Este un păcat să te refugiezi, să te adăpostești sau să te ascunzi în caz de pericol?
cristi202 a răspuns (pentru anxioasa): Pacat nu inseamna doar ce imi face mie rau. Pacatul poate fi si un refugiu in care încerci sa scapi in fata unei anumite probleme.

Cum comentati acest raspuns?

Îmi pare rău, nu am avut ocazia sau dispozitia să răspund la ceea ce mi-ai cerut.
În orice caz, dacă este o poveste, și mai ales primitivă și absurdă, nu mai putem vorbi despre legi bune, raționale și eficiente, dar nu sunt sigur dacă biblia este o poveste, deoarece in ea sunt menționate locuri, împărați care într-adevăr au domnit in lume, dovezi situri arheologice în care să sprijine si asa mai departe.
Ceea ce considerăm a fi o poveste poate fi de fapt o alegorie sau o nouă știință necunoscută astăzi pentru noi.

"Poate omul sa incalce legile societatii in care traieste?"
Poate, de ce nu?
Dar își va asuma riscurile evidențiate în legea respectiva.

"Cand cineva te minte mai poti avea incredere in el?"
Prefer să fiu Toma necredinciosul, adică până nu văd și ating acest Adevăr nu voi crede, nici măcar în cel care mi-a spus întotdeauna adevărul.
Desigur, voi da întotdeauna șanse oricărui om care îmi spune asta și aia, sunt șanse ca orice mi-ar spune acel om să fie adevărat, chiar dacă omul s-a complăcut în minciună, dar nu mă voi baza pe el și pe cuvintele sale.

"Mai are rost sa cauti adevarul in minciuna?"
Punând această întrebare, se poate răspunde cu următoarea întrebare: Mai are rost sa sapi dupa diamante in mine parasite?

Prin definitie orice patima e rea in natura ei si in 99% din cazuri ia forma unei dependente sau macar obisnuinte.

Definiţia de bază a misticilor ortodocşi cu privire la patimă ne-o prezintă ca pe un păcat cronicizat, săvârşit de atât de multe ori, încât a devenit un obicei, dar conform dex, patima este un "sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată(prin dependenta) sau o pasiune, iubire excesivă, pornire nestăpînită (îndeosebi spre ceva rău, v. nărav, viciu)."

„Toată răutatea şi patimile necurate au fost născocite de ei. Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să forţeze pe cineva"
Sf.Ioan Damaschin
De ce, de exemplu, Sf.Ioan Damaschin ar fi trebuit să sublinieze „patimile necurate"? Nu pentru că există si puritate într-o patima, pasiune?
Aceeasi regula o gasim si aici:
Romani 7:5 " Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile (pasiunile, GBV) păcatelor, aţîţate de Lege..."

Există pasiune pentru înțelepciune, pentru iubire, pentru suferință (vezi patimile lui Hristos), pentru TPU... si totuși nu sunt considerate rele și nici măcar păcatoase.
Și da, o spun din nou, dependența rea este cea mai păcătoasă, pentru că te îmbolnăvește mental și fizic.