Eu nu inteleg o chestie din tot filmul asta cu apocalipsa crestina.
Sa zicem ca Anticristul,Satana sub in forma de om, chiar o sa vina pe pamant si o sa-i subjuge pe oameni,dar asta nu va dura mult pentru ca si Isus(forta binelui) va veni pe pamant si va birui pe este fiara.
Insa ma gandesc asa, oare Satana asta nu a citit si el apocalipsa din biblie sa vada ca nu mai are rost sa mai vina pe pamant? Ca oricum pierde. Asta e o profetie, deci ne asumam ca stim de la inceput cum se va desfasura totul. Pentru ce sa se mai prafuiasca dracul degeaba sa puna stapanire pe planeta?

Pai nu ti-e clar? Ca si in poveste e anapodeala? Nici macar in poveste nu au reusit sa o potriveasca bine daca tot au vrut sa prosteasca oamenii cu religia.

Ca sa nu mai zic ce rost ar fi avut ca dzeu sa permita sa existe satana, ca se stie ca in poveste el a permis asta. Adica satana era din start sub dzeu.
Adica ce rost a avut sa-l permita pe dracu sa existe, ca apoi ala sa vina si apoi dzeu sa il aranjeze?! Nu era mai simplu sa nu fi permis existenta lu dracu de la inceput?

Ce rost a avut sa se dea cica ca lupta cu cineva pe care tot el i-a permis sa apara si sa existe!?
Eu de aia ma intreb cum de multi nu se prind de prostia asta cu religia, ca daca stai si analizezi, e absurditate ilogica.

D-ta când analizezi această poveste ești la alt nivel logic decât la acela al poveștii spuse. citite.
Astfel, cineva, un sfânt ( personalitate aleasă din cultura creștină) a avut viziune. Așa începe Apocalipsa. Ascultați ce viziune am avut eu. Și începe să povestească. Și în poveste apare diavolul. Acesta este un personaj din poveste, din interiorul poveștii. Este o poveste despre un viitor al omenirii, dar tot personaj de poveste rămâne. Apoi în poveste se amestecă și acționează și suferă acțiuni oameni reali, ca mine și ca tine, și personaje mitice, de poveste, din lumea poveștilor. Diavolul, îngeri, etc.
Ce faci d-ta. Scoți din narațiune, din poveste, un personaj de poveste, diavolul, și îl pui să citească o poveste despre el, de unde diavolul ( din poveste) află ce va păți el, unde, în interiorul poveștii.
De aici apare absurdul. Personajul din poveste nu poate să iasă din ea, să o citească. Astfel absurdul l-ai creat d-ta prin acest procedeu.
Așa că - Eu de aia ma intreb cum de multi nu se prind de prostia asta cu religia, - rezultă dim modul în care interpretezi d-ta povestea asta cu religia, în care amesteci povestea cu realitatea.
Așa poți învăța că există ceva exterior nouă, ceea ce numim realitate, înafara noastră. Aceasta este o axiomă ( poveste de început) filosofică. Despre această realitate aflăm prin simțuri ( vizual, auditiv, senzitiv-kinestezic, gust și miros). Pe baza a ceea ce simțim construim în interior ceva mai simplu, ca o hartă. Harta nu este teritoriul. În plus, ca să simplificăm totul, mai adăugăm și ființe și povești construite de noi, ca să încercăm să ne organizăm experiența. Astfel mergând pe firul gândurilor, a creațiilor mentale interioare, ajungem la ființe speciale unice ca Dumnezeu, Diavolul și creem și povești și viziuni despre ele. Când aceste povești și viziuni sunt corelate între ele și repetate și crezute de un număr mare de oameni, se treansfomă în religii, care își au rostul lor în a uni oamenii între ei. Când apare absurdul? Când uităm că acestea sunt povești.

Este una cand sunt povesti, stim ca-s povesti si ne amuzam de ele si aia e, si alta este cand o absurditate ti se baga pe gat ca si reala in general adica cum e religia, ca eu de religie vorbeam, ca religia sustine povestea asta cu diavolul.

Pe Satan nu-l intereseaza cat timp are de petrecut pentru a subjuga oamenii, scopul lui e sa corupa pe cat mai multi, sa-i atraga de partea lui, sa-i indeparteze de Sursa Vietii, adica Dumnezeu, sa le fure sansa la mantuire si la viata vesnica.

Este evident ca stie ca va fi infrant de catre Hristos dar in timpul pe care il mai are cauta sa corupa mintile nestiutoare, sa insele pe aceia care nu-L cunosc si nu L-au cunoscut niciodata pe Dumnezeu si nici Cuvantul Lui, Biblia, si daca este cu putință sa insele si pe cei alesi, pe oamenii Domnului, sa creeze discordie intre ei, sa-i determina sa faca fapte rusinoase.

Bai, ce facem aici? Tu vrei SA GINDIM? Biblia si rationamentul logic...

Da,e de gandit pentru mine. Inca ma mir cum atata lume crede 100% ce spune bibilia,desi unele pasaje,interpretate cum trebuie,parca ar lovi ceva din realitatea din ziua de azi. Totusi, cand ceva e premeditat, cand auzi ce film de groaza e apocalipsa, Imi e greu sa cred ca un divinitate pura si milostiva ar lasa sa se intampla asa ceva cu creatia ei. Mereu ma gandesc ce religie pare mai aproape de ratiune. Nu sunt chiar nici ateu din asta, eu cred ca ar putea exista ceva in afara de lumea asta

Si eu cred in posibilitatea unei lumi spirituale aparte de lumea asta.
Cred ca si biblia are cumva o cunoastere ascunsa, pe alocuri. Totusi, n-am cum sa-mi pun credinta in tot spectrul asta al relgiei crestine. Pe mine sora mea, m-a indoctricat mult cu religia crestina cand eram mic, eram foarte relgiios pana la varsta de 12 ani, and am vazut ca realitatea e cu totul si cu totul alta, ca dumnezeu nu-ti sare in ajutor cand esti batut sau umilit, ca doctorul te face bine, nu rugaciunile.Am descoperit ca am instincte sexuale pe care greu mi le polotesc,si trrebuie sa fac pacatul autosatisfacerii ca sa ma calmez. Dupa,am vazut cate relgii exista pe lumea asta si tot asa pana cand am ajuns intr-un punct in care nu stiu ce sa cred...
Am vazut oameni cu cancer care s-au tinut de multe ritualiri religioase ortoxe; sfestanii,au dat pomelnice,au pupat tot felul de moaste. Bine inteles,se duceau la medicii,faceau trataemnte peste tratamente,strangeau donatii,dar pentru ei rugaciunile si pomelnicele parca erau cele mai importante. Si dupa atata amar de suferinta,tot au murit,boala si-a urmat cursul ei fara sa tine cont de pomelnice si prezenta la biserica.

Vad ca cele mai relgiioase par femeile, generalizez aici stiu, dar vorbesc din ce am vazut eu, indiferent ce le-ai zice femeilor relgioase, ele tot cu religia crestina o tin una si buna.

Vezi ce am scris mai jos...
Mai Inainte de toate, trebuie sa ne intrebam de ce exista atatea religii, daca dumnezeu (adevarul absolut) a facut aceasta lume...
de ce oare ''cuvantul Domnului'' nu a ajuns peste tot

Trrebuie sa fac pacatul autosatisfacerii ca sa ma calmez.
De unde îți rezultă că trebuie? Cum rezultă?

Da breh, dar daca esti ateu nu inseamna ca nu crezi ca ar putea exista ceva in afara de lume asta, ci doar ca nu exista fantasmagorii. Atita tot. Extraterestri? Practic imposibil sa nu. Rase infinit mai avansate? Desigur, ceea ce am putea numi dumnezei. Gindeste-te cum ar fi privit un militar de astazi cu cateva grenade, echipament de vedere pe timp de noapte si o arma cu luneta in anul 500. Dumnezeu, clar! Sau un civil cu un telefon smart si o casca VR la el?

N-ai întalnit niciodata un om care sa stie ca a pierdut deja ceva, dar continua sa faca rau doar din ciudă, aroganță și mânie? Sunt nenumarate exemple. Poate o să pară amuzant, dar exemplul care mi-a venit acum în minte ar fi un baiat disperat care dupa ce e respins de fata care îi place continua sa se dea la ea si sa vorbeasca cu ea si chiar sa devina agresiv doar din ciudă si dorinta de a face un ultim rău. Asa e si cu cel rău. Știe deja ca a pierdut și o știa de dinainte sa se scrie Apocalipsa. Dar nu poate rezista dorintei de a face un ultim rău înainte sa piardă. E mentalitatea a omului care nu mai are nimic de pierdut si isi dezlantuie toata frustrarea.

"Vezi ce am scris mai jos", unde mai jos?

Pai nu e clar de ce-s atatea religii? Ptr ca sunt atatea interese, si religiile au fost facute dupa interesele celor care au facut acele religii, asta e, de aia "cuvantu` domnului" n-a ajuns peste tot.

Ma refeream la perioada adolescentei.

Satana este ca omul care atunci când cade în groapa, nu este mulțumit dacă nu mai trage și un prieten în groapa cu El.
Satana este smintit, el nu se poate Smeri. Sminteala face și pe om potrivnic lui Dumnezeu. El, Satana, în nebunia lui, Crede ca poate sa corupă pe tot omul.
Cea mai mare nebunie a lui a fost atunci când a crezut ca poatr sa își pună tronul mai sus decât Tronul lui Dumnezeum, și pentru a se arata ca nu s-a lecuit și ca este irecuperabil, a încercat a doua oara sa îl facă pe Dumnezeu intrupta în Iisus sa păcătuiască măcar cu un singur păcat, pentru ca știa ca un singur păcat al lui Iisus va face imposibila mântuirea omului. Iisus Hristos având și latura umana,(pofte, dorinte,) a reușit sa și le înfrângă, iar Diavolul a încercat să-l ispitească, Crezand ca ii va corupe latura umana. Un mare Sfânt, Evmenie Saridakis, într-o rugăciune, a spus asa:": „Doamne Iisuse Hristoase, vreau să îi mântuiești pe toți oamenii". "Și S-a bucurat Dumnezeu",

"Iar apoi am zis: "Doamne Iisuse Hristoase, vreau să îi mântuiești pe toți catolicii. Și pe toți protestanții, Hristoase al meu, vreau să îi mântuiești". "Și S-a bucurat Dumnezeu".

"Vreau să îi mântuiești și pe musulmani și pe toți care țin de toate religiile, chiar și pe atei vreau să îi mântuiești". "Și S-a bucurat mult Dumnezeu".

Și I-am spus: „Hristoase al meu, vreau să îi mântuiești pe toți cei adormiți din veac, de la Adam până acum". "Și S-a bucurat mult Dumnezeu".

Și am spus: „Doamne, vreau să îl mântuiești și pe Iuda". Iar la sfârșit am zis: „Vreau să îl mântuiești și pe diavol". "Și S-a întristat Dumnezeu".

Îi spun: „De ce S-a întristat Dumnezeu?" „Pentru că Dumnezeu vrea, dar ei [diavolii] nu vor", mi-a răspuns. „Nu există în diavol urmă de dorință bună pentru mântuire".

„Bine", i-am spus, „dar cum ai înțeles tu când S-a bucurat și când S-a întristat Dumnezeu?" Și îmi zice: „Dacă inima ta devine una cu inima lui Hristos, simți cele pe care El le simte".

Adică înțelegi ce lărgime avea inima acestui om? Acesta este unul dintre lucrurile cele mai pline de putere pe care le-am auzit, iar de la altcineva nu l-am mai auzit. Înțelegea prin intensitatea Harului; în funcție de măsura Harului, percepea tristețea sau bucuria Domnului, față de ceea ce el însuși spunea sau făcea".

Harul este energia lui Dumnezeu care se transmite tuturor creaturilor și care, în funcție de măsura în care omul i se deschide, de măsura în care dorește Harul și devine vrednic ca acesta să se sălășluiască în el, prin lucrarea iubirii smerite, el se mântuiește și devine sfânt. După Sfinții Părinți, Harul este „nezidit", adică necreat: este transmis în mod direct de la Dumnezeu, nu este un lucru creat de El – și astfel, cel care se deschide și primește înlăuntrul său dumnezeiescul Har, Îl are înlăuntrul său pe Însuși Dumnezeu, în Persoană, iar nu o energie creată, și se unește, adică, cu Dumnezeu, se îndumnezeiește.