Hei, dragi TPUași și cei mai puțin dragi, dar toți din Neamul Domnului Chiar dacă nu credeți.

V-am mulțumit oare cu adevărat că m-ați ascultat aici, mai mult decât a făcut-o propria mamă?!
Dacă nu, azi o fac.
Apreciez tot ce face acest forum, chiar și cu farmecul trollilor dar ce se întâmplă aici și cum niște străini are loc de mamă și de tată, uneori.
Pe mine m-ați ajutat enorm.
Sper să continuați munca asta, mai ales cu adolescenții și elevii. Din experiența și-și, vă comunic că acolo, în perioada pubertății și pe băncile școlii, în era actuală, se dau cele mai mari lupte. Deci nu neglijați copiii și tinerii care apar pe aici și vă cer un sfat sau uneori par penibili, dar ei doar simt nevoia să vorbească și împărtășească ceva ce la școală sau acasă nu o pot face. Vor doar să fie înțeleși, atâta tot. Și să simtă că și ei aparțin unui grup. Pentru tineri mai ales, este foarte esențială treaba asta.

Bun!
Și acum întrebarea.

Credeți că de fapt se poate considera Sinuciderea echivalentă Mândriei doar că purtând altă Mască?

Adică în Mândrie rolul Creatorului este diminuat, pentru că există doar Personajul Principal, omul și lucește și e cel mai cel. Iar în Sinucidere de fapt, să fie același scenariu, doar că se schimbă Masca Personajului? Din omul lucitor și nimicitor, să fie omul decăzut și singur, pierdut și deja mort?
Mai simplu spus, cumva păcatul să fie același, doar că se schimbă masca?

Și de aici putem deduce mai multe alte variabile, la care m-am tot gândit.
Credeți că de fapt, oamenii care aleg sinuciderea să sufere de fapt de o mândrie ascunsă? Omul și-a dorit Icebergul/Nirvana, nu le-a atins, s-a stins și singur crezându-se în Univers, a ales moartea? Dar de fapt el suferă că nu e acel Lucifer perfect? Adică poate fi de fapt dorința ascunsă a sinucigașilor rolul de Lucifer sau chiar de Creator?

Credeți de fapt că dorința asta arzătoare a omenirii de a atinge Nirvana, perfecțiunea și rolul de Luceferi și Creatori să le aducă de fapt pieirea, moartea?

Domnul cine? https://youtu.be/Jwtyn-L-2gQ?si=rrKE5SuuHk75Fwty
Sinuciderea e un act de curaj, nu de lasitate. In rest, bati cimpii. Nu e nici un rol, nimic. Fac abstractie de cei care au ceva psihic si se sinucid "la furie" sau alta stare extrema. Ma gindesc doar la cei care fac asta in urma unei decizii rationale, calculate.

Kant vorbeste de noumen si fenomen. Deci una este esenta si alta aparenta. Noumenul este mai bun decat fenomenul.

Realativismul Sofist nu crede in Intelectualismul Juridic a lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu a creat a facut lucrurile cu CAP. In spatele aparentelor se afla un MANUAL TEHNIC care contine un continut inteligent. Ei bine acel continut este adevarul, insa nu cel propus de "empirismul rationalist" care are ca referinta doar superficia. Ci rationalismul lui Kant (el nu este empirist) ci crede in inteligenta. Ética lui este formala si afirma ca empiricul este un relativism si caos (afirma negativitatea empirismului). Sunt tehnici care fac bani din probleme, insa ei stiu ca exista o ordine facuta de inginer. Tehnicii cunosc mai bine decat discipolul care vede doar aparenta si nu stiu sa foloseasca masinaria. Mecanicistii nu cred in Teleologism si Inteligenta. Vorbec de intamplare, insa toata lucrurile au un significant si un telos (artezanii erau mai constructivi decat reflexul fordistilor).
Ba de multe ori tehnicii impun un comportament agresiv cu tehnologia ca sa se strice si sa faca bani din reparatie. Nu ii intereseaza sa mearga bine arta.


Miscarea este diversa. Exista pendul, oscilatie, vibratie, etc. Nu totul totul este creativitate si progresie ci exista si regresie. Modernistii au tradus gresit miscarea. Nu vor sa stim sa umblam prin Duh ci vor sa umblam impotriva Duhului si sa traím potrivit carnii. Acestea se opun. Biblia afirma clar ca aceste doua lucruri duale (carne vs spirit/suflet) ca in Paradis erau in armonie chiar daca erau duale. Ele au devenit dualism cu aparitia pacatului. Insa daca Iisus a invins pacatul inseamna ca si noi putem (pocaitii nu pot pentru ca ei cred in cercul vicios a lui Lutero). Doar unii pot sa fie perfecti, altii inca mai cred in oameni si in puterea pacatului. Cred in David, Pavel, etc., mai mult decat in Iisus. Unele lucruri se inteleg doar prin práctica nu si teórica. Eu plec de la premisa ca voi sunteti botezati si stiti cuvintele de baza. Ca daca ma pun sa ma indoiesc si de lucrurile usoare, inseamna ca trebuie sa pornesc de la lapte nu de la carne. La scoala am fost cand eram mai mici si am invatat ca pentru a ajunge la rezultat avem nevoie sa ne trezim. Dupa aceea de o disciplina pentru a intelege materiile. Nu intelegem materiile mergand la fotbal ci la scoala. Doar asa ne-am consolidat alfabetul, limbajul, etc. Nu ca am intrebat-o pe mamá de 10 ori daca trebuie sa merg la scoala. Pe mine parintii ma bateau daca interpuneam indoieli de astea. Deci cine se scoala de dimineata departe ajunge. Dar asta nu o spun ca sa fomentez competitia ci doar pentru exersarea facultatilor. Acest pelerinaj se poate trece in picioare. Teza a fost data.

Sincer cred ca ori te plictisesti ori ai luat-o razna.
Ai o gramada de probleme pe care eviti sa le accepti.
Te faci ca ploua.

Ce facultate ai terminat? Sau ce studii ai?

In primul rand, frumoasa prima parte a postarii. Multe multumiri inapoi!
In al doilea rand, asta daca am inteles bine intrebarea, as zice ca motivul sinuciderii e relativ. Da, se poate recurge la asta din mandrie si sunt atatea cazuri, ba chiar Hitler a facut-o sigur din cauza decaderii. Dar poate pentru altii existenta e un iad. Daca ai o viata oribila plina de violente, neintelegeri, primesti ura si nu iti gasesti locul, aka decaderea din societate sau chiar din cercul social, atunci numai taria sinelui tau te mai poate salva. Unii se dau batuti imediat, altii inghit, isi aceepta soarta si se alimenteaza cu optimism sau cu putinul ala pozitiv de care au parte, ori traiesc in mizerie vesnica.

100%. Sinuciderea este cauzată de mândrie pentru că sinucigașul nu poate ajunge la concluzia că nu mai este nicio speranță decât dacă uită de Dumnezeu, uită de dragostea Lui, de puterea Lui sau pur și simplu nu are credința că îl va ajuta. În orice caz cum ai zis și tu, sinucigașul se vede ca eroul tragic al propriei povești, singur și abandonat de orice speranță, cu toate că în realitate există speranța cât se poate de mare, limpede și clară numită Dumnezeu. Eu zic că ai punctat foarte bine și ai pus punctul pe,, i". Chiar ai înțeles foarte bine problema asta!

Ceeeee?!
Hitler s-a sinucis?! :o
Pe bune?
Eu nu am auzit de asta.
Chiar s-a sinucis Hitler?! După tot ce a făcut tot el?!

Off, domnule Gabi, cum să fac eu să vă conving totuși că Biblia it's real?! Acum eu nu vă acuz de nimic. Fiecare are dreptul să aleagă. Însă îmi păreți un domn prea cult și stimabil, ca să aflu că poate ați ajuns în iad, doar din cauza acestei încăpățânări de a nu crede.
Și mă înfiorați că susțineți asta. Eu tocmai din acest prag, al dorinței imense de a o face, de multe ori, tot aleg să cred că dacă aș face-o cândva, e doar o lașitate și niciun curaj.
Ok, poate e doar 1% curaj, că atunci chiar am decis s-o fac comparativ cu alte dăți când doar am vociferat că o fac, dar nu am făcut-o. Însă chiar și dacă aș pleca de pe lumea asta, tot aș pleca cu un mic regret că nu am mai luptat, iar și iar.

Deși, acum între noi fie vorba, chiar uneori viața-mi dă cu virgulă. Chiar nu mai înțeleg nimic din ea. Mai ales când mă apucă nebunia să diger cu ce am greșit eu altora și din cauza asta nu mă pot apăra, dar și dacă nu o fac, eu sunt aia care mereu lasă de la ea. Și oricum de fapt tot nu las, că mă înegresc pe interior și iar nu-i bine. Nu știu, uneori viața chiar e o cu*vă.
Îmi scuzați limbajul, dar chiar așa o simt uneori. Mai ales când mă simt la mijloc în povestea mea. Chiar în propria poveste. Ok, dacă aș fi doar în povestea altcuiva, ar fi cum ar fi, plec și aia e. Încerc să supraviețuiesc alone, dar mai grav e, când din propria poveste nu pot pleca și trebuie parcă să rumeg așa tot.

Nu pricep ce legătură are asta cu întrebarea mea?
Ba întrebarea mea era chiar despre sinucidere și despre problemele și observațiile mele. Deci nu pricep ce legătură are nebuniile tale cu întrebarea mea?
De plictisit nu mă plictisesc niciodată, că veșnic am un gând.
De urât viața, mi-o urăsc, că mereu am un gând. Asta e când ți-e dat să gândești prea mult.
Tot nu pricep unde vrei să bați cu răspunsul tău.
Cel care se plictisește cred că ești tu.

Dragă Seba, you are back!
I miss you, my dear friend filosof!
Însă te rog, mai în limbaj mai normal poți să traduci?
Chiar vreau să pricep ce spui tu măi dragă Seba, dar azi ș-așa am creierul prăjit, de la ceva ce mi s-a întâmplat aseară și mă obsedează, acum gândul meu e numai la problema aia și cum ies din problemă, mă rog, din ecuație, mă rog din familie. Nevermind, asta nu e problema ta, e a mea și o să văd cum o rezolv. De la sinucidere, și meditații la matematică, am ajuns la rezolvări de probleme reale. ) Asta numesc eu că viața e o bit*h. )
Nevervind, ideea este că am încercat să citesc, dar nu am prins, măi dragă Seba. Și chiar aș vrea să am un dialog ca pe timpuri, cu tine.
Dar simplifică te rog.

"Nu pricep ce legătură are asta."
Asta este problema ta.Nu pricepi.

Ce e real? O compilatie de texte istorice cu elucubratii mistice si plagiat cit cuprinde din texte similare ce o preced? Da, e reala. E o lucrare de fictiune impletita cu istorie certa care EXISTA. Ca avem povestioare ca invierea, nasterea de fecioara, ridicarea la cer, toata fantasmagoria aberanta si plina de gauri logice cit capul meu din geneza sau apocalipsa... ha, ha. P.S. Daca exista vreun dumbniedzau pe undeva, cu siguranta prefera ateii care gindesc si nu cred pe baza RATIUNII decat niste "credinciosi" cu intelectul si ratiunea unui lemn.
Nu te sinucizi pentru ca de fapt nu vrei. Instinctul ala de conservare exista si primeaza. Iar tu de fapt ai la indemina o gramada de solutii pentru problemele tale, unele mai simple, altele mai complicate, insa astepti sa vina un barbos din cer sa ti le rezolve. Breaking news: nu vine, cam totul depinde de tine.
Inca un breaking news: nu trebuie nici sa ii schimbi pe ceilalti, nici sa gasesti explicatii la modul in care se comporta. Trebuie doar sa controlezi modul in care percepi pe ceilalti si actiunile lor (stiu, e greu a naibii, ca mai mereu se naste intrebarea "de ce" alaturi de "ce-ar fi fost daca" si "oare cu ce am gresit"). De obicei e o singura greseala din partea noastra, si aceea ca avem asteptari prea mari. Atit.

Da, pierduse războiul și știa ca dușmanii nu vor fi miloși.

Dorința omului de dezvoltare pe toate planurile este de la Dumnezeu. Inclusiv dezvoltarea spirituală. Dar fără Dumnezeu, o luam cu siguranță pe alte căi. Motivele vor fi altele și facem din viața noastră o cacealma, o nefericire.
Concret, sinuciderea este păcat; chiar unul de neiertat.
Când un om omoară pe alt om, vinovatul poate să fie iertat de Dumnezeu. Poate să se pocăiască. Dar cel decedat nu mai este în viață ca să mai poată avea remușcări și să-și mărturisească păcatul. De aceea păcatul sinucigașilor nu poate fi iertat pentru că aceștia nu mai sunt în viață -dacă și-au dus misiunea până la capăt- ca să mai aibă timp de remușcări și parere de rău.

Este inteligența diabolică, este atracția celui rău crezând că prin sinucidere omul ajunge la o sferă mai înaltă a vieții, sferă ce nu poate fi atinsă în viața aceasta.
Cine nu se ancorează bine în cuvintele Sfintelor Scripturi va fi dus în rătăcire. Vrăjmașul are cârlige și momeli pentru toți oamenii. Nu toți oamenii sunt amăgiți la fel. Dar toți vor fi înșelați -toti aceia care nu fac din Cuvântul lui Dumnezeu scutul și temelia credinței lor.

Problematica în jurul sinuciderii ține de sfera culturală în care te aflii. În sfera europeană, tendințele suicidare sunt catalogate drept tulburări psihiatrice și tratate ca atare; în lumea asiatică, în special la japonezi, este considerat act suprem de onoare și devotament pentru o cauză sau un feud (vedeți cazul samurailor dezonorați sau a celor care au încălcat codul Bushido și a celor 47 de rōnini care, capturați în cele din urmă au fost obligați să comită actul sinuciderii. în jurul sinuciderii se practică și un ritual, numit harakiri sau seppuku; de menționat faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și după, Comandanții armatei, ministri și militari japonezi au comis seppuku pentru a nu fi capturați sau în momentul când au aflat că au pierdut războiul.

De asemenea, în lumea musulmană, tatăl este îndreptățit a-și ucide fiica dezvirginată sau fugită cu un alt băiat decât cel ales de familie. Sau cu orientări homosexuale; în sfera euro-atlantică este văzută ca tulburare psihiatrică și juridică.

Ai înțeles ideea. Încearcă să lupți cu aceste gânduri, sau măcar nu ți le manifesta în spațiul public.

Bucură-te că ai niște privilegii pe care alții nu le au: muncește, fă s*x, fă sport, exprimă-te liber, practică nudismul. lasă aceste gânduri despre moarte în plata lor.