Este o afirmatie care are pe jumatate valoare de adevar. Cu cat esti mai destept si cu cat intelegi mai bine ce se intampa exact in jurul tau, cu atat devi mai trist. Deci da, cu cat esti mai prost cu atat te multumesti cu mai putin
Comentariul meu este valabil pentru prima jumatate a propozitiei, ce e dupa virgula nu comentez (sti deja parerea mea).
L-am mai vazut da nu credeam ca nu-i adevarat da este ma impresioneaza oamenii care cred in paradis si nu fac nimic so duca mai bine stau ca milogi la oase poate pica ceva de sus vreun os / ma impresioneaza fumatorii/betivani cum isi bat joc de viata lor / ma doare cand vad saramanii saraci infometati / copii aurolaci nu e vina lor ca s-a nascut in blestemata asta de tara nu e vina lor ca paraintii lor le-au facut fara un scop / sunt multi ce nu fac nimic pentru ei da se plang cas saraci
Pai sunt crestin realist nu fanatic sau sectant.
Adica nu stau sa bat matanii toata ziua, asteptand raiul ca sa ma simt bogat.Muncesc sa imi asigur mie si familiei tot confortul.
Daca esti crestin realist ghici cati popi beau pe banii tai? ce vila are popa pe banii? daca esti realist de ce nu citesti teoria evolutiei fi deschis lla fapte nu litere scrie acum 5000 de ani scrise de niste betivanii
Sunt atat de realist incat niciodata nu dau bani la Biserica si nici nu am o relatie prea apropiata cu popa.Banii ii dau la doi pensionari amarati care stau si cersesc in fata Bisericii, cand ies de la slujba.
Bravo tie sfatul meu nu isi obliga copii sa creada in povesti lasa-i sa creada in ce vor ei
Aveti habar ce inseamna acest "sarac cu duhul" in context biblic? "Sarac cu duhul" inseamna omul smerit, nepatimas, adica nu ala mandru cum sunt cei mai multi din ziua de azi. Numai un nestiutor poate crede ca acest lucru inseamna om prost, neinteligent. Biblia e plina de simboluri, nu poti sa iei totul ad literam.
Daca tu crezi ca "sarac cu duhul" inseamna prost, te inseli. Inseamna "smerit" adica nu mandru. N-are nicio treba cu desteptaciunea. Conform credintei ortodoxe, faptele bune, postul, castitatea, nu au nicio valoare daca nu sunt insotite de smerenie, smerenia e prima virtute a crestinului. ""Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este "saracia cu duhul". Dar ce inseamna "saracia cu duhul"?
Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur, cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Crestinii care cunosc si urmeaza pe Hristos sunt "invatati de Dumnezeu" (I Tes. 4, 9) si "fii ai luminii… nu ai intunericului" (I Tes. 5, 5), intrucat au dobandit invatatura dumnezeiasca de la Biserica, prin harul Sfantului Duh (I Cor. 5 s.u.).
Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.
Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atat vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.
Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinului. Fara ea, nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina; fara ea, nimeni nu poate nici macar intra in aceasta viata crestina, pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta."
Tu realizezi ca eu nu o sa am rabdare niciodata in viata asta sa citesc tot ce ai scris, nu?
Pacat. Probabil ca pentru alte lucruri nefolositoare ai rabdare. Iti dau pe scurt: "sarac cu duhul" nu inseamna prost, neinteligent, idiot, ca te multumesti cu mai putin, ci smerit, lipsit de mandrie, plaga ce caracterizeaza majoritatea oamenilor din ziua de azi. lui Dumnezeu nu ii place mandria. Iti pusesem tot citatul ca sa vezi de ce "sarac cu duhul" inseamna ce am zis eu si nu balaria pe care ai zis-o tu. Numai bine!
anonim_4396 întreabă: