Recunosc ca m-ai pus in dificultate. Dar voi schimba putin foaia.
Dumnezeu este "ABSOLUT-ul". Nu exista ceva care sa nu'i fie cunoscut.
Absolutul reprezinta Totalitate/Perfectiune. Ajungand la Perfectiune, evolutia este completa.
Ca evolutia unui "lucru" sa fie completa, acel lucru trebuie moara. Un lucru care este perfect, este mort.
Intrebarea e: Cum poate Dumnezeu sa fie omniscient, omniscientul reprezentand perfectiunea care poate fii atinsa doar prin evolutia completa din moment ce EL exista?
Exista Dumnezeu care cunoaste toate lucrurile.El a scris in Cuvantul Sau multe profetii care s-au implinit si care se vor implini cu siguranta!
Chiar crezi tu, fiinta limitata, ca poti teoretiza atotcunoasterea cand nici cunoasterea nu o cunosti...
Timpul nu exista, ca sa fi omniscient nu trebuie sa stii toate actiuniile pe un timp nelimitat ci doar dintr-un anumit loc la un anumit moment.
Daca adimtem ca timpul nu este decat o iluzie, iar MISCAREA nu exista, atunci lucrurile stau diferit. Dar sa explic teoria care spune ca timpul nu exista el fiind doar un numar considerabil de imagini din univers, imagini care "derulate" in creierul uman pare a fi un film.
Nu exista timp, miscarea nu exista? Eu sunt deschis la idei noi, dar nu pot lua de bun orice idee. Ce facem, luam in considerare orice teorie nedemonstrata cand vrem sa explicam lucrurile? Vad ca vrei sa schimbi intelesul cuvantului omniscient. Cum ai dedus ceea ce sustii? Eu nu pot admite ca timpul este o iluzie, nici ca miscarea nu exista, nici ca spatiul nu exista, nici... Daca vrei sa combati ceva, nu veni cu teorii aparute peste noapte.
Oamenii speculeaza in orice directie, sunt persoane care chiar si evidentul il neaga, sau incerca sa-l combata pentru a iesi ei la lumina... cu o aberatie. Avem caracter si capacitati diferite, avem trairi diferite, avem "pasarici" la cap diferite, motiv pentru care gandim foarte diferit. Sunt oameni care in dorinta de a iesi la lumina se indoctrineaza cu o idee, dar ideea nu poate prinde contur, pentru ca este subiectiva.
Timpul il simtim pe pielea noastra, el nu se poate combate orice, cu atat mai putin cu o teorie ce nu poate fi inteleasa. Este nevoie de o terie reala, nu una fantastica.
Daca combina teoria relativitatii cu teoria mecanicii cuantice "t" dispare se simplifica t cu -t si avem o ecuatie in care timpul nu exista,deci o demonstratie matematica a faptului ca timpul nu exista.
Nu ai cunostinte de fizica indomeniu si vorbesti exact ca un om nestiutor pentru acela timpul e ceva sigur,dar este o adevarata dezbatere cu privire la ce este timpul. De ce curge intr-o singura directie, de ce legile fizicii pot actiona la fel de bine in trecut ca si in viitor? Exista chiar teorii care spun ca timpul nu este bidimensional ci are mai multe dimensiuni.
Ce este timpul? Nu poti spune ce este. Din punct de vedere stiintific este trecerea de la o entropie scazuta la una ridicata, cum explici faptul ca particulele subatomice nu sunt afectate de timp?
Timpul exista, dar nu este cea ce credem poate fi doar o perceptie gresita.
"Timpul il simtim pe pielea noastra..." Vorbesti de empiric intr-o conversatie de alta natura,nu ma intereseaza ca simte omul, omul vede si culori, asta inseamna ca exista?
Nu exista nici o teorie stiitifica care sa explice timpul si sa spuna ce este, toate sunt doar ipoteze. Ipoteza mea nu este cu nimic inferioara celei de la care ai plecat tu (timpul exista), din contra, eu am si formulele matematice de partea mea.
Tu te adancesti in teorii nefondate. Daca intrebi intreaga umanitate: "Evolutia este reala?" ai sa auzi doar pareri impartite. Este argumentata si "demonstrata" stiintific, dar tot degeaba. Asa este si cu timpul, sau orice alta teorie. Pur si simplu sunt oameni care abereaza pe langa realitate, oameni care nu pot intelege "ceva" nici daca ii bati in cap, ei o tin pe a lor, mai mult, o raspandeste in lume ca pe un adevar. Asta-i motivul pentru care am spus in raspunsul anterior ca gandim diferit.
