, democratie, homosexualitate, daca e ceva lipsa cum naiba sa poate insemna ceva un minus inseamna un plus? ateismul e ca un om chel fara par la care tu minti spandui ca are parul lung ca asta faci
Stai putin. Parca si dumnezeu dadea libertate omului. Oamenii au dreptul sa traiasca, sa iubeasca pe cine vor, asa cum voi aveti dreptul sa aveti prieteni imaginari, asa ca e de bun simt sa respecti drepturile altora, daca iti convin ale tale.
Dupa cum afirma si ala de a scris articolul actiunea este menita sa ajute copiii sa inteleaga faptul ca exista homosexuali, si ce sunt ei, si ca trebuie priviti la fel ca heterosexualii.
Cu alte cuvinte invata copiii sa nu discrimineze oamenii din cauza orientarii sexuale. Lucru foarte corect dealtfel.
Imi place cum crestinii se prezinta tot timpul ca fiind atat de toleranti, si-l dau exemplu pe Isus de multe ori, dar cand e vorba de homosexuali isi arata adevarata lor fata. Unde e toleranta voastra? In biblie scrie ca homosexualii ar trebui ucisi. Asta ati vrea sa faceti? Eu v-as propune sa ascultati de biblie pana la capat, si sa treceti la fapte, ca sa aiba in sfarsit lumea asta sansa sa va vada asa cum sunteti cu adevarat, si nu cum va prefaceti ca sunteti.
Uite de aia nu te bag eu in seama! Pentru ca bati cimpii cu gratie! Bai nene, in intrebare e vorba de niste copii trimisi de niste lesbiene sa participe la o parada gay. Ai priceput? Poti sa spui ceva inteligibil legat de asta? Daca nu, du-te si posteaza la Benzi Desenate!
Cum nu ma bagi in seama? Tocmai m-ai bagat.
E o intrebare legata de subiectul homosexualitatii, deci raspunsul meu nu bate deloc campii. Pe tine te deranjeaza persoanele gay pentru ca esti crestin, si din niciun alt motiv. De aceea esti deranjat si de stirea asta cu parada gay. Nu e adevarat ce am spus in primul raspuns? Nu-i urasti pe homosexuali pentru ca asa scrie in biblie? Daca in biblie ar scrie ca homosexualii sunt sfinti, tu acum le-ai lua apararea prin orice mijloace.
Ateismul e legat de credinta in existenta lui dumnezeu sau a oricarui alt zeu. a-theos inseamna fara dumnezeu.
Ateismul nu sustine musai homosexualitatea cum nici toti credinciosii nu o condamna, iti reamintesc ca sunt biserici catolice care oficiaza deja casatorii intre persoane de acelasi sex, asta fara a face vreo discutie legata de ideea daca e potrivit sau nu sa faci un astfel de pas in cadrul unei religii care la baza condamna oricum homosexualitatea indiferent de considerentele personale ale unora sau altor credinciosi.
In plus manifestarile excesive sunt excesive indiferent daca e vorba de asa ceva, de paradele gay cu tot felul de vestminte colorate sau fara vestminte sau ca e vorba de vreo manifestare anti-homosexualitate, unele din ele violente verbal si fizic spre deosebire de calmul si veselia celorlalte.
ateii pregatesc un viitor sau ar dori un viitor in care sa putem elimina violenta pe baze religioase si sa promovam toleranta in limitele unui bun simt desigur.
Facand o comparatie am putea pune intrebarea ce e mai rau? homosexuali defiland pe strada intr-o parada sau enoriasi care abuzeaza de Desdemona in biserica sau femei care-si omoara soacrele si apoi decapiteaza cainele din ograda? Nu stiu zau.
În nicio biserică catolică nu s-a oficiat, nu se oficiază şi nu se va oficia niciodată nicio căsătorie între persoane de acelaşi sex! Legile lui Dumnezeu nu sunt negociabile şi niciun preot un poate binecuvânta păcatul pentru nimic în lume! Îţi recomand să te documentezi înainte de a posta afirmaţii false!
Persoanele homosexuale trebuie să facă pocăinţă de păcatul homosexualităţii şi de orice alt păcat, pentru a primi iertare.
Şi în majoritatea dicţionarelor homosexualitatea este definită ca o devianţă sexuală. Poţi să cauţi, de curiozitate, şi vei vedea cum este definită.
Aşa zisele "căsătorii" între persoane de acelaşi sex nu trebuie nicidecum legalizate, deci nu trebuie făcute nici uniuni civile, nici vorbă de religioase! Iată de ce nu trebuie legalizate aşa zisele « căsătorii » sau uniuni între persoane de acelaşi sex:
1. Sunt păcate. Argumentul păcatului nu e deloc subiectiv! Dumnezeu a dat porunci clare iar încălcarile poruncilor sunt păcate. Poruncile sale nu se schimbă şi vor fi valabile tot timpul, până la sfârşitul lumii, deci nici încălcările lor (păcatele) nu sunt relative sau subiective! Sunt destule citate care arată explicit şi clar că relaţiile homosexuale sunt păcate: atât în Vechiul Testament şi în Noul Testament (în epistolule Sfântului Apostol Pavel), dar nu am timp să le caut acum.
2. Sunt un atentat grav la familie pentru că familia este sacrament prin care se dă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor care îndeplinesc condiţii de bază pentru o familia, adică de a fi formată numai dintr-un bărbat şi o femeie şi întemeiată pe iubire.
3. Sunt nerodnice (nu-şi ating scopul naşterii de copii). Scopul principal al familiei este naşterea de copii, chiar dacă există şi scopul într-ajutorării reciproce a soţului cu soţia.
4. Sunt fapte împotriva firii (nefireşti). Anormalitatea relaţiilor homosexuale e foarte clară din însăşi faptul că suntem creaţi bărbat şi femeie şi din faptul că numai prin relaţiile dintre bărbat şi femeie vin copiii pe lume, nicidecum prin relaţii între persoane de acelaşi sex!
5. Copiii adoptaţi de astfel de cupluri ar deveni cu siguranţă homosexuali. Majoritatea persoanelor homosexuale au dobândit această devianţă în copilărie sau adolescenţă, doar o mică parte s-au născut cu asta. A lăsa copiii pe mâna unor persoane homosexuale ar fi un lucru de o gravitate enormă! Domnul Isus Cristos a spus că, decât să smintească cineva un copil (adică decât să-l facă să păcătuiască), mai bine i s-ar lega o piatră de moară celui care sminteşte (corupe) copilul, şi ar fi aruncat în mare.
De asemenea, nici afişarea publică a acestor devianţe nu trebuie acceptată de lege, pentru că înseamnă sminteală publică, exemplu rău în primul rând pentru copii!
Persoanele homosexuale au dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul de a fi trataţi cu respect şi iubire de semeni. Dar să nu-şi expună păcatul în public prin parade gay sau altfel şi să nu ceară mai mult decât li se cuvine! A legaliza uniunile lor nefireşti ar fi deja mult prea mult!
Legile lui Dumnezeu nu sunt relative şi subiective. Aici nu e ca la gusturi, unde se spune că "gusturile nu se dispută"! Nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu! Reperele noastre sunt clare: poruncile lui Dumnezeu şi cuvintele sale, care nu sunt negociabile.
Multe persoane homosexuale chiar au reuşit să se vindece, au devenit normale (heterosexuale) şi şi-au întemeiat familii. Sunt atâtea mărturii concrete ale lor. Iar persoanele care, deşi s-au străduit în mod sincer şi serios să se vindece, tot nu s-au putut vindeca, trebuie să-şi poarte cu răbdare crucea abstinenţei de la relaţii sexuale. Există numai două căi cinstite: ori relaţii în căsătorie între un bărbat şi o femeie, ori abstinenţa. Este demonstrat că abstinenţa nu este imposibilă şi nici nu este dăunătoare sănătăţii.
Recomand un site despre speranţă şi vindecare pentru homosexuali. Informaţiile prezentate provin din comunitatea ştiinţifică internaţională, autorii materialelor fiind psihologi, psihiatri şi cercetători. Site-ul conţine şi mărturii ale unor foşti homosexuali:
http://www.homosexualitate.ro
În legatura cu aceasta, foarte interesant este şi site-ul
http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z17
Recomand şi site-ul
http://www.narth.com/docs/okay-rom.html
Pe acest site găsiţi mărturia unei foste lesbiene. A renunţat la homosexualitate şi acum participă la Întâlnirea Anuală a Foştilor Homosexuali de la Washington.
Recomand şi un articol interesant: FIAMC despre vindecarea homosexualităţii
http://www.catholica.ro/2011/06/09/fiamc-despre-vindecarea-homosexualitatii
Recomand şi un blog foarte interesant:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi de radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
"În nicio biserică catolică nu s-a oficiat, nu se oficiază şi nu se va oficia niciodată nicio căsătorie între persoane de acelaşi sex! "
Biserica Catolică din Brazilia s-a declarat în favoarea uniunii civile între persoane de acelaşi sex, aflate deja în vigoare în această ţară.
"O altă prejudecată la adresa religiei este ideea falsă că ştiinţa ar fi în conflict cu religia."
Stiinta nu e in conflict cu religia, ci pur si simplu a demolat-o, demontat-o, a distrus toate aberatiile prezentate in religie ca fiind adevaruri.
In rest, repeti aceleasi lucruri ca un CD stricat, blogul prezinta niste povesti care apar intr-o forma sau alta pe diverse site-uri crestine, aceleasi aberatii si minciuni prin care se incearca sa se dea credibilitate unei povesti care este evident doar o mare minciuna.
Referitor la stiinta vs religie, cam asta spun oamenii de stiinta despre povestile tale:
https://www.youtube.com/watch?v=78aBQtu3JIM
Iar tu vii cu un amarat de blog cu povesti...
As comenta totusi si articolul in sine si o parte din titlu - planul illuminati de a distruge familia.
Ohoooo care familie monser? Pana una alta sper ca avem putin creier, macar asa de-o salata de idei logice.
- oamenii se nasc fie heterosexuali fie homosexuali. DACA se invata ceva pe parcurs, un heterosexual devine CEL MULT bisexual, si asta de cele mai multe ori experimental si nu definitiv
- homosexualilor nu li se permite deocamdata in mod legal sa formeze familii in foarte multe tari din lume. deci cine si cum sa distruga familia?
- sa zicem ca li s-ar permite. cum sa distruga familia daca mult mai multi oameni se nasc heterosexuali si ei vor forma familii daca si cand vor dori indiferent de altii cu alte preferinte sexuale
- heterosexualli se ocupa bine mersi de distrugerea familiilor din momentul in care a aparut libertinajul sexual determinat de modernizarea societatii, adica mai exact renuntarea la regimurile totalitare care controlau individul. Fara nici o legatura cu homosexualii ci cu dorinta din ce in ce mai mare de libertate sexuala si de exprimare.
Cred ca un copil trebuie educat in sensul tolerantei si intelegerii ca oamenii cu alte preferinte sexuale decat ei nu ii afecteaza si nu trebuie sa-i urasca. Daca aceasta manifestare/parada e un abuz sau o metoda de promovare a tolerantei e discutabil si nu se poate determina fara a afla varsta copiilor si mai ales natura paradei. Daca n-au asistat la adulti imbracati nepotrivit marsand alaturi de ei atunci nu vad unde e abuzul.
De asta, doamnelor si domnilor, Romania nu va fi o tara civilizata prea curand.
Discriminarea nu e un pacat? Ba da e.
O femeie si un barbat impreuna dau nastere unui copil si acestia formeaza o familie.
Si ce e in neregula daca parintii sunt lesbience sau gay? Nu sunt si ei oameni ca si tine?
In plus acestia sunt prea putin pe planeta Pamant ca acestia sa ii faca pe ceilalti sa isi schimbe orietarea.Si daca se vor inmulti asta pentru ca planeta sa nu se suprapopuleze.Toate au rostul lor.Suntem 700000000 de oameni in acesta lume.Ca sa intelegi cat de multi incepi si numara pana te vei opri.
Acestia au existat de cand lumea.Crezi ca nu au fost preoti in trecuti, nu toti, care in fata oamenilor spuneau ca homosexualitatea e pacat si ei aveau iubit pe ascuns? Ba da.Nimeni nu-i perfect.
Persoanele homosexuale nu sunt discriminate. Au dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul de a fi tratate cu respect şi iubire de semeni. Dar să nu-şi expună păcatul în public prin parade gay sau altfel şi să nu ceară mai mult decât li se cuvine! A legaliza uniunile lor nefireşti ar fi deja mult prea mult! Nu putem şi un trebuie să tolerăm orice. Toleranţa are o limită! Astfel de uniuni sunt nişte deviaţii, nu au nici pe departe caracteristicile căsătoriei şi familiei, dimpotrivă, subminează căsătoria şi familia!
Persoanele homosexuale trebuie să facă pocăinţă de păcatul homosexualităţii şi de orice alt păcat, pentru a primi iertare.
Şi în majoritatea dicţionarelor homosexualitatea este definită ca o devianţă sexuală.
Iată de ce nu trebuie legalizate aşa zisele « căsătorii » sau uniuni între persoane de acelaşi sex:
1. Sunt păcate. Dumnezeu a dat porunci clare iar încălcarile poruncilor sunt păcate. Poruncile sale nu se schimbă şi vor fi valabile tot timpul, până la sfârşitul lumii, deci nici încălcările lor (păcatele) nu sunt relative sau subiective! Sunt destule citate care arată explicit şi clar că relaţiile homosexuale sunt păcate: atât în Vechiul Testament şi în Noul Testament (în epistolule Sfântului Apostol Pavel).
2. Sunt un atentat grav la familie pentru că familia este sacrament prin care se dă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor care îndeplinesc condiţii de bază pentru o familia, adică de a fi formată numai dintr-un bărbat şi o femeie şi întemeiată pe iubire.
3. Sunt nerodnice (nu-şi ating scopul naşterii de copii). Scopul principal al familiei este naşterea de copii, chiar dacă există şi scopul într-ajutorării reciproce a soţului cu soţia.
4. Sunt fapte împotriva firii (nefireşti). Anormalitatea relaţiilor homosexuale e foarte clară din însăşi faptul că suntem creaţi bărbat şi femeie şi din faptul că numai prin relaţiile dintre bărbat şi femeie vin copiii pe lume, nicidecum prin relaţii între persoane de acelaşi sex!
5. Copiii adoptaţi de astfel de cupluri ar deveni cu siguranţă homosexuali. Majoritatea persoanelor homosexuale au dobândit această devianţă în copilărie sau adolescenţă. A lăsa copiii pe mâna unor persoane homosexuale ar fi un lucru de o gravitate enormă! Domnul Isus Cristos a spus că, decât să smintească cineva un copil (adică decât să-l facă să păcătuiască), mai bine i s-ar lega o piatră de moară celui care sminteşte (corupe) copilul, şi ar fi aruncat în mare.
De asemenea, nici afişarea publică a acestor devianţe nu trebuie acceptată de lege, pentru că înseamnă sminteală publică, exemplu rău în primul rând pentru copii!
