Este greu sa te pocaiesti si sa fii un pocait? Adică să ai o relație de credință cu El și să ai o viață nouă și mai bună că până în prezent făcând totodată un legământ religios cu El? Îmi doresc de mult sa fac asta și chiar incerc sa mă pocăiesc,sa mă schimb pentru asta dar deseori eșuez lamentabil
E greu sa te pocaiesti? Care sunt pașii? Ce trebuie sa faci și ce sfat aveți pentru mine? Cum sa reușesc să mă împac definitiv cu Dumnezeu și să merg pe calea lui? Va rog nu ștergeți întrebarea,chiar evo întrebare pusă sincer și serios. Incerc sa Îl caut pe Dumnezeu de mult și sa mă pocăiesc dar nu reușesc niciodată deși îmi doresc mult,simt chemarea aua dar atât, nu reușesc să mă schimb.Xe sfat aveți pentru mine?
Sper că Dumnezeu să îmi dea până la urmă Duhul Sau Sfânt care sa mă facă să îmi schimb viața în bine adică să mă pocăiesc.
De la cei ce s-au pocăit deja ce sfat aveți pentru mine?
Nu o să îmi pierd speranța și credința un Dumnezeu niciodată și nu mă las in a Îl cauta, chema în viața mea și a mi-o schimba in bine.Nu mă las sa mă rog la El și nici nu am să mă las niciodată sper
Va rog nu mai ștergeți întrebarea că vreau sfaturi sincere de la oamenii credincioși sau deja pocăiți.
Multumesc

Ști cei mai smerit decât un om pocăit?

Acela care caută calea Adevărată, iar asta înseamnănd? Dumnezeu meu Dumnezeul tău Dumnezeul nostru!

Dacă la fiecarea păcat neam întoarce către el, la el și neam cere iertare Adevărată cu Adevărat din inima noastră și sufletul nostru atunci, ne știm și calea, ne știm și drumul, nu ne mai rătăcim, nu ne mai dușmănim nu mai zace urăciune între noi, în noi nu mai zace prostia în noi, lăcomia în noi, nesuferința față de unul și celălalt între noi!


Dar dacă la fiecarea păcat fugim în alta păcat, în altă nebunie și proștie,... nu facem decât săne facem mai mult rău nouă, fiindcă Dumnezeul nu vrea să piardă, săne piardă ori care near fi fapta umană și omenească firească.


Dar dacă spui eh lasă și el/ea mia făcut mie rău să-i fac și eu ei/lui rău si umblăm după răzbunarea unui altuia după noi, dacă umblăm cu dușmănia, prostie, ca fariseii nu-i și firesc? Să ajungem rău? Eu cred că DA!

Cu toți suntem oamenii, da nu toți rămânem tot oamenii cu Dumnezeul cu Adevărat înainte, și din când în când, ne mai place si "nouă" să fim precum, o zi ca iuda o zi ca "Hristos", ca el evident că nu putem fi dar mă "amuză" cei ce vor săi semene lui, ca el nu putem fi, dar avem toate șansele să-l ascultâm, să-l urmăm cât ne poate ține pasul, piciorul direcția fără săne lăsăm atrași "involuntari" de cei înfășurat în"frumos" de păcat! bine înțeles că nu-i obligatoriu Dumnezeul meu să fie pe placul nimănui.

Alegerea ne aparține tuturor nu șia trimisul fiul săne oblige în nicio privință, da el a ales să fie bătut în cuie pentru tot ce însemnă păcat, răutate, dușmănie, urăciune în noi.

Putea să nu-i pese de noi dar na ales asta în privința noastră fiindcă el atât de mult ne iubește cu Adevărat că noi nu mai vedem nimic din ce însemnă Hristos cu Adevărat, decât dușmănia răutate prostia...