Odata cu rostirea rugaciunii de dezlegare se incheie Spovedania ca atare, dar nu si obligatiile credinciosului si ale preotului. Crestinul e dator sa-si implineasca epitimia fixata si sa urmareasca sfaturile parintelui sau sufletesc, incercand sa-si imbunatateasca tot mai mult viata sa, iar preotul duhovnic are sarcina de a urmari aceasta evolutie. Duhovnicul are obligatia pastorala, care incepe cu fiecare spovedanie in parte si se incheie odata cu viata sa, de a pastra secretul marturisirii. Obligatia duhovnicului de a pastra secretul marturisirilor primite in scaunul de Spovedanie a facut parte integrant din disciplina Tainei, mai inainte chiar de a fi fost legiferata o astfel de dispozitie in chip expres de catre Biserica. Istoriceste deci, secretul marturisirii se vede legat de insasi instituirea acestei Taine"1. Discretia duhovnicului este impusa mai intai de dreptul natural2. Pastrarea secretului este o obligatie a tuturor oamenilor, „iar violarea lui constituie pacat impotriva iubirii fata de aproapele si a dreptatii"3, incalcandu-se datoriile fata de bunurile sufletesti ale aproapelui. Aici putem mentiona si pastrarea secretului profesional cum ar fi cazul medicilor, farmacistilor, avocatilor, lucratorilor bancari etc.
Secretul spovedaniei a facut si obiectul expres al unor canoane: 34 al Sfantului Vasile cel Mare4, 132 Cartagina5 si 28 al Sfantului Nichifor Marturisitorul6. Dintre acestea, cel mai clar trateaza despre secretul spovedaniei canonul 28 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, Patriarhul Constantinopolului (^818), care, de altfel, cuprinde mai multe indrumari pentru duhovnic. „Duhovnicul care primeste marturisirea celor care marturisesc pacate ascunse trebuie sa-i opreasca pe acestia de la impartasire; dar sa nu-i opreasca de a intra în biserica, nici sa dea in vileag cele ce stie despre ei, ci sa-i sfatuiasca cu blandete ca sa staruiasca ei intru pocaintă si rugaciune, si sa le administraze epitimiile ce li se cuvin, potrivit dispoziţiei sufletesti a fiecaruia". Ceea ce credinciosul îi descoperă preotului, îi descoperă lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur deduce obligaţia duhovnicilor de a nu descoperi păcatele celor care se mărturisesc din faptul că nici Dumnezeu nu descoperă păcatele oamenilor7. „Penitentul are încredere în preot, tocmai pentru că simte în el răspunderea faţă de Hristos pentru sufletul său, simte că-l ascultă în numele lui Hristos şi cu putere reală de ajutorare ce-i vine de la Hristos"8. Această încredere îl face să-şi deschidă sufletul şi să-şi destăinuie păcatele şi slăbiciunile cu toată seriozitatea, sinceritatea şi căinţa. De la început până la sfârşit, Taina Spovedaniei se petrece între două persoane, într-o relaţie de adâncă intimitate. „În faza mărturisirii, penitentul îşi descoperă taina preotului ca nimănui altuia şi preotul cunoaşte exclusiv taina lui. Între ei are loc o taină şi din acest punct de vedere. Deci între ei se realizează o legătură sufletească profundă şi intimă în acelaşi timp, cu totul deosebită. Numai preotul poate cunoaşte cu adevărat pe penitent, căci numai lui i se destăinue penitentul cu toată seriozitatea, ştiind că preotul nu va râde niciodată de slăbiciunile lui, nu le va divulga şi nici nu va manifesta surprindere ascultând cele mai grave abateri ale lui"9. Se ajunge la cea mai strânsă prietenie care se poate realiza între două persoane, prietenie unică în felul ei, aureolată de faptul că Hristos este Cel Care-i uneşte, devenind astfel o prietenie sfântă. Şi în rugăciunea imediat dinaintea mărturisirii propriu-zise se arată că „Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea"10. Avertisment şi încurajare totodată pentru penitent - pentru o spovedanie deschisă, curată şi completă -, dar şi pentru duhovnic - pentru răspunderea ce o are faţă de penitent cu privire la sfaturile şi la epitimia ce trebuie date, cât şi cu privire la păstrarea secretului spovedaniei. Deşi păstrarea secretului face parte din îndatoririle preotului de după Mărturisire, totuşi păstrarea discreţiei poate începe încă din scaunul spovedaniei. În felul acesta, nu este permis ca duhovnicul să întrebe „în cursul mărturisirii pe penitent despre numele persoanelor cu care a comis păcatul sau să facă aluzii la împrejurările aflate de la alţi penitenţi, tot din scaunul spovedaniei, în care s-a comis un anumit păcat. Din acestea credinciosul ar trage concluzia că duhovnicul destăinuie păcatele altora"11. Aici se poate naşte următoarea întrebare: dacă duhovnicul a aflat de la o mărturisire anterioară că un penitent a făcut împreună cu un alt credincios un păcat grav (adulter, furt, ucidere), iar credinciosul care se mărturiseşte ulterior nu-şi mărturiseşte acea abatere morală gravă, cum să procedeze duhovnicul? Să-i dea Sfânta Împărtăşanie pentru că pe răspunderea conştiinţei lui a făcut o mărturisire incompletă, iar noi ca duhovnici nu avem voie să divulgăm secretul altuia sau să se oprească de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi atunci credinciosul ne va întreba pentru care motiv? Socotim că, în acest caz, nu ne putem baza pe conştiinţa întunecată a respectivului penitent şi prin urmare îl vom opri de la Sfânta Împărtăşanie. Chiar dacă un credincios, despre care ştim din Taina Mărturisirii că e nedemn, se apropie de Sfântul Potir, îl vom opri de la primirea Sfintei Euharistii. Atitudinea duhovnicului se conduce aici mai mult referindu-se la sfinţenia Sfintei Împărtăşanii, care, desigur, se dezonorează prin primirea nedemnă, decât la sigiliul mărturisirii, care numai se presupune că s-ar viola prin oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, evitându-se sacrilegiile care s-ar putea comite atât de primitor - prin nedemna împărtăşanie -, cât şi de administrator - prin conlucrarea cu ştiinţă la nevrednica împărtăşire12. De asemenea, nici duhovnicul nu are voie în scaunul spovedaniei să facă vreun fel de însemnare scrisă ori înregistrare audio sau video. Într-astfel de cazuri există pericolul căderii scrisului sau respectivelor înregistrări într-alte mâini, dar nici duhovnicul însuşi nu le poate folosi. De altfel, acesta trebuie să îngroape în adâncul inimii şi minţii sale toate cele aflate „în taină", memoria sa devenind un mormânt pentru tot ce aude. El trebuie să se conformeze înţelepciunii lui Isus Sirah (cap. 19, vers. 7, 8 şi 10): „Niciodată nu spune ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina. Către prieten şi vrăjmaş nu povesti... Ai auzit cuvânt? Să moară în tine!".
Note
1 Pr. prof. Petre Vintilescu, Spovedania şi duhovnicia, Alba Iulia, 1995, p. 288.
2 Despre secret în general vezi Mitropolit dr. Nicolae Mladim şi colab., Teologia Morală Ortodoxă, vol. II, pp. 265-266.
3 Ibidem, p. 265.
4 Arhidiacon Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993, p. 368.
5 Ibidem, p. 298.
6 Ibidem, pp. 458-459.
7 Cf. Ioannis Chrysostom, Ad illuminandos cateches, II, P.G., XLIX, p. 235, apud dr. Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericii Ortodoxe, Cernăuţi, 1929, p. 826.
8 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, III, p. 131.
9 Ibidem, p. 130.
10 Molitfelnic, Ed. 2006, p. 65.
11 Pr. prof. Petre Vintilescu, op. cit., p. 289.
12 Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit., nota 18, p. 828.
Cand se intalnesc popii la bere cred ca rad cu spune de ce le spun fraierii sub fusta.
Ai probleme viziteaza un psiholog
Chiar asa mare incredere ai intr-un popa? Acel secret mai bine ti-l incredintezi unui prieten imaginar daca nu ai incredere in parintii tai.
Ca esti credincioasa e un lucru si increderea in popi e cu totul altceva.
Bafta. Cugeta mult inainte...
Invata sa-ti tii gura.
Spovedania au inventat-o preotii ca sa controleze populatia mai bine.
1. Popii nu beau bere sau orice altceva (le este interzis si in cazul fumatului).
2. Nu se spune fusta, ci patrafir.
3. Mi se pare mai safe un preot in comparatie cu un psiholog.
Sper ca esti doar sarcastic si nu naiv... sau nu ai fost la vreun praznic sa vezi cum da popa pe gat... tuica, bere, vin iar niste tuica, ma baga un vin
e fusta las-o balta
Du-te si zi-i psihologului ca ti-ai inceput viata sexuala, nu popii. Daca esti credincioasa, asta nu inseamna ca e musai sa fii si oaie proasta care pupa icoane si se inchina la pochi. Esti credincioasa pentru tine, nu de fatada. E o alegere pur personala. Las-o personala, nu intra in gasca de ipocriti care se duc la biserica, se marturisesc, apoi isi continua prostiile linistiti.
Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Aș fi interesat s-o citesc.
Amin.
Da, imi dau seama de ironia situatiei.
Am avut si eu colegi, prieteni, rude care s-au facut popi. Nu am auzit de unul care sa nu bea. Unii dintre ei chiar fumau si se duceau la petreceri mai dubioase decat mergeam eu in adolescenta.
As spune totusi, ca este vorba de o rochie.
Asa cum a spus si KodrutZ mai sus, psihologul are niste studii. Am fost si la preot si la psiholog. Preotul doar iti spune sa te caiesti pentru pacate, te pune sa tii post si sa spui rugaciuni dimineata, la pranz, seara, inainte de cina si inainte de culcare. In afara de satisfactia autosugestiei ca te-ai conformat religiei si ca nu vei ajunge in iad, nu vei primi niciun avantaj de pe urma spovedainei. Psihologul are tehnici si lucreaza cu tine, in functie de problema pe care o ai. Ca sa nu mai zic ca psihologul este constrans legal sa nu dezvaluie date personale despre pacientii lui. Cat despre preoti, nu as fi chiar atat de sigura ca nu aplica aceeasi reguli in cazul clientilor, precum o fac si in cazul bauturii si al fumatului,
Nu te teme sa spui tot ce ai pe suflet la preotul duhovnic, care e oprit sa divulge secretul spovedaniei, sub sanctiunea caterisirii! Sunt canoane in acest sens. Preotul a auzit pacate mult mai mari si grave, de asta poti sa fi sigura si spovedeste-te fara teama. Si chiar daca prin absurd ar divulga secretul tau, rusinea ar fi mult mai mica decat daca nu te-ai spovedi si pacatul tau va fi spus in fata intregii umanitati la Judecata de Apoi.
Iisus Hristos Dumnezeul-Om a venit prima data ca Mantuitor, dar va sa vina la sfarsitul lumii ca Judecator, fiindca Dumnezeu-Tatal a dat toata judecata Dumnezeu-Fiului, care este drept: cum aude asa judeca. - Ioan 5:22, Ioan 5:30.
Cine crezi ca te indeamna sa nu te spovedesti, sub motivul ca te toarna "popa" si ca "popa" e pacatos? Ateii si sectantii, care nu-si scot barna din ochii lor, dar vad paiele din ochii altora! Ei nu se mantuiesc, ci singuri se osandesc, si nu vor ca nici altii sa se mantuiasca. Nu-i baga in seama, vezi-ti de treaba ta si tine de Biserica lui Dumnezeu, care este "stalpul si temelia adevarului"! - I Timotei 3:15
Fara spovedanie si fara Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe - Trupul lui Hristos Dumnezeu- nimic nu se iarta!
Ai impresia ca Mantuitorul Hristos s-a jucat cand a dat Sfintilor Apostoli puterea si harul iertarii pacatelor? - Ioan 20:22-23
Sfintii Apostoli au dat mai departe aceasta putere a iertarii pacatelor, episcopilor si preotilor prin Taina Hirotoniei si prin punerea mainilor.
NU te lua după oricine, tu asculta ce e este bine, un preot nu va spune pacatul spovedit nici in fata instantei macar de ar fi pus, iar apoi la rudele tale niciodata, si iarasi nimanui, pentru ca orice preot de spune ceva de la spovedanie chiar si mic este pedepsit aspru, iar de spune ceva mare este dat afara din cinul preotesc, dar eu cred ca poti avea incredere in duhovnic si dealtfel este bine sa-l asculti, si eu ii spun la al meu si nici eu nu vreau sa se afle unele lucrurii, iar niciodata nu l-am auzit sa ma vorbeasca. Apoi spovedania este baia suflteului impreuna cu lacrimile si aduce mangaierea, binecuvantarea si iubirea Lui Dumnezeu asupra noastrea fiindca ne este poruncit sa ne spovedim de catre Dumnezeu!
Cum sa ai mai mare increde intr-un popa decat intr-un psiholog? Ai fost macar o data in viata sa vorbesti cu un psiholog?
Sunt fata! Si cauta pe Google patrafir si sa vezi ca asa cum zic eu
Pff... esti fata si te bagi sub rochia (ai dreptate nu e fusta, da rochie e ) popii? Asa ca fata nu ti e rusine sa stai in genunchi in fata unui barbat necunoscut? Nu ai pic de respect fata de tine incat stai in genunchi in fata unui necunoscut sa ii povestesti viata ta personala? Cam penibil.
Si preotul si psihologul sunt foarte buni, pentru lucruri total diferite. Un preot din secolul 21 nu te va certa.
Si te simti mai bine cand auzi minciuni frumoase si povesti cu spiridusi decat atunci cand auzi adevarul dur?
Bunatatea e relativa. Vad ca ce am zis eu, tu ai luat de rau.
Sunt oameni tristi carora le canta ingeri in inimi, si sunt oameni prosti de care rade dracul si cand acestia dorm.am avut ocazia farasa fiu popa sa ascult anumite temeri si confidente ale unor femei fiindca am asa darul asta de ami spune unele fiinte niste secrete, pote sunt un bun ascultator.Nu prea iti vine sa razi cand asculti iti spun eu.iar ca crestin, cainta este cazna sufletului, da tu nu intelegi cum devine asta, insa preotul stie si nu se joaca cu sufletele oamenilor cum se joaca dracul cu cei destepti de ti se rupe scula de teligenti ce is.
Aha, deci e ok ca femeile sa stea in genunchi in fata unui popa, cu capul sub fusta si sa ii povesteasca viata persoanal?
Am spus; cainta este cazna sufletului.normal ca nu ai inteles asa cum ti-am si spus, si acum continui degeaba fiindca tu nu stii ce inseamna patrahirul popii caruia tu ii spui fusta pus pe capul celui ce se spovedeste.dar imi pare normal modul tau de a gandi.Pot spune ca asteptam chiar remarca.Scurta.Gandirea scurta.fooaaarte scurta.
Asa si? nu te poti cai decat in genunchi cu capul intre picioarele popii si cu fusta peste ochi?
Asta e gandire scurta prietene... un smecher acum cativa ani a gasit spevedania ca masura de control si extorsiune de bani de la pulime si unii, cateva sute de ani mai tarziu, o considera o minune a sufletului. Asta e gandire scurta prietene.
Ps: ii zice patrafir nu patrahir.
Hie ma cum zici tu ca esti cunoscatoriu bag sama,da nu a ceia ce trebuie.m zis ca nu pricepi de ce tot incerci? nu ai ce face si m-ai prins pa mine partener de discutie,dar nu avem ce discuta nu vezi ce spun eu si ce ti se nazare tie? imi pierd timpul degeaba da il pierzi si tu pe al tau, si chiar nu vreau sa ma bagi atata in sama ca nu merit atata atentie.ia-ti ateea si mergi in legea ta la centura,. pune-o in genunchi si racorestete, asa isi va da seama ce mult esti interesat de ea.Da eu ce vina am ca nu-ti placu TIE raspunsul dat ei? bafta si virtute saveti bani, s-aveti ce, pune pe masa.
Sincer sunt catolica, asa ca iti voi povesti din cate stiu. Tu poti sa ii spui preotului ori ce pacat pe care l-ai facut sau l-ai gandit pentru ca el nu il va spune nimaniui. Preoti nu au voie sa spuna lucrurile auzite la spovada. Acesta este un pacat foarte grav si se iarta doar de papa. Sa sti ca a fost un preot care a fost amenintat ca daca nu va spune pacatele auzite la spovada va fi omorat. El a ales moartea. In plus e un pacat mare sa nu spui pacatele pe care le-ai facut. Tu cand te spovedesti vorbesti dumnezeu trimis in preot! Stiu ca deja s-a dat raspunus castigator dar mereu mai este un loc in minte pentru alte informati!
Asculta de ultimul sfat pe care l-ai primit de la cel caruia i-ai dat funda:
"Către prieten şi vrăjmaş nu povesti... Ai auzit cuvânt? Să moară în tine!". Asa si trebuie sa faci. Lucrul acesta trebuie sa ramana intre tine si Dumnezeu; nu trebuie sa mai stie nici un om oricat de sfant ar fi acesta.
Pacatele se marturisesc doar lui Dumnezeu.