Deci nici mintea lui nu exista.n-o putem vedea, n-o putem simti, n-o putem mirosi, n-o putem auzi, si nici gusta (nu confundati cu creierul). concluzia:nu are minte.
Daca Dumezeu s-ar lasa descoperit de stiintifici atunci nu ar mai fi ATOTPUTERNIC DUUMNEZEU.Cand s-a lansat prima racheta in spatiu(pe luna )toata america statea in rugaciune ca sa ajunga cu bine,cand au reusit si s-au intors cu bine au uitat de Dumnezeu si s-au dat ei in spectacol cu istetimea lor, ne-a dat permisiunea sa descoperim frumusetea universului dar asta nu inseamna ca trebuie sa intram si sa-l jefuim am si eu o imtrebare special pentru tine daca dumnezeu s-ar fi lasat descoperit de stiintifici atunci ce putere ar mai avea el, cu ce ar mai ramane? si stientificii recunosc ca exista dumnezeu majoritatea dar nu public, acum darwinistii nici nu mai au cu ce sa-si sustina minciuna lor, pentru ca totul demonstreaza ca EXISTA DUMNEZEU!
Numai creiere spalate pe aici. daca te nasteai india care era dumnezeu tau? mai era dumnezeu? sau daca erai evreu mai credeai in dumnezeu? daca era dumnezeu nu erau 10000012232 de religii si nu se urau oamenii atat intre ei! asa ca lasati prostiile cu popii si cu inventiile lor si cu textele lor de facut bani si prostit lumea. daca esti bun si corect cu cei din jur doar de frica lui, traiesti degeaba esti!
Bună!
Dumnezeu nu există ci problema e mult mai complicată decât spui.
Ştiinţa e peste religie.
Pe curând!
Aaa...deci tu nu crezi in nimic ce nu poate fi demonstrat stiintific? atunci zi-mi si mie cum s-a format lumea...Stiu,stiu imi vei zice teoria aia cu bing bangul.Dar a existat un atom din care s-a format Universul.Ala de unde a aparut? Din nimic?
Eu cand nu stiu ceva recunosc ca nu stiu, nu mint ca stiu, momentan nu stiu ce a cauzat acea energie, primul atom a aparut dupa big bang, as putea sa spun ca un creator a cauzat big bang si ce as rezolva cu asta? acel creator cum a aparut?
iar lumea noastra nu are legatura cu big bang, pamantul a aparut mult mai tarziu
Daca zeus s-ar lasa descoperit de stiintifici atunci nu ar mai fi ATOTPUTERNIC zeus =ce argument, l-ai gandit mult?
Enu nu stiu foarte multe despre zeus si cred ca nu are nici o dovada ca a existat vreodata e ca si alba ca zapada, dar fiul lui Dumnezeu Isus Hristos este dovedit ca a venit, a trait, a murit si a inviat, dupa cum se vede esti un baiat destept dar probabil felul in care l-ai cunoscut tu pe Dumnezeu, te-a facut sa te dai de partea cealalta ataberei.dar cred ca daca esti o persoana sincera si nu cauti altceva decat adevarul, pana la urma vei ajunge sa intelegi ca toate exista si sunt sustinute de mana atotputernica a lui DUMNEZEU.SI BIBLIA E O CLARA DOVADA A ACESTUI LUCRU.
1.CE ESTE CONSTIINTA? 2. CE ESTE IUBIREA SI IN GENERAL CE SUNT EMOTIILE, SENTIMENTELE BUNE SAU RELE? 3.CE SUNT RATIUNEA, GANDIREA, IMAGINATIA? 4. CE ESTE SUFLETUL?
Acest articol este scris de oameni care cred in Dumnezeu, daca sufletul nu ar exista, atunci, tu/dvs ca ateu, cum ai/ati raspunde la cele patru intrebari? Intreb de curiozitate, sa nu va suparati. Pacea si iubirea sa te/va insoteasca pretutindeni.
1.CE ESTE CONSTIINTA? De cele mai multe ori, constiinta este cea care invata omul ceea ce este moral si ceea ce este imoral.
Moralitatea inseamna a face intotdeauna ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune sau esti invatat.
Ateii spun ca moralitatea depinde de mediul in care esti crescut si de invataturile primite.
De exemplu, daca un copil este invatat sa faca lucruri bune, el va face numai lucruri bune in viata.