Am spus ca "timpul il simtim pe pielea noastra" in sensul ca modifica. Eu, tu, si tot ce este existent vom muri, iar informatia se va transforma. Aici nu este subiectivitate.
Stiu(din afirmatiile oamenilor de stiinta) ca este particula subatomica care sfideaza logica, nu se supune timpului si nici spatiului. Stiu si de demonstratia facuta cu cubul de culori in care se argumenta ca culorile nu exista. Stiu si de teoria in care se sustine ca miscarea nu exista. Pentru a explica acea teorie respectivul se ajuta de valurile marii.
Deocamdata, pentru mine, sunt doar niste teorii, si pana nu se face lumina ele raman acolo unde sunt.
Daca ideea de Dumnezeu mi-a fost inspirata de alti, nu cred ca imi pune la indoiala credinta in Dumnezeu. Gandeste putin logic. Aproape toti avem ideea de Dumnezeu inspirata de altcineva si nu din Biblie. Iti dau un exemplu:
Un copil de doar 3 ani trage de coada unui catel. Nu are de unde sa stie copilul ca pe catel il doare. Mama lui observa ce face si ii spune "Nu mai chinui catelul ca te vede Doamne Doamne si se supara pe tine". Atunci copilul lasa catelul in pace. De ce?
Copilul are deja ideea de Dumnezeu. Nu vrea ca "Doamne "Doamne" sa se supere pe el.
De unde are ideea de Dumnezeu? De la mama lui. Nici decum din Biblie.
Acum spune-mi tu mie, cand eram copii, mamele noastre nu ne spuneau si noua ceva asemanator? Cred ca da.
In concluzie, ideea ta de Dumnezeu nu a fost inspirata de Biblie. Nu din Biblie ai auzit pentru prima data de Dumnezeu. Din ce mi-ai spus tu ar insemna ca nici un copil care are mai putin de 9-10 ani nu are idee de Dumnezeu din moment ce el nu a invatat sa citeasca, aptitudine necesara pentru citirea Bibliei.
Dar daca privim mai profnd "ideea de Dumnezeu" unde ajungem? La Biblie. Copiilor le-au fost inspirata ideea de Dumnezeu de parinti, parintii, la randul lor, au aflat de la parintii lor... dar tot din Biblie se trage ideea. Undeva a fost si inca este legatura dintre om si Biblie. Daca nu era Biblia aveam alta viziune cu privire la un creator. In Biblie sunt porunci, morala, etc care "trebuie" respectate.
Este o mare diferenta dintre ideea ce ti-o faci din povestile altora cu ideea ce ti-o faci cunoscand tu. Cei care-ti povestesc pun accent pe ce le place lor, le "umfla", omit cate ceva care pentru tine ar conta, inteleg diferit fata de tine, etc. Si uite asa ti-ai facut o idee sau imagine "gresita".
Te-ai gandit vreodata ca exista in afara spatiului si timpului?
Nu, nu este posibil să existe un singur Dumnezeu DECÂT dacă este omniscient. Numai în credinţele politeiste ar fi, în principiu, posibil ca zeii să nu cunoască decât în parte. Mai mult decât atât, din punct de vedere filosofic, sistemul creştin este monist. Dumnezeu este singura existenţă absolută, faţă de care celelalte existenţe sunt relative. Pentru un sistem dualist, spre exemplu un sistem care ar accepta o dualitate fiinţială spirit-materie, încă ar mai fi posibil, poate, ca spiritul să nu fie omniscient. Dar, deîndată ce plecăm de la premiza că toată creaţia, vizibilă şi invizibilă, are un singur autor, nu putem crede că ar exista vreun aspect asupra căruia creatorul să nu fie la curent.
Sa presupunem ca, Dumnezeu face o schimbare. Va face diferente. Daca tu ai spus ca, omniscientul nu face diferente, nu inseamna ca ar gandi in plus daca ar incepe sa faca?
Este suficient si unul singur...dar sa fie argument, nu basm mitologic contrazis de toate bazele logicii si stiintei si care se bazeaza pe superstitii vechi de mii de ani.
Recunosc ca m-ai pus in dificultate. Dar voi schimba putin foaia.
Dumnezeu este "ABSOLUT-ul". Nu exista ceva care sa nu'i fie cunoscut.
Absolutul reprezinta Totalitate/Perfectiune. Ajungand la Perfectiune, evolutia este completa.
Ca evolutia unui "lucru" sa fie completa, acel lucru trebuie moara. Un lucru care este perfect, este mort.
Intrebarea e: Cum poate Dumnezeu sa fie omniscient, omniscientul reprezentand perfectiunea care poate fii atinsa doar prin evolutia completa din moment ce EL exista?
Alphawolf, ti-ai pus intrebarea asta?
Daca Dumnezeu ar fi omniscient, adica etern si neschimbabil, iar pentru a face o schimbare are nevoie de o idee dar ea este inlaturata de autostiinta LUI (lucruri spuse de tine), eu imi pun intrebarea: "Pe noi cum ne-a creat?" din moment ce un omniscient este "etern neschimbabil". Noi nu existam dintotdeauna. Am fost o idee pusa in aplicare.
autostiinta omniscientului nu ar respinge aceasta idee?
In concluzie, DA. Este posibil sa fie un Dumnezeu sa nu fie omniscient.
Acum, sper sa ma ierte CEL DE SUS daca spun ceva gresit!
Nici eu nu stiu daca gresesti sau nu. Cred in Dumnezeu, dar nu stiu daca ma pot numii crestin. Sincer, nu prea stiu ce inseamna sa fi crestin.
Sunt genul de om care,cand se tresezte dimineata, se aseaza in fund la marginea patului,inchide ochii si spune, "Doamne,ajuta-ma sa trec si peste ziua asta". Chiar daca unii spun "Daca nu te duci la biserica,nu te poti numii credincios", eu nu ma feresc sa recunosc ca nu ma duc. Nu am citit biblia niciodata. Poate nu am facut nimic din ce ar face un crestin adevarat. Dar cred cu tarie in Dumnezeu. Cum as putea sa nu cred? Cand EL mi-a dat puterea de a ma ridica de fiecare data cand am avut nevoie. Cand intram in belele la care rezolvare imi parea imposibila spuneam "Doamne, da-mi o cale de rezolave ca, prea m-am bagat singur in k." si mai mereu rezolarea venea de unde ma asteptam mai putin.
Sunt constient ca nu am facut mare lucru in semn de multumire pentru EL, chiar daca am oferit ajutorul de cateva ori celui care avea nevoie. Nu compenseaza nici macar un pic.
Ca sunt considerat crestin sau nu de ceilalti, nu prea conteaza. Nu am nimic impotriva sa imi ia cineva numele, atata timp cat, credinta in Dumnezeu nu mi-o va putea lua cineva vrodata
Orice idee avuta despre Dumnezeu este datorita Bibliei. Cuvantul "Dumnezeu" din Biblie il stim. Desi eu nu sunt credincios, iti recomand sa citesti Biblia. Nu este o carte oarecare, merita citita. Daca nu ai citit Biblia, ideea de Dumnezeu ti-au inspirat-o alti. Afla tu singur.
Sincer sa fiu, tu cauti o dezbatere, o argumentare cat mai civilizata dar crestinii la sange imediat se irita. Concluzie: Daca vrei sa faci o argumentare cat se poate de rationala nu o fa pe baza religioasa. De ce? Deoarece crestinul mereu o va tine pe a lui si omul de stiinta la fel. Concluzie2: Fiecare cu ale lui, nu se va convinge nimeni reciproc.
Nu sunt nici ateu nici credincios. Sunt undeva la mijloc, cred intr-o entitate.
Compari evolutia,care este un lucru clar si a fost demonstrata cu timpul care nu a putut fi explicat pana acum si nu a fost inteles de nici un fizician.
Nu stim ce este timpul,din punct de vedere stiintific nu stim. Stim ca un organism se tranforma,moare. Dar de ce se tranforma diferit daca este in miscare? Einstain explica timpul intr-un fel cu a lui teorie a relativitatii,mecanica cuantica il exlica in alt fel, alti oameni in alt fel. Poti spune ca exista,ceva exista nu este total inexistent,dar ce? Asta e intrebarea. Ce este timpul?
Culorile nu exista, dar poti spune ca este ceva,ceva este si acel ceva este radiatia electromagnetica de lunimi diferite de unda.
Asa este si in cazul timpului, stim ca exista ceva pe care noi il numim timp, dar nu stim ce este acel ceva, nu stim de ce are o singura directie, etc.
Daca dumnezeu ar fi omniscient, omnipotent., el nu ar avea nici o dorinta, nu s-ar comporta, manifesta in nici un mod.
DeProfundis99 întreabă: