credeti in viata dupa moarte? Nu cumva moartea este este incepetul vietii adevarate?

Au iesit din imagine zerourile mai tati. Dar de ce esti tu pesimist? Este adevarat ca peste doua miliarde de ani ar putea sa nu mai existe nici macar planeta pe care stam. Totusi, in viitorul apropiat, daca mancam suficient de mult peshte ar putea sa ne straluceasca oasele. Si n-ar fi misto?

Răspunde

Raportează

Evaluează

)....nu are nicio legatura

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNȚELESURI!

1). Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!

Organizaţia iehovistă, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă cei numiti "iehovisti" ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?

Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Omul nu e doar suflet! Sufletul nu încetează niciodată să existe!

Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:

"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!

După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;

Răspunde

Raportează

Evaluează

"frica de moarte" este un comportament instinctual?
COMPORTAMENTELE INSTINCTUALE SUNT COMPORTAMENTE DE REZOLVARE A UNOR SITUATII CU SCOPUL DE A SUPRAVIETUI SAU PROTEJA SPECIA;
1 Autoaparare-loveste sau fugi
2 Reproducere- comportamente de neacceptare de lectii in materie de sex cu scopul de ai elimita si nerespecta pe "teoreticieni"( persoane dependente de droguri, alcool; persoane cu scopuri malefice: razbunare, etc sau persoane care abuza, fac critici si judecati nedrepte. ...mai pe scurt este vorba de eliminarea apropiatilor pe care ii consideri ca nu au ce cauta langa viitorii copii pentru ca acestia sa duca o viata MAI normala, si MAI faina.
3 Aparare a speciei: aici intra autosacrificiul parintilor incazuri in care isi salveaza copii... moatea si decesul este ales constient,
-aici intra actele eroice---idem si contrar afirmatiilor tale!

Sa afirmi ca "frica de moarte este instincuala este ca si cum ai afirma ca daca ti-i frica de moarte si incepi sa tremuri atunci tu scapi de moarte, ce tare!
Nu ar fi mai simplu daca ai uita de prostiile cu: " te mananca bau-bau" si alte personaje IMAGINARE care iti doresc raul si disparitia si te-ai referii la frica pe care o au muribunzi unde aceasta frica de moarte este INTOTDEAUNA ASOCIATA cu alte frici:
-cea de a te intalnii, post mortem, cu persoane carora le-ai facut foarte mult rau.
- frica de "irosirea a vietii" data de faptul ca in deciziile lui muribundul a ales intotdeauna de ai baga pe ceilalti in situatiile cele mai dificile pentru ei, fara niciun motiv sau ca si o distractie personala, iar acum moartea lui este ca si o eliberare pentru ceilalti. etc sute de alte frici.
Ce zici de persoanele(ca si multe animale) care merg si mor singure in liniste? este vorba de persoane cu un "simt al dreptatii" foarte bine dezvoltat care isi aleg momentul morti in general trimitandu-i pe ceeilalti de acasa sau scotandu-i din camera.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ceea ce afirmi tu nu este eronat, insa eu ma refeream la acel fenomen psihic de conservare a vietii, de supravietuire care implica o frica mai intensa sau nu de moarte din partea indivizilor.
Exemplele pe care le-ai ilustrat tu sunt valide, nu zic nu, insa aici, in cazul acesta, intervin si motivele psihologice (a muri pentru cineva, a proteja pe cineva in detrimentul vietii tale).
Frica de moarte, daca nu cadem de acord ca este o stare instinctuala, atunci este o stare primara, fundamentala a noastra (nu zic ca e si generala) iar aici cred ca putem fi de acord.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ca noi sa cadem de acord ar insemna sa ne batem joc de stiinta actuala:

-"fenomenul psihic de conservare a vietii" este o notiune putin nerealista; Pavlov a descoperit si enuntat foarte logic si coerent aceste mecanisme pe care le-a si denumit ca reflexe si instincte (reflexele sunt niste obisnuinte dobandite prin repetitie si care ne ajuta sa marim viteza si precizia actelor noastre ex: scrierea, manuirea armelor; instinctele sunt tot reflexe care nu sunt dobandite prin repetitie si exercitiu fizic ci sunt innascute). Diferenta intre ce spui tu si ce spune Pavlov sta in faptul ca "conservarea vietii" depinde de comportament si nu doar de "fenomene psihice"
-alta: "a muri pentru cineva, a proteja pe cineva in detrimentul vietii tale" sunt decizii (foarte constiente) si nicidecum niste "motive psihologice ". Zic ca aceste decizii sunt foarte constiente pentru ca intotdeauna o persoana care alege sa se implice intr-o situatie in care isi poate pierde viata, are in vedere foarte clar ca in actul sau trebuie sa creeze o sansa la viata.
-"Frica de moarte... este o stare primara, fundamentala a noastra" pentru tine este foarte greu sa ma convingi pentru ca nu prea ai avea pe ce sa te bazezi, ba mai milt ca sa fuiu de acord cu tine mai trebuie sa descrii deductiile tale, sa descrii mecanismele care sunt implicate sau chiar sa enunti acele legi carora se supune.
Pe cand eu pot sa iti dau sute de exemple de disociere:
-frica de moarte pe care o are un copil cand se pierde de casa. Este simplu pentru ca daca te pierzi de casa nu mori, ci mori daca nu mananci sau daca se atenteaza la sanatatea ta. Facem disocierea, pentru a elimina aceasta frica un copil trebuie sa stie cateva lucruri:
-trebuie sa stie cum arata un politist si faptul ca ei il ajuta (99, 99%)
-trebuie sa stie strada pe care sta
-trebuie sa faca diferenta intre oamenii buni si rauvoitori( Oamenii buni sunt cei care dau raspunsuri dezinteresate cand ii intreaba daca stie unde este strada x a lui, iar cei rauvoitori sunt oameni care sunt interesati adica ei incep sa intrebe in loc sa spuna unde este strada lui.
Disocierea: aceasta frica de moarte (ca asa i se zice in general) este in realitate o frica generata de lipsa de orientare, si care dispare cand avem mai multe strategii de orientare.


Alt exemplu: Grigore Bastan, general roman care a inventat si parasuta care ii poarta numele, este o persoana care a studiat principiile fizice, calitatile materialelor si a perfectionat si a simplificat procesele pana la deschiderea ei. Bastan se distra cand sarea cu parasuta si a sarit si de la 10000 de metri.
Disocierea: o persoana care nu stie principile fizicii si de functionare a parasutei, care nu cunoaste proprietatiile materialelor intotdeauna va avea o "frica de moarte" daca va incerca sa sara din avion, dar aceasta nu este frica ci lipsa de informatii si cunostinte, lipsa de experienta. Cei care nu duc lipsa nu au frica, de moarte sau oricare ar fi ea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Diferenta intre ce spui tu si ce spune Pavlov sta in faptul ca "conservarea vietii" depinde de comportament si nu doar de "fenomene psihice"---Nu pot sa il contrazic pe Pavlov, insa din acel "doar" inteleg ca tine atat de comportament cat si de fenomenul psihic(iar fenomenele psihice ne influenteaza comportamentul), lucru care imi confirma spusele partial, fara a le elimina in totalitatea lor.

"Zic ca aceste decizii sunt foarte constiente pentru ca intotdeauna o persoana care alege sa se implice intr-o situatie in care isi poate pierde viata, are in vedere foarte clar ca in actul sau trebuie sa creeze o sansa la viata."----(Referitor la sacrificiu) Corect, decizia este luata constient insa in cazul in care ipotetic vorbind este planificata. Atunci apare si motivul psihologic. A decide constient un lucru atat de important precum sacrificarea vietii este, daca nu fundamentata, atunci orbitata de un motiv(Motivul pentru care mama isi da viata pentru copilul ei este dragostea materna, printre altele).
Daca "decizia" este luata instictual, pe moment, atunci nu putem vorbi nici de constientizare nici de motivationare(in cazul al doilea doar de motive reprimate in inconstient-precizez ca folosesc sistemul freudian de impartire a psihicului).

In exemplul tau cu parasuta, chiar daca x stie principiile tehnice si fizice, este o posibilitatea ca, in ciuda acestora, sa apara o "frica de moarte". Motivul este o eroare tehnica care se poate dovedi fatala, ii va fi deci frica de aceasta dar si de rezultatul pe care il poate avea rezultatul acelei erori.
Rationamentul este valabil si pentru celalalte exemple. Frica este indusa de rezultatul final, ultim.

P.S. "pentru tine este foarte greu sa ma convingi pentru ca nu prea ai avea pe ce sa te bazezi" ---- Citit esti, se vede clar ca ai deschis ceva carti la viata ta, insa ceea te rog este sa nu incep iar, sa nu arunci aceasta discutie intr-o polemica cu injectari mai subtile sau mai exprese.
Nu vreau sa te conving de nimic, ci doar imi sustin punctul de vedere pe un anume fundament chiar daca tu consideri ca nu ma pot baza pe nimic. Foarte probabil sa nu fi citit mai mult decat tine (nu sunt ironic, sa nu se subinteleaga altceva), insa am citit si eu cate ceva pe ici pe colo. De aici repet motivul pentru care nu vreau sa te conving de nimic. De ce? Simplu: cel mai probabil avem surse pentru intemeierea punctelor noastre de vedere care variaza, ori sunt la fel, ori sunt in contradictie, ori se pot completa. Ca exemplu sugerez conceptiile diferite pe care le au Freud si Adler in privinta originii efectelor fenomenelor psihologice ce influneteaza indvizii. Din nou nu incerc sa te conving, daca tu incerci asta este fix treaba ta si nu ma deranjeaza tot ce pot spune insa este ca mai invat ceva conceptii in plus pe langa ceea ce stiu citidu-ti raspunsurile.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Altceva: " cazul in care ipotetic vorbind este planificata." Cum sa zici asa ceva? Niciodata dar niciodata o mama nu va planifica un picnic in padure cu scopul ca lupii care sunt acolo sa-i atace copii iar ea sa sara in apararea lor.
Expresia "mama isi da viata pentru copilul ei este" iarasi nerealista, de fapt mama care sare in apararea copilului sare ca sa invinga indiferent de ranile mortale pe care le poate obtine". Niciodata nu se pune problema de a-si da viata din simplu motiv ca nu exista garantii: lupul dupa ce o mananca pe bunicuta i se face foame si o mananca si pe scufita. Disocierea: a lupta pentru a invinge si a distruge raufacatorul inseamna clar supravietuire iar bucuria victoriei invinge frica si durerea, dar cand spui "mama care isi da viata din dragoste" este ca si cum ai spune ca acolo exista negocieri, cam aberant si nerealist si incomplet: scopul este de a invinge si nu de a-si da viata ca pe un schimb si alte frici induse din "contractul de schimb".

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=ugSYF1iZxnU&t=248
dupa ce ai vazut toata faza pune iar de aici
http://www.youtube.com/watch?v=ugSYF1iZxnU&feature=player_detailpage&t=281
cum vezi sora sa explica ca a simtit pericolul, oamenii sunt capabili sa presimta animalele si faptul ca ele sunt flamande si agresive- doar bazandu-te pe acest simt poti sa le dresezi.

In exemplul tau cu parasuta, acea " eroare tehnica" este eliminata pentru ca sunt pasi care trebuie respectati; Un criteriu de ai descoperi pe cei care cunosc principiile de functionare este ca aceste persoane nu te lasa sa participi la pliere, si descopera repede cand faci modificari, modificari pe care n-o sa le accepte....modificarile inseamna a complica petru ca operatiile de pliere sunt deja simplificate la maxim. Daca exista frica este pentru ca nu se cunoaste functionarea, nu se cunoaste tehnica saltului si daca de sare peste operatiile de pliaj care implica si verificari, cine stie si respecta operatiile de pliaj de abia asteapta sa zboare si sa piloteze parasuta-nu exista frica, ceilati sunt cei care transpira rece. ):
La fata locului ii mult mai simplu ca ar trebui sa arati concret care eroare tehnica poate aparea, si daca nu reusesti sa arati atunci nu reusesti nici sa bagi frica in mine, sunt foarte sigur.
PS-ul Nu este vorba de a ma convinge sau nu, este vorba de greseli pe care si eu le faceam si din cauza asta alti imi puteau pune intrebari incuietoare. Realitatea in care traim este asa cum este si are legile ei, eu acum le accept pentru ca nu am de ales deci pe undeva eu nu sunt doar convins ca aceste legi sunt foarte riguroase si corecte dar pe langa asta este chiar observ ca este imposibil sa modifici ceva si inca sa ramana functionabila. Intotdeauna esti invitat sa iti spui opinile dar daca ceea ce spui nu prea se leaga atunci va trebui sa ti le modifici.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Sa nu spun despre mine ce despre om s-a zis, ca-i visul unei umbre si umba unui vis." Frumos. Totusi, ce ma deranjeaza atat la atei, cat si la credinciosi este ca iau posibilitatile cu titlu de certitudine.

Răspunde

Raportează

Evaluează

''Nu si nu "

Răspunde

Raportează

Evaluează

Exact.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, exista viata dupa moarte, stiu din proprie experienta si eu m-am aflat in fata mortii acum 1 an, la 33 de ani si am stiut concret ca moartea este doar o trecere in cealalta viata vesnica in iad sau rai. O sa-ti spun experienta mea.

Eu nu prea credeam in Dumnezeu, nu citisem niciodata biblia, nu credeam in Rai, iad pana acum 1 an. Am suferit 12 ani de asa-zisa boala psihica tulburare obsesiv-compulsiva, adica venirea involuntara de ganduri groaznice si incercarea lor de a le opri pentru a nu se intampla in realitate acele ganduri prin efectuarea unor ritualuri, la mine si la majoritatea obsesiv-compulsivilor ritualul a fost prin spalarea pe maini de zeci de ori pe zi ca sa dispara gandurile. Si acum 1 an, cand m-am mutat cu chirie intr-un apartament de langa cimitirul bellu, brusc gandurile urate n-au mai fost doar ganduri ci o prezenta fizica in mine care imi stia cele mai mari frici si in doar 3 luni am ajuns sa-mi spal aceleasi haine de cateva ori pe zi ca sa ma decontaminez de rau, nu-mi mai dadeam sa mai mananc ca sa ma pedespesc, ma loveam peste fata si in final am ajuns la gandul de sinucidere ca sa opresc fiinta rea care era in mine si ca sa ma pedepsesc. Si simteam o durere foarte mare, o durere a unui loc, era o simtire a putin din iad, era durerea oamenilor care murisera inecati in mlastina pe care se construise cartierul in care stateam eu cu chirie. Nu mai aveam memorie, dar aveam luciditate stiam ca ce mi se intampla era real, era o realitate dubla in care blocurile cu apartamente aratau ca niste stanci cu cripte, cu familiile moarte in ele, era o senzatie de moarte peste tot. Simteam numai ganduri groaznice, fiinte langa mine care imi faceau rau, durere, moarte si nu ma mai gandeam decat la sinucidere ca pedepsire si ca oprire a tot raul din jurul meu.

Si atunci cu ultima speranta am ascultat chemarea lui Dumnezeu si m-am dus la biserica chiar daca il injuram incontinuu pe Dumnzeu in biserica, Dumnezeu m-a linistit ca nu era de la mine, am fost la slujbe de Maslu pentru alungarea demonilor, am citit pentru prima data in viata mea Noul Testament dar mai presus de toate am inceput sa-mi spovedesc pacatele din cei 33 de ani pentru prima data in viata mea si am vazut cum ma schimbasera pacatele in rau. Asa vin diavolii, prin pacatele proprii si in final intra efectiv in oameni si ii chinuie cum vor ei cu toate manifestarile urate din bolile psihice. Majoritatea bolnavilor psihici sfarsesc intr-o viata de spitalizare continua o data la cateva luni, medicamente psihiatrice care sa ii amorteasca pana nu mai simt nimic si in final isi iau si viata asa as fi ajuns si eu. Dar eu in acel moment maxim al posedarii prin aceasta boala pe care o purtam de 12 ani am raspuns chemarii lui Dumnezeu de a ma salva. Si Dumnezeu m-a scapat si de diavolul pe care il simteam langa mine deci si de boala psihica cu toate gandurile urate involuntare care mi-au venit in toti 12 ani nenorociti si m-a scapat de toate ritualurile si de toate spalarile astea nenorocite pe maini care imi luau ore zilnic si Dumnezeu a facut mai mult de atat mi-a schimbat viata in bine si in final mi-a dat si speranta vietii vesnice dupa moarte intr-o lume buna. A fost momentul in care l-am cunoscut si eu pe Dumnezeu, asa tarziu la 33 de ani si intr-un mod urat, dar l-am cunoscut pentru totdeauna.

Acest moment nenorocit din viata mea a fost un motiv sa ma intorc la Dumnezeu sa-mi marturisesc greselile din viata si sa o iau iarasi de la capat cu o viata noua schimbata in bine pentru ca Dumnezeu mi-a aratat unde gresisem. Pentru ca departarea de Dumnezeu aduce boala psihica, desi in realitate boala psihica este de fapt o boala sufleteasca, este o departare de Dumnezeu prin care omul pleaca de la dezorientare in viata, manie, depresie, sila de viata si in final multi ajung chiar la sinucidere. Asta inseamna sa stai departe de Dumnezeu si asta am inteles si eu prin propria mea experienta de viata.

Si nu exista om care sa il cunoasca pe Dumnezeu si sa spuna ca se simte rau, cunoastere adevarata nu formala, cunoastere care schimba viata si care nu se rezuma la efectuarea mecanica a unor ritualuri fara sens si a acceptarii a orice neadevar din biblie. Si schimbarea in bine este nu doar a vietii lor aici pe pamant ci se continua si mai departe, dupa moarte, intr-o viata vesnica.

Doamne ajuta!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Salut! Ia-o mai usor, e un copil, nu are mai mult de 15-16 ani. Povestile noastre de viata pot deveni cosmaruri pentru astfel de tineri. Sa nu ii bombardam cu astfel de informatii cand nu e cazul. Merci!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am ramas un pic fara cuvinte. Dar ce cartier de langa Bellu s-a construit pe o mlastina in care au murit oameni inecati?

Răspunde

Raportează

Evaluează

BUNA 1dintrevoi, acesta este al 2-lea cont al meu pe TPU daca observi tot alina mi-am pus numele, si vezi ca ti-am dat cerere de prietenie daca ai amabil sa-mi dai acc. Intrearea mea proasta este TU CATI ANI AI?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Salut, stiu ca are 15 ani, i-am raspuns din cauza discutiei de aici:
http://www.tpu.ro/......ina-2.html

Daca a fost capabila sa aiba astfel de experiente atunci a putut sa citeasca si mesajul meu fara probleme. In mod normal nu i l-as fi dat avand in vedere varsta ei, dar si avand in vedere experienta ei am considerat ca e necesar sa-i spun despre experienta mea. Mersi. Pa pa.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu sunt sigur in totalitate ca ceea ce a experimentat ea a fost o calatorie astrala. Prezinta un mare interes pentru astfel de experiente, si, din cate am vazut eu, a intrat in "hora" mai mult datorita curiozitatii. Cu cat o sa intalneasca mai mult astfel de marturisiri, cu atat mai mult se va adanci in cautari. Problema nu e ca citeste, ci ca nu e inca pregatita sa separe binele de rau in toate povestile astea. Iar incertitudinea creeaza depresie...aici voiam sa ajung. Stiu ca tu ii doresti doar binele, dar cred ca trebuie sa incepem sa fim mai atenti la abordari...parerea mea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ti-am dat add

Răspunde

Raportează

Evaluează

Chiar cred ca am intrat un pic in depresie din cauza asta...dar nu ma las

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am inteles ce vrei sa spui, asa e. Mersi. Pa pa.

Răspunde

Raportează

Evaluează