Dar daca, de exemplu, un copil este invatat de mic sa fure sau sa ucida, acela va creste cu aceste invataturi si probail asa va face, ar spune un ateu, dar oare nu va fi constient intotdeauna ca nu este moral ce face, datorita constiintei, cu care orice om este inzestrat de Dumnezeu? De aceea, poate el va face ceea ce a fost invatat, dar in ascuns. Spre exemplu daca un copil fura "vocea constiintei" il va invata ca nu este bine ce face si de aceea el se va ascunde de cel de la care fura, chiar daca ar fi fost invatat de parintii lui sa fure, poate spunandu-i-se intr-un mod fals ca este moral ce face.
Dumnezeu a lasat omul liber, dar i-a dat constiinta. „Vocea" constiintei, acel simt al binelui si raului, sau capacitatea de a recunoaste ce este bine si ce este rau, ce este moral si ce este imoral, de unde poate veni aceasta, daca nu de la Dumnezeu?
Constiinta este un mister pentru stiinta moderna, ea nu a fost niciodata definita in mod deplin de catre oamenii de stiinta, decat in termeni confuzi si neadecvati, natura ei nefiind descoperita sau inteleasa din punct de vedere stiintific intrucat nu poate fi explicata.
Unii au confundat constiinta cu procesele mentale, insa mintea si constiinta sunt notiuni diferite. Constiinta nu este legata nici de inteligenta, intrucat exista inteligenta artificiala ce poate functiona fara constiinta.
Explicarea constiintei este considerata de multi oameni de stiinta drept ultima frontiera a stiintei, si inca este o problema in dezbatere. Ea nu poate fi masurata, intrucat nu exista unitati de masura pentru studierea ei, si prin urmare nu poate fi studiata. Nici macar mecanica cuantica nu a putut rezolva misterul constiintei.
Sunt atei care explica aparitia mustrarii constiintei, in cazul unor fapte reprobabile, datorita regulilor morale sadite in copilarie (din nou mediul in care traim si suntem invatati), a caror incalcare creeaza o stare de remuscare. O alta explicatie pe care o aduc, ar fi punerea in locul persoanei caruia i-ai facut un rau sau o nedreptate. Insa chiar faptul ca sentimenul de vinovatie apare (si persista), indiferent ca este urmarea incalcarii unor reguli invatate sau inscrise in sufletul nostru, demonstreaza faptul ca omul dispune de ceea ce numim constiinta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om care, dupa infaptuirea unui rau, il mustra, este acea intuitie care ne spune ca ceea ce facem este bine sau rau, este moral sau imoral.
Exista situatii in care glasul constiintei il chinuie atat de tare pe cel care a facut o faradelege incat, oricat ar vrea sa ignore aceasta, ajunge sa nu poata manca, nu mai poate dormi bine, isi pierde starea de pace si liniste interioara, devine abatut si uneori poate ajunge la deznadejde (chiar sinucidere).
Remuscarea care apare dupa ce facem un lucru rau, este practic manifestarea constiintei care ne mustra. Constiinta este mereu treaza, chiar daca unii oameni incearca s-o ignore, glasul ei nu poate fi acoperit, oricat am incerca sa ne amagim sau sa ne mintim pe noi insine, nu putem fugi de vocea ei. Iar fara constiinta nu poate exista nici dreptate. Constiinta nu este un reflex al materiei, nu are nimic de-a face cu materia, ea apartine de o cu totul alta dimensiune decat cea materiala, una nevazuta care este cea a sufletului.
Misterul constiintei omului, vocea interioara, acea capacitate de a distinge binele de rau, reprezinta o alta dovada a existentei Lui Dumnezeu.
2.CE ESTE IUBIREA SI IN GENERAL CE SUNT EMOTIILE, SENTIMENTELE BUNE SAU RELE? Sentimentele bune sau rele pe care le simtim, iubirea mai ales, care inobileaza pe om si ii da aripi, cum si le explica oare ateii care neaga existenta sufletului? Empatia, antipatia, compatibilitatea sau incompatibilitatea sufleteasca, ura, gelozia, invidia, supararea, nelinistea, pacea, bucuria, tristetea – cum ar putea fi explicate fara existenta sufletului? De ce apare "golul sufletesc", oare cum se poate defini dpv stiintific? Cum pot fi explicate toate aceste stari sufletesti? Este oare o caracteristica a materiei? In mod absolut evident aceste stari nu au nicio legatura cu materia, ci apartin sufletului, nu intamplator le numim stari sufletesti. Expresiile "neliniste/liniste sufleteasca", "multumire sufleteasca" sunt numite astfel pentru ca sunt atribute ale sufletului.
Sufletul este cel care insufleteste materia. Fara suflet nu poate exista viata. Iar fara viata nu ne putem misca, respira, simti. Viata in sine este un miracol.
3.CE SUNT RATIUNEA, GANDIREA, IMAGINATIA? Atribute ale materiei, ale materiei cenusii, ar spune unii, dar gandurile nu pot fi emise de catre materie, oricat de sofisticat organizata. Creierul uman este doar un suport fizic. Spiritul uman este de fapt cel care le genereaza.
Toate ideile geniale care au condus oamenii de stiinta la importante descoperiri sunt revelate/inspirate, aparute spontan in… constiinta.
Mendeleev, dupa ani de munca asidua in clasificarea elementelor chimice dupa ordinea crescatoare a masei atomice, intre care 9 elemente chimice cu mase atomice gresite si alte 29 necunoscute, a putut concepe tabelul elementelor chimice abia dupa ce A VISAT felul in care trebuiau aranjate elementele chimice. Trezindu-se din vis, a facut schita tabelului pe jumatate adormit dupa care s-a culcat la loc, o zi intreaga chinuindu-se sa descifreze desenul pe care l-a visat, construind in final tabelul ce-i poarta numele, sistemul periodic al elementelor (cea mai importanta descoperirea a stiintei materialelor), si aceasta in mod empiric, fara a cunoaste structura atomului.
Chimistul german Friedrich August Kekulé von Stradonitz a visat despre Ourobouros, sarpele ce-si urmeaza coada formand un cerc, aceasta conducandu-l la descoperirea structurii chimice inchise a componentilor ciclici, precum benzenul. Edison a afirmat ca toate ideile ii veneau atunci cand era intr-o stare de somn superficial. Tesla cadea in stari de reverie in care vedea toate descoperirile sale.
Toate acestea nu sunt intamplatoare si arata ca marile descoperiri si idei nu apartin (doar) mintii umane, ci sunt inspirate, ne sunt insuflate, si in niciun caz nascute din… materie, fie ea si cenusie.
4.CE ESTE SUFLETUL? Existenta sufletului. Exista si o alta dimensiune decat cea materiala, una nevazuta, in afara perceptiilor noastre fizice, sau ceea ce numim lumea spirituala.
Realitatea pe care noi nu o percepem cu organele noastre de simt (vaz, auz, miros) este una limitata (ochiul uman nu percepe un numar redus de cadre/sec., auzul nu percepe decat sunetele situate intr-un anumit spectru de frecventa, chiar si in conditii speciale de laborator operatorul uman modifica rezultatul unui experiment – efectul de observator). Puterea de analiza, de discernamant, de decodificare a omului, oricat de avansata, este totusi limitata, intotdeauna vor exista lucruri care depasesc si gandirea si capacitatea noastra de perceptie.
Rationalistii atei nu cred in ceva daca nu este dovedit (prin dovezi fizice, empirice). De aceea ei nu cred in existenta unei lumi spirituale, pentru ca nu exista dovezi fizice care sa o ateste.
Destul de multi atei recunosc existenta sufletului, chiar daca nu au dovezi fizice pentru aceasta - aceeasi lipsa de dovezi fiind insa invocata in motivarea optiunii de a nu crede in Dumnezeu. Existenta sufletului presupune existenta unei lumi spirituale, care reprezinta o alta dimensiune a vietii, la fel de nedemonstrabila (prin ecuatii matematice si experiente de laborator). Exista, dealtfel, numeroase fenomene care nu pot fi demonstratate stiintific.
Insa a pretinde sa demonstrezi stiintific existenta lui Dumnezeu, pentru a o putea accepta ca realitate, pare o absurditate intrucat Dumnezeu nu apartine lumii materiale ci celei spirituale, iar spiritul nu poate fi cercetat in laborator pentru ca nu tine de materie, fiind opus acesteia, ca dimensiuni ale existentei complet diferite.
Asa cum stim ca sufletul exista, la fel nu putem nega faptul ca lumea (dimensiunea) spirituala este o realitate. Omul este si materie si duh, caci fara duh (suflet), omul nu ar avea viata. Chiar daca trupul este muritor, fiind dependent de functionarea unor organe deteriorabile in timp, sufletul nu moare, ci este vesnic.
Existenta sufletului presupune implicit existenta lui Dumnezeu, Cel care a suflat asupra creatiei Sale cu suflare de viata.
"Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." Geneza 2:7.
Dumnezeu este insasi Viata si fiecare suflet este foarte pretios inaintea Sa.
Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
(Evangh. dupa Marcu, 8:36-37)
DeProfundis99 întreabă: