De curând mi-a murit o ruda foarte apropiată. Mulți oameni spun ca "te vede de sus". Mie nu îmi place acest mit. Oare chiar e adevărat sau e un fel de a spune ca sa aline rudele? Eu nu cred ca te vede de sus. Voi ce spuneti?
Am citit Biblia de 4 ori pana acum si nu am gasit nimic asemanator cu ce spui tu, cum ca ar ramane in casa cateva zile. Ba mai mult, informandu-ma pe tema asta am aflat ca Herodot, a spus despre egipteni că au fost „primii care au susținut ideea nemuririi sufletului". Și babilonienii, alt popor antic, au adoptat cu această idee. În 332 î.e.n., când Alexandru cel Mare a cucerit Orientul Mijlociu, această învățătură fusese deja promovată de filozofii greci. În scurt timp, ea s-a răspândit în tot Imperiul Grec. Mai apoi, in secolul I e.n., două secte iudaice importante, esenienii și fariseii, promovau ideea că sufletul supraviețuiește morții corpului. În The Jewish Encyclopedia se spune: „Credința în nemurirea sufletului a apărut la evrei în urma contactului cu gândirea greacă, în special cu filozofia lui Platon". Și istoricul evreu Josephus a susținut că această învățătură nu se bazează pe Sfintele Scripturi, ci își are rădăcinile în „credința fiilor Greciei", pe care el a considerat-o doar o colecție de mituri și legende. Pe măsură ce cultura elenă a continuat să se extindă, așa-zișii creștini au adoptat și această învățătură păgână. Istoricul Jona Lendering a spus: „Teoria lui Platon, potrivit căreia sufletele se aflau cândva într-un loc mai bun, iar acum trăiesc într-o lume decăzută, a favorizat împletirea filozofiei platonice cu doctrina creștină". Astfel, învățătura păgână a nemuririi sufletului a fost asimilată de biserica „creștină" și a devenit un element fundamental al învățăturilor acesteia. Aproape toate religiile, antice sau moderne, susţin că, într-un fel sau altul, omul continuă să trăiască după moarte, păstrându-şi capacitatea de a vedea, de a auzi şi de a gândi. Cu toate astea atât simţurile, cât şi gândurile noastre depind de activitatea creierului. La moarte, creierul încetează să funcţioneze. Amintirile, sentimentele şi simţurile nu continuă să existe în mod misterios, separat de creier, ci dispar după moartea creierului. Iar in legatura cu "sufletul" este o dieferenta mica si foarte inportanta intre sufletul si spiritul unei persoene decedate, in psalmul 46:6 se spune „Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile". (Termenul ebraic tradus aici prin „spirit" este rúach. Unii traducători l-au redat prin „suflare". Când rúach, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, gândurile persoanei respective pier; ele nu mai există în altă parte.). Asta legat de spirit, sufletul in schimb, provinde din ebraicul Néfeș poate fi tradus în mod literal prin „care respiră", adică „o creatură care respiră", fie om, fie animal. Termenul neșamáh se utilizează cu sensul de „ființă [sau creatură] care respiră", fiind astfel folosit ca sinonim pentru néfeș. Când un om moare, „el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile" (Psalmul 146:4). Un suflet mort se află într-o stare de inactivitate şi, de aceea, folosind un limbaj metaforic, Scripturile spun că morţii „dorm". Asadar, intrucat nicăieri în Biblie nu se spune că sufletul ar trăi după ce omul moare, nu avem motive să ne fie frică de cei decedati. Mulţi sunt hărţuiţi de aşa-numite suflete, sau spirite, ale morţilor. Ei sunt convinşi că sunt hărţuiţi de sufletele rudelor sau ale altor persoane decedate care nu şi-au găsit odihna. Însă Biblia arată cu claritate că lucrurile nu stau aşa. În spatele acestor atacuri se află forţe spirituale invizibile, demonii mai exact, cărora le face plăcere să-i hărţuiască pe oameni şi să-i înspăimânte. Inchei in aceeasi nota, poti sta linistita
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeDe unde stii ca nu filmeaza, acum cu atata tehnica?
Răspunde 
E fantezie. Dupa ce a murit, omul nu mai exista, deci e o aberatie sa spui ca omul acela poate "sa te vada de sus".
Nu, nu te vede de sus sau de jos, daca intelegi ce vreau sa spun
. De parca mortii n-ar avea altceva mai bun de facut pe lumea cealalta decat sa ne vada pe noi.
Nu, nu te poate vedea, din simplul motiv ca, doarme.
Biblia spune ca in momentul in care un om moare, el doarme pana la ziua judecatii, atat.
Pai daca Dumnezeu te vede nu o fi zgarcit sa nu le lase si pe rudele tale sa te vada?
Gandul tau este un mic univers pe langa gandul lui Dumnezeu(Universul), iar tu traiesti in gandul(Universul) Lui.
Https://www.biblegateway.com/passage/?search=Romani%2011%3A36&version=NTLR
Inima nu e decat un motor prin care pompeaza sangele, creierul e baza.
Pai tocmai ca si Dumnezeu(Big Bang) are inima, principiul motor al universului, si care este continua expansiune.
Ee lasa ca si Einstein credea in Dumnezeu dar de frica parerilor unor oameni se ascundea dupa citate.
Te poate vedea si poate fi chiar langa tine numai ca e in alt plan spiritual si nu vezi, anumite persoane vad. Depinde si unde a ajuns persoana respectiva. Daca a ajuns la RAI cred ca te poate vizita des la IAD cred ca de ziua sfantului care iu purta numele daca avea nume de sfant.
Biblia spune "cei morti nu sunt constienti de nimic si pana si amintirea li se duce", deci nu, poti sa stai linistita
Și se mai zice și despre suflet ca cică rămâne in casă câteva zile. Mie sincer îmi e frica sa nu dau de ea pe undeva, de umbra ei, de orice tine de ea.
Mulțumesc mult! Apreciez efortul cu care ai scris acest mesaj. Ai reușit sa ma liniștești! Mulțumesc!
Am citit Biblia de 4 ori pana acum si nu am gasit nimic asemanator cu ce spui tu, cum ca ar ramane in casa cateva zile. Ba mai mult, informandu-ma pe tema asta am aflat ca Herodot, a spus despre egipteni că au fost „primii care au susținut ideea nemuririi sufletului". Și babilonienii, alt popor antic, au adoptat cu această idee. În 332 î.e.n., când Alexandru cel Mare a cucerit Orientul Mijlociu, această învățătură fusese deja promovată de filozofii greci. În scurt timp, ea s-a răspândit în tot Imperiul Grec. Mai apoi, in secolul I e.n., două secte iudaice importante, esenienii și fariseii, promovau ideea că sufletul supraviețuiește morții corpului. În The Jewish Encyclopedia se spune: „Credința în nemurirea sufletului a apărut la evrei în urma contactului cu gândirea greacă, în special cu filozofia lui Platon". Și istoricul evreu Josephus a susținut că această învățătură nu se bazează pe Sfintele Scripturi, ci își are rădăcinile în „credința fiilor Greciei", pe care el a considerat-o doar o colecție de mituri și legende. Pe măsură ce cultura elenă a continuat să se extindă, așa-zișii creștini au adoptat și această învățătură păgână. Istoricul Jona Lendering a spus: „Teoria lui Platon, potrivit căreia sufletele se aflau cândva într-un loc mai bun, iar acum trăiesc într-o lume decăzută, a favorizat împletirea filozofiei platonice cu doctrina creștină". Astfel, învățătura păgână a nemuririi sufletului a fost asimilată de biserica „creștină" și a devenit un element fundamental al învățăturilor acesteia. Aproape toate religiile, antice sau moderne, susţin că, într-un fel sau altul, omul continuă să trăiască după moarte, păstrându-şi capacitatea de a vedea, de a auzi şi de a gândi. Cu toate astea atât simţurile, cât şi gândurile noastre depind de activitatea creierului. La moarte, creierul încetează să funcţioneze. Amintirile, sentimentele şi simţurile nu continuă să existe în mod misterios, separat de creier, ci dispar după moartea creierului. Iar in legatura cu "sufletul" este o dieferenta mica si foarte inportanta intre sufletul si spiritul unei persoene decedate, in psalmul 46:6 se spune „Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile". (Termenul ebraic tradus aici prin „spirit" este rúach. Unii traducători l-au redat prin „suflare". Când rúach, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, gândurile persoanei respective pier; ele nu mai există în altă parte.). Asta legat de spirit, sufletul in schimb, provinde din ebraicul Néfeș poate fi tradus în mod literal prin „care respiră", adică „o creatură care respiră", fie om, fie animal. Termenul neșamáh se utilizează cu sensul de „ființă [sau creatură] care respiră", fiind astfel folosit ca sinonim pentru néfeș. Când un om moare, „el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile" (Psalmul 146:4). Un suflet mort se află într-o stare de inactivitate şi, de aceea, folosind un limbaj metaforic, Scripturile spun că morţii „dorm". Asadar, intrucat nicăieri în Biblie nu se spune că sufletul ar trăi după ce omul moare, nu avem motive să ne fie frică de cei decedati. Mulţi sunt hărţuiţi de aşa-numite suflete, sau spirite, ale morţilor. Ei sunt convinşi că sunt hărţuiţi de sufletele rudelor sau ale altor persoane decedate care nu şi-au găsit odihna. Însă Biblia arată cu claritate că lucrurile nu stau aşa. În spatele acestor atacuri se află forţe spirituale invizibile, demonii mai exact, cărora le face plăcere să-i hărţuiască pe oameni şi să-i înspăimânte. Inchei in aceeasi nota, poti sta linistita
Ea te vede de sus, dar faza e ca tu nu poti sa o vezi.
Mai mult cred ca e spus ca ajunge intr-un loc mai bun, in rai.
Va mulțumesc tuturor! E foarte neplăcut sa știi ca ești supravegheat mereu...
Buna
Eu cred ca da, pentru ca intr-o zi căutam un act ft important si nu il găseam
Si noaptea l-am visat pe bunicul meu care mi-a zis ca e in sertar jos
Dimineata m-am dus sa vad daca chiar asa e si da...asa a fost
Probabil stiu despre noi si problemele noastre
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