Legile lui Dumnezeu nu sunt relative şi subiective. Aici nu e ca la gusturi, unde se spune că "gusturile nu se dispută"! Nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu! Reperele noastre sunt clare: poruncile lui Dumnezeu şi cuvintele sale, care nu sunt negociabile.
Multe persoane homosexuale chiar au reuşit să se vindece, au devenit normale (heterosexuale) şi şi-au întemeiat familii. Sunt atâtea mărturii concrete ale lor. Iar persoanele care, deşi s-au străduit în mod sincer şi serios să se vindece, tot nu s-au putut vindeca, trebuie să-şi poarte cu răbdare crucea abstinenţei de la relaţii sexuale. Există numai două căi cinstite: ori relaţii în căsătorie între un bărbat şi o femeie, ori abstinenţa. Este demonstrat că abstinenţa nu este imposibilă şi nici nu este dăunătoare sănătăţii.
În ce priveşte afirmaţia cu „suprapopulrea": „Suprapopularea" este o minciună crasă a marilor miliardari ai lumii. Miliardarii lumii ar dori să împiedice înmulţirea populaţiei, deoarece se tem în mod nejustificat că înmulţirea săracilor ar reprezenta o ameninţare pentru bogăţiile lor. În acest sens, ei promovează o cultură a morţii (avort, eutanasie, metode artificiale de contracepţie, etc), opusă culturii vieţii. Miliardarii lumii ar vrea ca oamenii de rând să aibă puţini copii şi se tem de înmulţirea acestora. Oamenii nu trebuie să le cadă în plasă, nu trebuie să le facă pe plac având puţini copii, ci dimpotrivă, să le strice planurile diabolice şi mârşave, facând mai mulţi copii. Iar pe pământ chiar este nevoie de copii, deoarece o mare parte a populaţiei (mai ales în Europa şi SUA) este îmbătrânită.
În plus, se poate trece la resurse regenerabile de energie, dar deocamdată nu vor cei care au interese foarte mari în petrol.
Numeroşi specialişti (Hollstein, Ballod, Clarck şi alţii) arată clar că pământul are resurse suficiente pentru o populaţie de peste 10 ori mai numeroasă decât în prezent. Adevărata problemă este că marii miliardari gestionează resursele şi produsele în mod defectuos şi nedrept, conform propriilor lor interese. Miliardarii nu vor ca lumea să afle faptul că adevărata cauză a sărăciei unei părţi din omenire sunt egoismul lor, de aceea încearcă să dea vina pe o problemă falsă (o suprapopulare inexistentă). Specialiştii au demonstrat că Pământul are resurse pentru a hrăni peste 100 de miliarde de locuitori iar România are capacitatea de a hrăni peste 80 de milioane de locuitori.
În ce priveşte faptul că şi unii preoţi au avut acest păcat, asta e cu totul altă problemă, dar nu înseamnă că toţi sunt la fel. Vina este individuală, nu colectivă. Păcatele unora dintre preoţi nu justifică păcatele noastre. În plus, Dumnezeu acţionează şi prin preoţii nevrednici. Acţiunea lui Dumnezeu printr-un preot sau altul un depende de vrednicia sau nevrednicia preotului respectiv. Să privim la viaţa noastră dacă e în regulă şi în acord cu principiile creştine şi dacă nu e în acord, să facem pocăinţă pentru păcate şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini practicanţi şi să-l urmăm pe Domnul Isus Cristos şi cuvintele sale, nu creştini doar cu numele sau de formă.
Recomand un site despre speranţă şi vindecare pentru homosexuali. Informaţiile prezentate provin din comunitatea ştiinţifică internaţională, autorii materialelor fiind psihologi, psihiatri şi cercetători. Site-ul conţine şi mărturii ale unor foşti homosexuali:
http://www.homosexualitate.ro
În legatura cu aceasta, foarte interesant este şi site-ul
http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z17
Recomand şi site-ul
http://www.narth.com/docs/okay-rom.html
Pe acest site găsiţi mărturia unei foste lesbiene. A renunţat la homosexualitate şi acum participă la Întâlnirea Anuală a Foştilor Homosexuali de la Washington.
Recomand şi un articol interesant: FIAMC despre vindecarea homosexualităţii
http://www.catholica.ro/2011/06/09/fiamc-despre-vindecarea-homosexualitatii
Recomand şi un blog foarte interesant:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi de radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
De câte ori ai de gând să repeţi aceleaşi tâmpenii, Cezare?
Am mai citit postarea ta de multe ori.
Faptul ca nu lasi acei oameni sa faca parada gay si sa se casatoresca nu e o discriminare? Si nu-i mai da raspuns din nou ce ai postat mai devreme.Se vede ca ai luat raspunsul de unde si il postezi din nou si din nou.Esti in stare sa spui propria opinie?
Iar ceea ce nu crezi cu suprapopularea e adevarata.Si nu e vorba de saraci si bogati.Nu e vorba ca resursele respective se vor termina la un moment dat.Cand sa iti ofera resurse pamantul? Sincer? Ii trebuie milioane de ani ca sa se refaca acestea.
Ce are ateisumul cu cacatu asta fata mea?
)) ateismul nu ne da libertate ci minte sunt oameni pe pamantul asta care fac bine nu doar pentru ca vor fi rasplatiti de "d-zeu", mos craciun a maturilor" si pentru a se simti ei bine Crezi ca toti homosexuali sunt ateei pfff te inseli.
Serios? Te pomenesti ca lesbinele, homalaii, bisexualii si transexualii or fi de o pioşenie similară cu sfinţenia!
Si daca nu sunt de-ai vostri inseamna ca automat noi ii sustinem?
ATEU esti cand NU CREZI IN VREO FIINTA DIVINA, nu cand sustii homosexualitatea, nu are absolut nici o treaba.
Nu se poate tolera orice. Toleranţa trebuie să aibă o limită.
Domnul Isus Cristos a spus că, decât să smintească cineva un copil (adică decât să-l facă să păcătuiască), mai bine i s-ar lega celui care sminteşte (corupe) copilul o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare.
Relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt nefireşti, constituie o devianţă sexuală dobândită (şi în dicţionare sunt definite astfel) şi sunt păcate.
Persoanele homosexuale trebuie să facă pocăinţă pentru păcatul homosexualităţii şi pentru orice alt păcat, pentru a primi iertare.
Multe persoane homosexuale chiar au reuşit să se vindece, au devenit normale (heterosexuale) şi şi-au întemeiat familii. Sunt atâtea mărturii concrete ale lor. Iar persoanele care, deşi s-au străduit în mod sincer şi serios să se vindece, tot nu s-au putut vindeca, trebuie să-şi poarte cu răbdare crucea abstinenţei de la relaţii sexuale. Există numai două căi cinstite: ori relaţii în căsătorie între un bărbat şi o femeie, ori abstinenţa. Este demonstrat că abstinenţa nu este imposibilă şi nici nu este dăunătoare sănătăţii.
Persoanele homosexuale nu sunt discriminate. Au dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul de a fi trataţi cu respect şi iubire de semeni. Dar să nu-şi expună păcatul în public prin parade gay sau altfel şi să nu ceară mai mult decât li se cuvine! A legaliza uniunile lor nefireşti ar fi deja mult prea mult!
Relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt fapte împotriva firii (nefireşti). Anormalitatea relaţiilor homosexuale e foarte clară din însăşi faptul că suntem creaţi bărbat şi femeie şi din faptul că numai prin relaţiile dintre bărbat şi femeie vin copiii pe lume, nicidecum prin relaţii între persoane de acelaşi sex!
Aşa-zisele „căsătorii" sau uniuni între persoane de acelaşi sex nu trebuie nicidecum legalizate din cel puţin cinci motive: sunt păcate, sunt împotriva firii, sunt un atentat grav la familie, sunt nerodnice (nu-şi ating scopul naşterii de copii), iar copiii adoptaţi de aceste cupluri e clar că ar deveni şi ei homosexuali!
De asemenea, afişarea publică a acestor devianţe nu trebuie acceptată de lege, pentru că înseamnă scandal public, exemplu rău în primul rând pentru copii!
Recomand un site despre speranţă şi vindecare pentru homosexuali. Informaţiile prezentate provin din comunitatea ştiinţifică internaţională, autorii materialelor fiind psihologi, psihiatri şi cercetători. Site-ul conţine şi mărturii ale unor foşti homosexuali:
http://www.homosexualitate.ro
În legatura cu aceasta, foarte interesant este şi site-ul
http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z17
Recomand şi site-ul
http://www.narth.com/docs/okay-rom.html
Pe acest site găsiţi mărturia unei foste lesbiene. A renunţat la homosexualitate şi acum participă la Întâlnirea Anuală a Foştilor Homosexuali de la Washington.
Recomand şi un articol interesant: FIAMC despre vindecarea homosexualităţii
http://www.catholica.ro/2011/06/09/fiamc-despre-vindecarea-homosexualitatii
Recomand şi un blog foarte interesant:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi de radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
Ia vezi, ai putea să aberezi mai mult?
Tu aproape ca insinuezi ca ori esti fan "curcubeu" ori esti extremist homofob. Nu e corect. Dupa cum iti spuneam, sint si niste pozitii fata de aceasta chestiune intermediare.
Hai sa te lamuresc cum sta treaba cu homosexualitatea. Orientarea sexuala NU TI-O ALEGI. Daca ti-ai putea-o alege, asta ar implica faptul ca animalele (care da, sunt homosexuale o parte din ele, homosexualitatea in animale se intalneste la cam toate speciile posibile) pot alege, ceea ce ne duce la faptul ca ele pot gandi. Nu cumva omul era singura entitate pe care maretul Dumnezeu a inzestrat-o cu "minte"?
Plus ca persoanele care "renunta" la homosexualitate se supun la un chin si la o abstinenta de neimaginat, acest lucru distrugandu-i psihic, deoarece PENTRU EI nu este firect sa fie heterosexuali. Asa s-au nascut ei, pur si simplu. Dumnezeu este cumva o entiate asa de cruda incat sa-i creeze pe ei intr-un fel, astfel incat sa-i chinuie dupa? Probabil, dupa cate legi dezaxate, inutile si inimaginabil de cretine a dat.
Si da, persoanele homosexuale sunt discriminate de societate. Societate construita pe credinte si mentalitati crestineti.
"Aşa-zisele „căsătorii" sau uniuni între persoane de acelaşi sex nu trebuie nicidecum legalizate din cel puţin cinci motive: sunt păcate, sunt împotriva firii, sunt un atentat grav la familie, sunt nerodnice (nu-şi ating scopul naşterii de copii), iar copiii adoptaţi de aceste cupluri e clar că ar deveni şi ei homosexuali!"
Unu: Scopul casatoriei (Mai ales cea laica) nu are nicidecum scopul procreeri, ci scopul unificarii in societate a doi indivizi. Doi, nu ai nici o dovada ca ar fi impotriva firii, deoarece "firea" definita de credinciosi in general este o abordare subiectiva si desigur alterata a normalitatii, un termen extrem de relativ si de abstract. Trei, nu sunt un atentat grav impotriva familiei deoarece nu afecteaza in nici un fel vreo familie (mai putin probabil pe familiile frustrate care sufera grav de homofobie, care este definita ca fiind irationala, deci da, impotriva firii - Science, b***h!). Patru, pacatul nu este definit in constitutie, este doar un termen menit pentru a infiripa frica in psihicul celor care sunt dispusi sa creada in asemenea aberatii. Si desigur, cinci, copiii crescuti de parinti homosexali NU VOR FI AFECTATI DE ASTA (din punct de vedere al orientarii sexuale); acei copii vor avea orientarea sexuala "primita la nastere", si vor invata sa fie mai toleranti, si ca sa pun un plus, vor invata sa se comporte mai bine, deoarece persoanele homosexuale par mai sensibile si mai dispuse la adaptare.
"De asemenea, afişarea publică a acestor devianţe nu trebuie acceptată de lege, pentru că înseamnă scandal public, exemplu rău în primul rând pentru copii!"
Legea inainte nu accepta "ereticii", altfel zis ateii. Si uite, daca nu existau acestia, acum inca bateai cu scandura-n butucul de langa biserica, unde-ti canta popa printre pungile de galbeni.
Si cel mai, CEL MAI IMPORTANT, Iisus nu a zis ABSOLUT NIMIC DESPRE HOMOSEXUALI; promova toleranta, dragostea de aproape si pacea. Nimic din aceste trei virtuti nu se pot intalni in ceea ce ai scris tu. Imi pare rau sa-ti zis, dar am impresia ca Iisus (daca exista) isi da pumni in cap cand vede asemenea scarbe pe pamantul acesta, care nu pot sa-si dea seama ca lumea poate trai in armonie, dragoste si pace numai prin toleranta si empatie.
Acestea fiind zise, esti un adevarat crestin care vrea binele semenilor? Verdictul meu este ca nu.
Se spune că, dacă turnul din Pisa (care este înclinat) ar gândi şi ar vorbi, ar spune despre turnul Eiffel (care este drept) că este înclinat! Aşa şi cei care gândesc strâmb, spun despre cei ca mine că gândim greşit. Nu, nu gândim greşit, ci gândim drept şi susţinem adevărul! Şi nu e vorba nicidecum de ură, dar nu putem să tolerăm orice! Toleranţa trebuie să aibă limite!
Marea majoritate a homosexualilor au această devianţă DOBÂNDITĂ în copilărie sau adolescenţă, numai o mică parte dintre ei se nasc cu asta. Cei care au această înclinaţie înnăscută nu sunt vinovaţi pentru asta DACĂ nu-i dau curs, deci DACĂ nu pun în act această înclinaţie, ci se abţin şi se străduiesc să se vindece. Cei care se nasc cu această înclinaţie, nu trebuie să-i dea curs, ci trebuie să facă tot posibilul să se vindece. Şi au destule mijloace să se vindece, după cum voi arăta spre finalul acestui comentariu.
Persoanele homosexuale nu sunt discriminate. Au dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul de a fi trataţi cu respect şi iubire de semeni. Dar să nu-şi expună păcatul în public prin parade gay sau altfel şi să nu ceară mai mult decât li se cuvine! A legaliza uniunile lor nefireşti ar fi deja mult prea mult!
Spui că Domnul Isus Cristos nu a spus nimic despre homosexualitate? Dar el a spus că Legile lui Dumnezeu date în Vechiul Testament sunt valabile, iar în acestea se include şi interdicţia categorică a relaţiilor între persoane de acelaşi sex. Dacă a vorbit de Legile lui Dumnezeu este clar, nu era nevoie să înşire păcatele pe rând. Sunt destule citate care arată explicit şi clar că relaţiile homosexuale sunt păcate: atât în Vechiul Testament şi în Noul Testament (în epistolule Sfântului Apostol Pavel), dar nu am timp să le caut acum. Dacă doreşti neapărat pot să ţi le caut sau poţi să le cauţi şi tu.
Persoanele homosexuale trebuie să facă pocăinţă de păcatul homosexualităţii şi de orice alt păcat, pentru a primi iertare.
Şi în majoritatea dicţionarelor homosexualitatea este definită ca o devianţă sexuală. Poţi să cauţi, de curiozitate, şi vei vedea cum este definită.
Şi se pare că nu ai înţeles de ce nu trebuie legalizate aşa zisele „căsătorii" sau uniuni între persoane de acelaşi sex. Îţi explic cu mai multe argumente de ce nu trebuie legalizate uniunile între persoane de acelaşi sex:
1. Sunt păcate. Argumentul păcatului nu e deloc subiectiv! Dumnezeu a dat porunci clare pe care le-a înscris nu numai pe tablele de piatră ale lui Moise, ci şi în adâncul sufletului nostru, iar încălcarile poruncilor sunt păcate. Poruncile sale nu se schimbă şi vor fi valabile tot timpul, până la sfârşitul lumii, deci nici încălcările lor (păcatele) nu sunt relative sau subiective!
2. Sunt un atentat grav la familie pentru că familia este sacrament prin care se dă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor care îndeplinesc condiţii de bază pentru o familia, adică de a fi formată numai dintr-un bărbat şi o femeie şi întemeiată pe iubire.
3. Sunt nerodnice (nu-şi ating scopul naşterii de copii). Scopul principal al familiei este naşterea de copii, chiar dacă există şi scopul într-ajutorării reciproce a soţului cu soţia.
4. Sunt fapte împotriva firii (nefireşti). Anormalitatea relaţiilor homosexuale e foarte clară din însăşi faptul că suntem creaţi bărbat şi femeie şi din faptul că numai prin relaţiile dintre bărbat şi femeie vin copiii pe lume, nicidecum prin relaţii între persoane de acelaşi sex!
5. Copiii adoptaţi de astfel de cupluri ar deveni cu siguranţă homosexuali. Majoritatea persoanelor homosexuale au dobândit această devianţă în copilărie sau adolescenţă, doar o mică parte s-au născut cu asta. A lăsa copiii pe mâna unor persoane homosexuale ar fi un lucru de o gravitate enormă! Domnul Isus Cristos a spus că, decât să smintească cineva un copil (adică decât să-l facă să păcătuiască), mai bine i s-ar lega o piatră de moară celui care sminteşte (corupe) copilul, şi ar fi aruncat în mare.
De asemenea, nici afişarea publică a acestor devianţe nu trebuie acceptată de lege, pentru că înseamnă sminteală publică, exemplu rău în primul rând pentru copii!
Legile lui Dumnezeu nu sunt relative şi subiective. Aici nu e ca la gusturi, unde se spune că "gusturile nu se dispută"! Nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu! Reperele noastre sunt clare: poruncile lui Dumnezeu şi cuvintele sale, care nu sunt negociabile.
Multe persoane homosexuale chiar au reuşit să se vindece, au devenit normale (heterosexuale) şi şi-au întemeiat familii. Sunt atâtea mărturii concrete ale lor. Iar persoanele care, deşi s-au străduit în mod sincer şi serios să se vindece, tot nu s-au putut vindeca, trebuie să-şi poarte cu răbdare crucea abstinenţei de la relaţii sexuale. Există numai două căi cinstite: ori relaţii în căsătorie între un bărbat şi o femeie, ori abstinenţa. Este demonstrat că abstinenţa nu este imposibilă şi nici nu este dăunătoare sănătăţii.
Recomand un site despre speranţă şi vindecare pentru homosexuali. Informaţiile prezentate provin din comunitatea ştiinţifică internaţională, autorii materialelor fiind psihologi, psihiatri şi cercetători. Site-ul conţine şi mărturii ale unor foşti homosexuali:
http://www.homosexualitate.ro
În legatura cu aceasta, foarte interesant este şi site-ul
http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z17
Recomand şi site-ul
http://www.narth.com/docs/okay-rom.html
Pe acest site găsiţi mărturia unei foste lesbiene. A renunţat la homosexualitate şi acum participă la Întâlnirea Anuală a Foştilor Homosexuali de la Washington.
Recomand şi un articol interesant: FIAMC despre vindecarea homosexualităţii
http://www.catholica.ro/2011/06/09/fiamc-despre-vindecarea-homosexualitatii
Recomand şi un blog foarte interesant:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi de radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
"Recomand şi un blog foarte interesant:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro"
O fi blogul tau te pomenesti, ca numele coincide si te-ai gandit sa-i faci reclama pe aici.
Am citit din titluri, e de toata jena...doar inca un amarat de blog al unuia care il pupa in dos pe zeul crestin.
"Nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu! Reperele noastre sunt clare: poruncile lui Dumnezeu şi cuvintele sale, care nu sunt negociabile."
Nu sunt negociable pentru ca zeul asta al tau pur si simplu nu exista, iar culegerea aia de texte in care se face referire la el (Biblia) nu este conceputa decat ca un instrument de manipulare. E simplu. Daca ai alte argumente in afara de prostiile religioase, merita sa discutam, dar daca privesti homosexualitatea prin prisma basmelor religioase, in cazul tau crestine, ar fi o pierdere de timp discutia.
În primul rând, insulta este declaraţia înfrângerii. Pentru că nu ai argumente, vii cu insulte. Putem discuta doar dacă discuţi în limitele decenţei şi bunului simţ, fără insulte.
În al doilea rând, ai multe prejudecăţi referitoare la religie. Manipulare e ateismul pe care încercau să-l propage comuniştii, nu religia. Practicarea religiei creştine este calea spre mântuire. Îţi amintesc că sunt foarte mulţi intelectuali şi oameni de ştiinţă credincioşi.
În al treilea rând, nu ai citit blogul. Nu-ţi poţi forma o părere obiectivă despre conţinutul blogului doar dacă arunci o privire în mare peste titluri! Ca să înţelegi ceva ar trebui să citeşti măcar articolul cu titlul "Argumente şi dovezi (pe scurt) ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte" care e în josul paginii de blog. Citeşte-l întâi cap – coadă şi acceseează linkurile de acolo ca să înţelegi ceva. Şi am precizat de la începutul acelui articol că nu am pretenţia nici pe departe că acel articol epuizează argumentele şi dovezile existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de după moarte! Mai sunt o imensitate de alte argumente şi dovezi! Chiar dacă e amplu, articolul constituie doar un început, o introducere, în imensitatea domeniului religiei creştine.
Deci îţi recomand mai întâi să studiezi blogul ca să putem discuta concret:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acest articol, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare), articole foarte interesante. După ce îl studiezi îţi recomand să-l trimiţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionează-l accesând linkul următor şi trimite-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
Iar Biblia este cuvântul lui Dumnezeu inspirat oamenilor. Autorul principal al Bibliei este Dumnezeu, iar oamenii care au scris cărţile Bibliei sunt autorii secundari, care au scris sub inspiraţia lui. Dumnezeu a transmis cuvântul său prin ei, folosind capacităţile şi cunoştinţele lor din acea vreme, de aceea a vorbit nu numai la propriu, ci a vorbit şi prin metafore şi asemănări, la figurat, ca să poată înţelege şi oamenii de atunci la nivelul lor. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii.
Deşi conţin şi afirmaţii ştiinţifice, totuşi cărţile Bibliei nu sunt cărţi de ştiinţă şi nu trebuie interpretate în totalitate ad litteram, în sens propriu, ci sunt citate care se interpretează şi în sens figurat. Şi sfântul Augustin spune că anumite noţiuni din cartea Genezei, cum ar fi zilele de creaţie, nu au sens propriu, ci sens figurat. Biblia şi ştiinţa nu sunt contradictorii, ci complementare (se completează). Adevărul Bibliei este de tip religios. Un exemplu: ce vrea să spună Biblia cu privire la creaţie? Primele capitole din Geneză - carte din Vechiul Testament care descrie creaţia - utilizează genul literar al "povestirii simbolice": prin imagini foarte vechi, vor să comunice un mesaj real şi profund. Vor să reveleze, fără a apela la pretenţii ştiinţifice, că omul îşi are originea la Dumnezeu, că Dumnezeu a dat un scop în viaţă şi speranţa în fericirea deplină, în mântuire. Ştiinţa şi Biblia nu se contrazic, deoarece se mişcă pe două planuri diferite: ştiinţa studiază cum s-au petrecut faptele; Biblia găseşte în fapte voinţa lui Dumnezeu, mesajul său. Biblia se foloseşte de genurile literare nu pentru a descrie exact cum s-au petrecut lucrurile, ci pentru a comunica mai profund ceea ce înseamnă "sensul". Biblia răspunde la întrebarea "de ce?" nu la întrebarea "cum?"
Pentru o lectură în privinţa adevărului şi inspiraţiei Bibliei recomand cărţile « Şi totusi Biblia are dreptate » de Werner Keller şi « Biblia este totuşi adevarata » de Petru Popovici. Cine este de bună credinţă va vedea că dovezile ştiinţifice ale adevărurilor Bibliei sunt de necontestat. Cartea "Biblia este totuşi adevărată" poate fi citită şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.scribd.com/......-adevarata
Există şi argumentele profeţiilor biblice: autorii cărţilor Bibliei au afirmat că ceea ce au scris este din inspiraţia lui Dumnezeu, iar afirmaţiile lor sunt confirmate de împlinirea profeţiilor biblice: cărţile Bibliei conţin profeţii care s-au împlinit cu exactitate după multe secole, deci autorii au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Preştiinţa lui Dumnezeu (faptul că Dumnezeu cunoaşte ce va fi în viitor) nu înseamnă predestinare : Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i predestinează pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi responsabilitatea pentru alegerile lor.
Semnele date în profeţii converg toate spre o singură Persoană: Isus Cristos.
Iată o carte foarte bună despre adevărul Bibliei :
http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/Este Biblia adevarata/index.html
O carte foarte bună despre autoritatea Scripturilor (autoritatea Bibliei):
http://www.rcrwebsite.com/doc1.htm
O secţiune a acestei cărţi, intitulată: Isus Cristos - suma şi esenţa profeţiei biblice (cartea pe net e în română, deşi titlul linkuluie în engleză) :
http://www.rcrwebsite.com/prophecy-jesus.htm
Recent, chiar un rabin înţelept evreu, Ytzak Kaduri, a recunoscut că Isus Cristos este Mesia:
http://www.youtube.com/watch?v=eATJ4PRXEJk
O altă prejudecată la adresa religiei este ideea falsă că ştiinţa ar fi în conflict cu religia. Aceasta este o prejudecată vehiculată de comunişti, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta." Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Mai ales în ultimii ani s-au publicat multe cărţi despre armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. De asemenea, foarte mulţi intelectuali şi oameni de ştiinţă sunt credincioşi.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon: „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. "
Numai ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul e doar un curent ideologic minor, nu este ştiinţă.
Religia şi ştiinţa nu sunt contradictorii, ci complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere."
Ateismul este o ideologie falsă care a parazitat un timp ştiinţa, aşa cum spunea şi marele savant român Nicolae Paulescu. Religia nu e absurdă, dar ateismul e absurd, deoarece face afirmaţii nu numai neverificabile, ci false. Există şi o carte intitulată "Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu."
O recenzie a acestei cărţi poate fi citită şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.stiri.resursecrestine.ro/......a-fiu-ateu
Iată un exemplu despre absurditatea ateismului: „Ateismul poate fi definit ca o credinţă că nu a fost nimic şi nimic nu s-a întâmplat nimicului şi apoi acel nimic a explodat fără nicio raţiune, creând totul, şi apoi o serie de nimicuri s-au aranjat magic replicându-se pe ele până au ajuns dinozauri.".
Un articol de pe site-ul doxologia, care arată că e imposibil ca nimicul să fi creat totul:
http://www.doxologia.ro/......crea-totul
Întreg universul e ca o carte care vorbeşte despre Dumnezeu, aşa cum spunea şi Galileo Galilei: referindu-se la Revelaţia naturală şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că cele două izvoare („Cartea naturii" şi Cartea Scripturii) provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot fi în conflict. Psalmistul scrie: „Mare este Domnul în Sion şi până-ntr-un fir de iarbă pe pământ."(Ps. 124, 4) Iar Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Un articol foarte interesant, intitulat "Ştiinţa şi credinţa răspund la aceleaşi întrebări, dar din unghiuri diferite":
http://www.catholica.ro/......-diferite/
Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai puţin adevărate decât cele vizibile şi materiale. Nu există doar lumea aceasta materială, doar ceea ce se poate observa şi măsura. Sunt foarte multe argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte: atât argumente raţionale cât şi semne supranaturale (miracole). O parte dintre acestea sunt redate pe blogul următor:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acest articol, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
Nu e absurd să credem că Dumnezeu a creat universul din nimic, dar e absurd să credem că nimicul s-ar fi transformat singur în existenţă. Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă şi principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care nu este cuprins de timp, pur şi simplu Este (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt." (Ex. 3, 14) Noi nu putem să înţelegem faptul că Dumnezeu nu are început, pentru că avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un dumnezeu care ar putea fi cuprins de mintea umană, n-ar fi Dumnezeu." Şi savantul Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns ("Deus absconditus" – "Dumnezeu ascuns sau tainic"), inefabil, tainic în profunzimea esenţei sale.
În plus, universul are un Logos, o raţionalitate în structura lui, ceea ce ne arată că este creat de Fiinţa Supremă Raţională, Dumnezeu.
Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă şi principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care nu este cuprins de timp, pur şi simplu Este (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat.
Domeniul ştiinţei se reduce doar la ceea ce se poate observa şi măsura, dar realităţile imateriale şi invizibile sunt mult mai adânci. Ştiinţa şi religia sunt complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Niciodată omul nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea "cum" a evoluat universul după momentul zero al creaţiei, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea "de ce" există universul în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, iar Dumnezeu ne-a dat răspunsurile prin Revelaţie.
Însăşi existenţa omului care e fiinţă cu raţiune (cu gândire) e un argument că nu a aparut din întâmplare ci e creat de Dumnezeu. Întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Se referă la faptul ca întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (teoria evoluţionismului teist sau dirijat). De asemenea, ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul.
Întâmplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (e teoria evoluţionismului teist sau dirijat).
Vechii greci au numit universul cosmos, care înseamnă podoabă, ordine; aceste atribute nu pot fi cauzate de întâmplare, deoarece ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul. Nimeni nu poate susţine că ar putea exista un calculator electronic fără o inteligenţă umană care să-l fi proiectat şi construit. Tot la fel, nu ar putea exista creierul omenesc cu treisprezece miliarde de piese (neuroni), fiecare având funcţia ei precisă, mai complicat decât orice calculator electronic, dacă nu ar exista un Creator inteligent suprem care să-l fi proiectat şi creat.
Ilustrul savant sovietic A. I. Oparin a considerat teoria hazardului (întâmplării) ca fiind depăşită şi sterilă. El scria deja în 1964: "Progresele enorme ale ştiinţelor naturii au permis să se obţină convingerea că apariţia vieţii pe pământ nu a fost "o întâmplare fericită", aşa cum s-a crezut mai înainte.Asta ar însemna să amesteci la întâmplare matriţele dintr-o tipografie, reprezentând 28 de litere, sperând că, din întâmplare, ele se vor aranja şi vor da la iveală cutare sau cutare poezie pe care noi o cunoaştem." Iar scriitorul francez Léon Bloy numea hazardul (întâmplarea) "dumnezeul imbecililor", vrând să spună prin aceasta că este imposibil şi absurd ca universul şi viaţa să fi apărut din întâmplare.
Teoria care a încercat să explice formarea lumii prin hazard (întâmplare) este considrată astăzi perimată, derizorie, chiar de savanţii de orientare materialistă.
Scriitorul francez André Frossard a fost mai întâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris cartea „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit" şi cartea „Întrebări despre Dumnezeu" (în carte dă şi răspunsurile la acele întrebări). Cărţile sunt traduse în limba română şi le recomand.
Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul Paul Claudel. Şi exemplele pot continua.
Psihologul Carl Gustav Jung spunea că e sigur de existenţa lui Dumnezeu, nu doar crede: „Eu nu cred, eu sunt sigur că există Dumnezeu."
Karl Linne, mare savant suedez, primul care a stabilit sistematizarea botanică, spunea: „Din papilele limbii unui ateu, eu voi dovedi existenţa lui Dumnezeu. "
Ateismul atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat recent ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Filosoful francez Claude Tresmontant susţine că "ateismul este de negândit, dacă se ţine cont de datele experimentale obiective care se observă astăzi graţie ştiinţelor experimentale. Ateismul este incompatibil cu realitatea evoluţiei cosmice, fizice şi biologice. Din cauza opţiunii sale ontologice preliminare, ateismul modern, la fel ca şi păgânismul antic, este obligat să atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat acum ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Ateismul modern, exact ca şi păgânismul antic, pentru a putea subzista este constrâns să deducă din propria afirmare iniţială proprietăţi fizice nu numai neverificabile, ci false. Este constrâns să deducă o fizică dintr-o metafizică preliminară pusă a priori: ceea ce reprezintă culmea ghinionului pentru o filozofie care se pretinde ştiinţifică, exemplu marxismul."
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte." (Max Planck, "L’image du monde dans la physique moderne", Ed. Gonthier, Zurich 1949, p. 67)
Max Planck mai scrie: "Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează." (Max Planck, ibidem.)
Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă şi filosof profund credincios. Pentru atei, pentru cei care nu-s convinşi sau nu acceptă argumentele existenţei lui Dumnezeu şi pentru cei care nu s-au hotărât să urmeze cuvintele lui Dumnezeu, el a scris celebrul său „pariu", care, pe scurt, poate fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există dar ai crezut în el şi l-ai urmat, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în el şi nu l-ai urmat, atunci ai pierdut totul." Iată un fragment din cartea „Cugetări", referitor la acest „pariu": „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, câştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire." (Blaise Pascal, „Cugetări", Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 328) Recomand intreaga carte „Cugetari" a lui Blaise Pascal. Este foarte interesanta. Deci, chiar şi cei care nu-s convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo, totuşi ar trebui să creadă, să facă pocăinţă de păcate şi să urmeze cuvintele Domnului Isus Cristos măcar pentru un singur motiv: pentru a ajunge la fericirea veşnică, nu la suferinţa veşnică. Existenţa iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu şi nu e o răzbunare a lui, ci este consecinţa dreptăţii sale.
În Psalmul 13, 1 este scris: „Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate. Un ateu nu are nicio justificare pentru necredinţa sa chiar dacă nu ar avea nicio informaţie religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria." (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi." (la Judecată necredincioşii nu vor putea spune că n-au ştiut.) (Romani 1, 20). Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă în viaţa pământească pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat.
Iar filosoful Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Pornind de la versetele amintite, într-un cântec creştin se aclamă astfel: „Întregul univers pe Dumnezeu îl preamăreşte, / Întregul univers despre slava lui vorbeşte."
Savantul Blaise Pascal a scris despre atei: „Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine. În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea. Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură. Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit? Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată? Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor. Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine: se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt." (Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 297). Recomand întreaga carte „Cugetări" scrisă de Blaise Pascal. E foarte interesantă.
Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, a scris şi cartea „Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie". Redau câteva fragmente foarte interesante din această carte: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: «cred în Dumnezeu», ci trebuie să afirme : «Ştiu că Dumnezeu este.»" (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 115).
„În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 110).
Nicolae C. Paulescu scrie că ateismul este un parazit care paralizează ştiinţa şi îi împiedică progresul: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care materialismul şi corolarul său, ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit (ateismul), care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul."(Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 112). Materialismul este teoria greşită care afirmă că există numai materia. Teoria materialistă este combătută şi criticată de Blaise Pascal, de Nicolae Constantin Paulescu, de Max Planck şi de mulţi alţi savanţi.
Nicolae C. Paulescu scrie mai departe: „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiinţei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă - fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, pp. 119 - 120).
@Holiday: O altă prejudecată la adresa religiei este ideea falsă că ştiinţa ar fi în conflict cu religia. Aceasta este o prejudecată vehiculată de comunişti, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta." Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Mai ales în ultimii ani s-au publicat multe cărţi despre armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. De asemenea, foarte mulţi intelectuali şi oameni de ştiinţă sunt credincioşi.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon: „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. "
Numai ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul e doar un curent ideologic minor, nu este ştiinţă.
Religia şi ştiinţa nu sunt contradictorii, ci complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere."
Ateismul este o ideologie falsă care a parazitat un timp ştiinţa, aşa cum spunea şi marele savant român Nicolae Paulescu. Religia nu e absurdă, dar ateismul e absurd, deoarece face afirmaţii nu numai neverificabile, ci false. Există şi o carte intitulată "Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu."
O recenzie a acestei cărţi poate fi citită şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.stiri.resursecrestine.ro/......a-fiu-ateu
Iată un exemplu despre absurditatea ateismului: „Ateismul poate fi definit ca o credinţă că nu a fost nimic şi nimic nu s-a întâmplat nimicului şi apoi acel nimic a explodat fără nicio raţiune, creând totul, şi apoi o serie de nimicuri s-au aranjat magic replicându-se pe ele până au ajuns dinozauri.".
Un articol de pe site-ul doxologia, care arată că e imposibil ca nimicul să fi creat totul:
http://www.doxologia.ro/......crea-totul
Întreg universul e ca o carte care vorbeşte despre Dumnezeu, aşa cum spunea şi Galileo Galilei: referindu-se la Revelaţia naturală şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că cele două izvoare („Cartea naturii" şi Cartea Scripturii) provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot fi în conflict. Psalmistul scrie: „Mare este Domnul în Sion şi până-ntr-un fir de iarbă pe pământ."(Ps. 124, 4) Iar Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Un articol foarte interesant, intitulat "Ştiinţa şi credinţa răspund la aceleaşi întrebări, dar din unghiuri diferite":
http://www.catholica.ro/......-diferite/
Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai puţin adevărate decât cele vizibile şi materiale. Nu există doar lumea aceasta materială, doar ceea ce se poate observa şi măsura. Sunt foarte multe argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte: atât argumente raţionale cât şi semne supranaturale (miracole). O parte dintre acestea sunt redate pe blogul următor:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acest articol, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteţi mai departe, ca să folosească şi altora.
Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat în română) - Un documentar foarte interesant despre minuni şi prezenţa reală a Domnului Isus Cristos în Euharistie confirmată şi de investigaţiile ştiinţifice. Vizionaţi accesând linkul următor şi trimiteţi-l mai departe:
http://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be
Nu e absurd să credem că Dumnezeu a creat universul din nimic, dar e absurd să credem că nimicul s-ar fi transformat singur în existenţă. Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă şi principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care nu este cuprins de timp, pur şi simplu Este (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt." (Ex. 3, 14) Noi nu putem să înţelegem faptul că Dumnezeu nu are început, pentru că avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un dumnezeu care ar putea fi cuprins de mintea umană, n-ar fi Dumnezeu." Şi savantul Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns ("Deus absconditus" – "Dumnezeu ascuns sau tainic"), inefabil, tainic în profunzimea esenţei sale.
În plus, universul are un Logos, o raţionalitate în structura lui, ceea ce ne arată că este creat de Fiinţa Supremă Raţională, Dumnezeu.
Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă şi principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care nu este cuprins de timp, pur şi simplu Este (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat.
Domeniul ştiinţei se reduce doar la ceea ce se poate observa şi măsura, dar realităţile imateriale şi invizibile sunt mult mai adânci. Ştiinţa şi religia sunt complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Niciodată omul nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea "cum" a evoluat universul după momentul zero al creaţiei, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea "de ce" există universul în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, iar Dumnezeu ne-a dat răspunsurile prin Revelaţie.
Însăşi existenţa omului care e fiinţă cu raţiune (cu gândire) e un argument că nu a aparut din întâmplare ci e creat de Dumnezeu. Întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Se referă la faptul ca întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (teoria evoluţionismului teist sau dirijat). De asemenea, ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul.
Întâmplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (e teoria evoluţionismului teist sau dirijat).
Vechii greci au numit universul cosmos, care înseamnă podoabă, ordine; aceste atribute nu pot fi cauzate de întâmplare, deoarece ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul. Nimeni nu poate susţine că ar putea exista un calculator electronic fără o inteligenţă umană care să-l fi proiectat şi construit. Tot la fel, nu ar putea exista creierul omenesc cu treisprezece miliarde de piese (neuroni), fiecare având funcţia ei precisă, mai complicat decât orice calculator electronic, dacă nu ar exista un Creator inteligent suprem care să-l fi proiectat şi creat.
Ilustrul savant sovietic A. I. Oparin a considerat teoria hazardului (întâmplării) ca fiind depăşită şi sterilă. El scria deja în 1964: "Progresele enorme ale ştiinţelor naturii au permis să se obţină convingerea că apariţia vieţii pe pământ nu a fost "o întâmplare fericită", aşa cum s-a crezut mai înainte.Asta ar însemna să amesteci la întâmplare matriţele dintr-o tipografie, reprezentând 28 de litere, sperând că, din întâmplare, ele se vor aranja şi vor da la iveală cutare sau cutare poezie pe care noi o cunoaştem." Iar scriitorul francez Léon Bloy numea hazardul (întâmplarea) "dumnezeul imbecililor", vrând să spună prin aceasta că este imposibil şi absurd ca universul şi viaţa să fi apărut din întâmplare.
Teoria care a încercat să explice formarea lumii prin hazard (întâmplare) este considrată astăzi perimată, derizorie, chiar de savanţii de orientare materialistă.
Scriitorul francez André Frossard a fost mai întâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris cartea „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit" şi cartea „Întrebări despre Dumnezeu" (în carte dă şi răspunsurile la acele întrebări). Cărţile sunt traduse în limba română şi le recomand.
Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul Paul Claudel. Şi exemplele pot continua.
Psihologul Carl Gustav Jung spunea că e sigur de existenţa lui Dumnezeu, nu doar crede: „Eu nu cred, eu sunt sigur că există Dumnezeu."
Karl Linne, mare savant suedez, primul care a stabilit sistematizarea botanică, spunea: „Din papilele limbii unui ateu, eu voi dovedi existenţa lui Dumnezeu. "
Ateismul atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat recent ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Filosoful francez Claude Tresmontant susţine că "ateismul este de negândit, dacă se ţine cont de datele experimentale obiective care se observă astăzi graţie ştiinţelor experimentale. Ateismul este incompatibil cu realitatea evoluţiei cosmice, fizice şi biologice. Din cauza opţiunii sale ontologice preliminare, ateismul modern, la fel ca şi păgânismul antic, este obligat să atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat acum ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Ateismul modern, exact ca şi păgânismul antic, pentru a putea subzista este constrâns să deducă din propria afirmare iniţială proprietăţi fizice nu numai neverificabile, ci false. Este constrâns să deducă o fizică dintr-o metafizică preliminară pusă a priori: ceea ce reprezintă culmea ghinionului pentru o filozofie care se pretinde ştiinţifică, exemplu marxismul."
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte." (Max Planck, "L’image du monde dans la physique moderne", Ed. Gonthier, Zurich 1949, p. 67)
Max Planck mai scrie: "Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează." (Max Planck, ibidem.)
Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă şi filosof profund credincios. Pentru atei, pentru cei care nu-s convinşi sau nu acceptă argumentele existenţei lui Dumnezeu şi pentru cei care nu s-au hotărât să urmeze cuvintele lui Dumnezeu, el a scris celebrul său „pariu", care, pe scurt, poate fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există dar ai crezut în el şi l-ai urmat, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în el şi nu l-ai urmat, atunci ai pierdut totul." Iată un fragment din cartea „Cugetări", referitor la acest „pariu": „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, câştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire." (Blaise Pascal, „Cugetări", Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 328) Recomand intreaga carte „Cugetari" a lui Blaise Pascal. Este foarte interesanta. Deci, chiar şi cei care nu-s convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo, totuşi ar trebui să creadă, să facă pocăinţă de păcate şi să urmeze cuvintele Domnului Isus Cristos măcar pentru un singur motiv: pentru a ajunge la fericirea veşnică, nu la suferinţa veşnică. Existenţa iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu şi nu e o răzbunare a lui, ci este consecinţa dreptăţii sale.
În Psalmul 13, 1 este scris: „Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate. Un ateu nu are nicio justificare pentru necredinţa sa chiar dacă nu ar avea nicio informaţie religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria." (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi." (la Judecată necredincioşii nu vor putea spune că n-au ştiut.) (Romani 1, 20). Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă în viaţa pământească pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat.
Iar filosoful Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Pornind de la versetele amintite, într-un cântec creştin se aclamă astfel: „Întregul univers pe Dumnezeu îl preamăreşte, / Întregul univers despre slava lui vorbeşte."
Savantul Blaise Pascal a scris despre atei: „Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine. În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea. Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură. Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit? Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată? Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor. Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine: se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt." (Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 297). Recomand întreaga carte „Cugetări" scrisă de Blaise Pascal. E foarte interesantă.
Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, a scris şi cartea „Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie". Redau câteva fragmente foarte interesante din această carte: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: «cred în Dumnezeu», ci trebuie să afirme : «Ştiu că Dumnezeu este.»" (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 115).
„În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 110).
Nicolae C. Paulescu scrie că ateismul este un parazit care paralizează ştiinţa şi îi împiedică progresul: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care materialismul şi corolarul său, ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit (ateismul), care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul."(Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 112). Materialismul este teoria greşită care afirmă că există numai materia. Teoria materialistă este combătută şi criticată de Blaise Pascal, de Nicolae Constantin Paulescu, de Max Planck şi de mulţi alţi savanţi.
Nicolae C. Paulescu scrie mai departe: „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiinţei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă - fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, pp. 119 - 120).
Ateism =/= Liberalism. Nici eu nu sunt de acord cu Gay Pride deoarece, pana acum, nu am vazut Straight Pride. Ce ne-ai aratat mai sus e tot indoctrinare, deci religia e mult mai asemanatoare cu liberalismul.
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns -
anonim_4396 întreabă:
20 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
