Un alt lucru esenţial de ştiut este faptul că sfinţilor li se acordă CINSTIRE şi NU ÎNCHINARE (nu ca lui Dumnezeu).
Deşi cinstirea sfinţilor este numită uneori "închinare", asta nu este decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că ne înclinăm în sute de moduri diferite, spre arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…
Confuzia este deci doar pe teren lingvistic, deoarece practic, nici un creştin al Bisericii nu face confuzie între Dumnezeu şi creaţia sa (sfinţii săi), între închinarea (adorarea) acordată divinităţii şi cinstirea (minimul respect) acordat sfinţilor, respectiv obiectelor de cult.
Aproape in toate locurile unde in Biblie sta romanescul "inchinare", acesta îl traduce pe grecescul "proskinisis"(προσκύνησις, ἡ ).
Uite cum termenul este folusit in cazului lui Iisus...
- "Iar cei din corabie I s-au INCHINAT (προσεκύνησaν), zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu."(Matei 14, 33)
- "Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au INCHINAT(προσεκύνησaν) Lui"(Matei 2, 11)
- "Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a INCHINAT( προσεκύνησεν )Lui" (Ioan 9, 38)
Deci... προσκύνησις, ἡ (proskinisis) = închinăciune
Acelasi termen este folosit si in VT(septuaginta) si in NT!
"Apoi s-a sculat şi David şi, ieşind din peşteră, a strigat după Saul... David s-a aruncat cu faţa la pământ şi i s-a INCHINAT(προσεκύνησεν) "(1 Samuel 24, 8 sau 1 Regi 24, 9 )
Asa ca, este David un idolatru sau nu?
Asa este, Andrei!
Un alt lucru important de spus in legatura cu "inchinarea":
In citatul de la Apoc. 9, 10, INGERUL respinge inchinarea ce i-a adus-o Apostolul si Evanghelistul Ioan, motivand astfel:
"Sunt impreuna-slujitor cu tine", adica sunt EGAL cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine Inchinare.
In citatul din Faptele 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru ca erau socotiti ca ZEI.
Din asta desprindem ca:
Cinstirea ce I se cuvine lui Dumnezeu se numeşte adorare, pe când cea adresată sfinţilor se numeşte venerare.
Fals!
In citatul din Faptele 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru ca erau socotiti ca ZEI.
Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat...
"ZEII luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi"(Fapte 14, 11).
Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este "purtatorul cuvantului" (Fapte, 14, 8-12).
Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste ZEI.
Ce anume nu intelegi?
Iar in citatul de la Apoc. 9, 10, INGERUL respinge inchinarea ce i-a adus-o Apostolul si Evanghelistul Ioan, motivand astfel:
"Sunt impreuna-slujitor cu tine", adica sunt EGAL cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare.
Asa ca Ingerul Domunului a respins inchinarea lui Ioan, pentru EGALITATEA pe care o avea cu el, ca "impreuna-slujitor"al lui Dumnezeu.
Simplu!
LOL! Chiar asta am si afirmat! Read again, Mr Andrei!
Am spus clar: In citatul de la Apoc. 9, 10, ingerul RESPINGE inchinarea ce i-a adus-o Apostolul si Evanghelistul Ioan.
respectiv
In citatul din Faptele 14, 3-15, Pavel si Varnava RESPING inchinarea ce li s-a adus, pentru ca erau socotiti ca ZEI.
Voiam sa aflu si parerile altora.
P.S. Sa-ti traiasca cei 3 copii!
Exact!
Cinstirea ce I se cuvine lui Dumnezeu se numeşte adorare (latreia - latreia ), pe când cea adresată sfinţilor se numeşte venerare (douleia - douleia ).
Cultul absolut -(de adorare) sau latrie (λaτρείa, ἡ — latreia = adoraţie ), slujire sau supunere necondiţionată faţă de Stăpânul absolut, faţă de Dumnezeu.
Cult relativ -(de venerare) sau dulie (δουλείa, ἡ — douleia = de închinare ) sau de cinstire, care se acordă sfinţilor.
Cinstirea deosebită dată Sf. Fecioare se numeşte hiperdulie (ύπερδουλείa, ἡ — iperdouleia = preacinstire), supravenerare.
Cu alte cuvinte, cea mai explicită poruncă de cinstire a altora se găseşte...
"Daţi TUTUROR CINSTE, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu." (1 Petru 2, 17).
Stii ce nu interzice? inchinarea cu picioru(sau pen*su). Daca poti sa te inchini asa, esti tare...
Inchinarea falsa, care nu se bazeaza pe Biblie, ci mai mult pe traditii si obiceiuri. Exod20:4,5
Mihai, te agiti degeaba. Pabel si Barnaba au respins inchinarea pentru ca omul trebuie sa i se inchine doar lui Dumnezeu. Da, cei din jur ii considerau zei - dar orice act de inchinare semnifica faptul ca il pui pe cel caruia i te inchini la acest nivelul acesta, de divinitate. Nicaieri in Biblie nu ni se spune contrariul, inchinarea la oameni, la ingeri sau la orice altceva NU este permisa. Respectam parerea ta, dar nu inseamna ca ea are si o baza scripturala...
"Simplu!" - E simplu. Prin urmare nu o mai complica.
Teresa, o mica ajustare la definitia ta. "Hiperdulia" isi are radacina in doua cuvinte grecesti - care te ingrozesc daca le alaturi in acest context al inchinarii (hiper - deasupra, ultra, etc. si douleia - munca, sclavie, robie. Radacina cuvantului douleia este doulos - δοῦλος (sclav). Ea defineste supunerea fata de un stapan - inchinare care ii poate fi oferita DOAR lui Dumnezeu! Oamenii il folosesc intr-un mod total nescriptural cu privire la fecioara Maria, mama lui Iisus, care - dupa cum bine spunea Milan - merita cinstirea noastra si nu inchinare! Iar conceptul in sine, acorda beneficiarului puteri si valori divine, supranaturale - lucru absolut nebiblic.
Cele doua concepte de care vorbesti tu NU sunt opuse. Latreia (λaτρείa) are ca radacine latreuō (slujire) si mai apoi latris care desemneaza un servitor, o persoana angajata. Hiperdulia nu este un termen pe care il gasim in Sfanta Scriptura - nicaieri.
„Caci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău sa te inchini si numai Lui sa-i slujesti." (Matei 4:10)
Pabel si Barnaba au respins cinstirea oamenilor DOAR pentru ca exista riscul ca cei din jur să îi considere zei – lucru total inacceptabil în situația respectivă (pentru că riscul era real – ei trăiau într-o vreme a idolatriei care Îl excludea pe Dumnezeu). Astăzi nu mai există riscul ca cineva să confunde pe Unicul Dumnezeu cu creația!
În concluzie nu este corect a considera că orice act de "înclinare" (-cinste, respect-) ar semnifica faptul ca îl pui pe cel căruia i te "înCLini" la nivelul divinitate (!?!). Nu se consideră că termenul în sine ar "acorda beneficiarului puteri si valori divine, supranaturale". Ar fi absurd și tendențios.
Deşi CINSTIREA sfinţilor este numită uneori "ÎNCHINARE", asta nu este decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că ne înclinăm în sute de moduri diferite, spre arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc… Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…
Ca dovadă a faptului că etimologia termenului grecesc "hiperdulia" a fost considerată exagerată (cu riscul de a da naștere unor interpretări), TEOLOGIA ORTODOXĂ ȘI BISERICA NU L-A ÎMBRĂȚIȘAT CU ACEASTĂ FOLOSIRE (cu etimologia care trimite la "robie"). Biserica folosește termenul de "CINSTIRE" (sfinți), "PREACINSTIRE" (Maica Domnului), "ADORARE" (divinația – acordată doar lui Dumnezeu).
Pentru a nu se da naștere nici unei confuzii sau interpretări, într-adevăr "hiperdulia" se potrivește cel mai bine numai cinstirii lui Dumnezeu! Cuvântul defineste supunerea fata de un stapan (se poate oferi numai lui Dumnezeu).
Când grecii au folosit termenul "hiperdulia" cu referire la cinstirea sfinților, NICIDECUM NU L-AU CONFUNDAT cu DIVINAȚIA- cinstirea lui Dumnezeu.
Grecescul "hiper" (atunci când se referă la Maica Domnului) era folosit doar cu sensul de "cinstire superioară" DAR NUMAI ÎN RELAȚIE CU SFINȚII, NICIDECUM ÎN COMPARAȚIE CU DUMNEZEU!
- "douleia" - avea sensul de cinstire.