Experientele de moarte clinica intaresc posibilitatea existentei vietii de apoi?

Cea care explică clar ce se intampla cu omul la moarte e Biblia. Ea spune că omul când moare nu mai stie nimic.

Intareste posibilitatea ca omul are o imaginatie si cand e pragul morti

Întăresc încrederea în noradrenalina eliberată necontrolat la creier, vinovată de halucinații. S-a descoperit de mult timp explicația științifică care nu are legătură cu vreun suflet zburător hoinar în univers pentru experiențele din moartea clinică, dar mai bine întrebăm religia ce zice despre asta, sigur nu minte. E de ajuns să citești 2 experiențe de genul despre iad sau rai ambele despre un subiect, și vei vedea că nu se leagă, descriind diferit locurile, însă dacă ar fi fost amândoi în același loc, trebuiau să se înțeleagă.

As vrea să știu unde spune Biblia lucrul acesta, deoarece eu până acum nu l-am întâlnit. Citind Apocalipsa 6: 9, 10 vei observa că nu e chiar asa cum ai afirmat: acest pasaj se referă la sufletele celor ce cereau răzbunarea sângelui lor. Deci nu-i corect să afirmi că omul nu mai știe nimic când moare.

Da, multi au povestit experiente din Rai si din iad, din iad mai multe. Dumnezeu probabil i-a intors inapoi pentru a rezolva unele lucruri.

Daca tu consideri experienta unui drogat ca dovada atunci altfel nu.

Sigur, la fel ca praful, iarba si ciupercile.

Nu! Viata de apoi e altceva in comparatie cu moartea clinica. Viata de apoi este viata vesnica pe care o primesc doar cei care ALEG sa fie credinciosi lui Dumnezeu.

Nu doar moartea clinica, viata iti dovedeste existenta vietii de apoi. faptul ca traiesti...

Ezechiel 18:4 arata ca sufletul moare, iar Geneza2:7 arata ca omul e sufletul. Nu ceva separat de el. Apoi, când a alcătuit, Dumnezeu i-a spus lui Adam ca se va întoarce în pământ, nu în cer sau în iad.Geneza3:19.Iar Eclesiatul 3:19, 20 confirmă acest lucru.Cat despre versetele din Apocalipsa, întrucât „sufletul sau viaţa cărnii este în sânge", la baza altarului se află, de fapt, sângele slujitorilor fideli ai lui Isus care au fost „înjunghiaţi" din cauza predicării lor pline de curaj şi de zel. — Leviticul 17:11.