Nu ai de ce sa crezi in zeul celor trei mari religii(Iudaism, Crestinism, Islam).
Elohim YHWH nu a avut pretentia ca ar Creatorul.
El doar avea grija de o familie de evrei incepand cu Iacov nicidecum de Univers.
Daca ai ocazia sa intrebi un evreu despre Vechiul Testament ai sa ramai uimit cate minciuni au introdus crestinii in el.
L-au furat de la evrei si l-au modificat dupa bunul lor plac.
Iadul e zona a existentei (pentru ca sufletul nemuritor nu ti-l omoara nimeni), dar, este si o zona a INDEPARTARII de Dumnezeu- ca MANIFESTARE A UNEI OPTIUNI LIBERE.
Indirect este se pare o dovada a respectarii din partea lui Dumnezeu a libertatii omului. Dragostea lui Dumnezeu fata de om nu-I permite Acestuia sa-i impuna ceva omului. Nu-i poate impune sa-L asculte. Daca nu L-ai vrut in viata asta, de ce sa te oblige sa stai o vesnicie alaturi de El in cer?
Sfântul Isaac Sirul afirma de asemenea ca "este greșit sa gândim ca păcătoşii din iad sunt lipsiți se dragostea lui Dumnezeu." Dumnezeu da dragostea tuturor insa puterea dragostei actioneaza in doua feluri: acealasi "foc", iubirea lui Dumnezeu, ce arde in inimile credinciosilor, se preschimba in experienta celor care o resping, in focul iadului.
Iadul in aceasta perspectiva este inteles ca prezenta a lui Dumnezeu experiata de o persoana care, prin libera alegere, respinge dragostea Sa. Este torturat de dragostea lui Dumnezeu, tortura de a fi in prezenta eterna a lui Dumnezeu fara a fi in comuniune cu El.
Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Si atunci cum este oare posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar in lume sa existe şi nefericire de durată?
Răul, de orice natura ar fi el, nu este consecinţa alegerii si iniţiativei lui Dumnezeu, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"? tu chiar crezi ca nu?
Pentru ca dacă privim exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului...
Oricum biblia nu descrie iadul acela de care multi se ingrozesc asa ca...,
Dupa ce mori, daca mori pacatos, pana la Judecata este foarte posibil sa nu stii nimic, sa fii inconstient(mort); desigur, este foarte posibil, de asemenea, sa astepti intr-un loc nu prea placut(locuinta mortilor) Apocalipsa 20:13, 14. Apoi, dupa Judecata, vei fi trimis in Iad si Dumnezeu te va uita.
In rest trebuie sa mai citesti Noul Testament care este dat pentru noi, cei de la Isus incoace.
Termenul „iad" a fost tradus in Bibliile actuale prin „Mormant" sau „Locuinta mortilor" sau chiar cu termenii originali din ebraica si greaca veche, respectiv „Sheol" si „Hades". Deci ma plictisesc sa tot dau copy&paste la versetele astea care explica starea mortilor: Eclesiastul 9:5, 6 si 10 „Fiindcă cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic şi nu mai au nicio răsplată, căci până şi amintirea li se uită. Şi iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja şi nu mai au parte niciodată de ceea ce se face sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în Şeol, locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." - clar, mortii sunt inconstienti. Legat de sufletul nemuritor, uite alte versete. Ezechiel 18:4 „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri."
Psalmul 78:50 „A pregătit o cărare pentru mânia sa. Nu le-a scăpat sufletul de la moarte. Le-a dat viaţa pradă ciumei."
O paranteza care nu va fi pe placul sustinatorilor ortodoxiei, totusi o fac. Biserica in secolele trecute i-a speriat pe enoriasi cu iadul ca fiind un chin vesnic in foc, tortura eterna din partea Dumnezeului iubirii. Erau tot felul de relatari, si citez chiar „Iadul — ei vor arde în el —, ce nefast loc de odihnă! Adevărat! Atunci vor simţi ei un lichid fierbinte şi un lichid întunecat, tulbure, extrem de rece! . . Ei vor fi în mijlocul unei furtuni de foc, în apă clocotită şi în umbrele fumului negru; (nu există) nimic ce să-i răcorească sau să le facă plăcere."
„Cît puteam vedea cu ochii, nu era nimic decît flăcări de foc şi suflete omeneşti. Ce chinuri şi suferinţe! Unii strigau, alţii plîngeau şi cereau apă, apă! Unii îşi smulgeau părul alţii scrîşneau din dinţi, iar alţii îşi muşcau bratele şi mîinile."
...hai sa fim seriosi, povesti de speriat copii cu bau-bau. Cine a fost acolo oare si s-a intors sa ne spuna. Si daca zice cineva asta, unde-s dovezile ca ai fost? Cata literatura de genu nu e cu iadul si in prezent, care are menirea sa ii sperie pe oameni, si ii asigura ca mergand la biserica, sau botezandu-se la pocaiti vor merge garantat in cer...un prieten de-al meu cunoaste personal un tip care s-a pocait de frica.
Citeste Scarlat Demetrescu- Viata dincolo de mormant sau Din tainele vietii si ale universului
OK, deci nu crezi in dumnezeul crestin. Dumnezeul crestin fara frica de viata de apoi e zero. E ca o asistenta TV care nu suge ***.
Nu ai religie. Vrei sa ai o religie? Religia e inregimentarea si limitarea unei optiuni/pareri/sentiment personal care nu e treaba cetatii, e treaba ta si doar a ta.
Si eu sunt asemanator ca tine, cred intr-o Divinitate dar nu si in iad, pacate, biblie, etc.
Da, dar asta nu e religie. E orientare spirituala personala.
Dragule sau draga,
Oricat ai nega sau ai crede ceea ce crezi, pacatul si faptele bune exista si ele ne indrepata viata intr-o parte sau alta. Chiar daca pacatul exista si omul greseste de nenumarate ori pana la finalul vietii, important este sa se ridice, sa ii para rau si sa si le marturiseasca (de preferat prin spovedanie) si sa nu ramana in necredinta sa doar pentru a-si adormi constiinta si a se "scuza" in fata Domnului. Sigur ca El este bun si iertator, dar este si drept. Daca tu gandesti ca"nu exista pacat" sau "eu nu am niciun pacat" sau "Dumnezeu este atat de bun si iertator ca ma va primi in rai indiferent cate pacate as avea, chiar daca nu mi-ar pare rau pentru ele", aceasta constituie viclenie, iar lui Dumnezeu nu-i plac persoanele viclene.
Tu crezi ce vrei, esti liber/a, numai ai grija sa nu ramai cu constiinta adormita ca mai apoi sa fie prea tarziu sa o mai trezesti (vezi pilda celor 10 fecioare)
Succes
Deci esti de parere ca divinitatea sufera de retard mental avansat si chiar i se rupe ca un gigel sa zicem ca a fost pidosnic toata viata lui, nu i-a pasat nici in clin nici in maneca de "cele sfinte," insa in rest a facut tot posibilul pentru a ii ajuta pe cei din jur. In opinia ta, un astfel de individ nu e mai bun decat un popa curvar care se retrage la manastire dupa vreo 45 de ani in care a f*&t tot ce ii intra in biserica si purta fusta, inclusiv scotieni, dar care cand afla ca are cancer se retrage la manastire si traieste trei luni in post si rugaciune pana crapa.
Chiar crezi ca un Dumnezeu iubitor si bun,nu e si un Dumnezeu drept care va judeca lumea dupa adevar? E un Dumnezeu prea bun:daca o viata ai ales sa te complaci in pacat si sa traiesti in propriile tale placeri, intorcandu-i spatele, de ce sa te condamne ca o vesnicie sa stai in prezenta Lui? A creat un alt loc in care sa mergi, departe de fata lui, locul pe care ti l.ai pregatit de pe pamant.Si,daca chiar crezi ca nu exista iad sa stii ca te inseli amarnic. Exista si acolo vor ajunge toti care nu l au slujit pe El pe pamant.Toti ne vom infatisa inaintea lui Dumnezeu si vom fi judecati.Citeste Biblia si ai sa afli adevarul, pentru ca de tine depinde locul unde iti vei petrece vesnicia.
DeProfundis99 întreabă: