credeti in viata dupa moarte? Nu cumva moartea este este incepetul vietii adevarate?

Am inteles ce vrei sa spui, asa e. Mersi. Pa pa.

1.Posibil
2.Posibil

Daca mori de supradoza da.

"frica de moarte" este un comportament instinctual?
COMPORTAMENTELE INSTINCTUALE SUNT COMPORTAMENTE DE REZOLVARE A UNOR SITUATII CU SCOPUL DE A SUPRAVIETUI SAU PROTEJA SPECIA;
1 Autoaparare-loveste sau fugi
2 Reproducere- comportamente de neacceptare de lectii in materie de sex cu scopul de ai elimita si nerespecta pe "teoreticieni"( persoane dependente de droguri, alcool; persoane cu scopuri malefice: razbunare, etc sau persoane care abuza, fac critici si judecati nedrepte. ...mai pe scurt este vorba de eliminarea apropiatilor pe care ii consideri ca nu au ce cauta langa viitorii copii pentru ca acestia sa duca o viata MAI normala, si MAI faina.
3 Aparare a speciei: aici intra autosacrificiul parintilor incazuri in care isi salveaza copii... moatea si decesul este ales constient,
-aici intra actele eroice---idem si contrar afirmatiilor tale!

Sa afirmi ca "frica de moarte este instincuala este ca si cum ai afirma ca daca ti-i frica de moarte si incepi sa tremuri atunci tu scapi de moarte, ce tare!
Nu ar fi mai simplu daca ai uita de prostiile cu: " te mananca bau-bau" si alte personaje IMAGINARE care iti doresc raul si disparitia si te-ai referii la frica pe care o au muribunzi unde aceasta frica de moarte este INTOTDEAUNA ASOCIATA cu alte frici:
-cea de a te intalnii, post mortem, cu persoane carora le-ai facut foarte mult rau.
- frica de "irosirea a vietii" data de faptul ca in deciziile lui muribundul a ales intotdeauna de ai baga pe ceilalti in situatiile cele mai dificile pentru ei, fara niciun motiv sau ca si o distractie personala, iar acum moartea lui este ca si o eliberare pentru ceilalti. etc sute de alte frici.
Ce zici de persoanele(ca si multe animale) care merg si mor singure in liniste? este vorba de persoane cu un "simt al dreptatii" foarte bine dezvoltat care isi aleg momentul morti in general trimitandu-i pe ceeilalti de acasa sau scotandu-i din camera.

Ceea ce afirmi tu nu este eronat, insa eu ma refeream la acel fenomen psihic de conservare a vietii, de supravietuire care implica o frica mai intensa sau nu de moarte din partea indivizilor.
Exemplele pe care le-ai ilustrat tu sunt valide, nu zic nu, insa aici, in cazul acesta, intervin si motivele psihologice (a muri pentru cineva, a proteja pe cineva in detrimentul vietii tale).
Frica de moarte, daca nu cadem de acord ca este o stare instinctuala, atunci este o stare primara, fundamentala a noastra (nu zic ca e si generala) iar aici cred ca putem fi de acord.

Ca noi sa cadem de acord ar insemna sa ne batem joc de stiinta actuala:

-"fenomenul psihic de conservare a vietii" este o notiune putin nerealista; Pavlov a descoperit si enuntat foarte logic si coerent aceste mecanisme pe care le-a si denumit ca reflexe si instincte (reflexele sunt niste obisnuinte dobandite prin repetitie si care ne ajuta sa marim viteza si precizia actelor noastre ex: scrierea, manuirea armelor; instinctele sunt tot reflexe care nu sunt dobandite prin repetitie si exercitiu fizic ci sunt innascute). Diferenta intre ce spui tu si ce spune Pavlov sta in faptul ca "conservarea vietii" depinde de comportament si nu doar de "fenomene psihice"
-alta: "a muri pentru cineva, a proteja pe cineva in detrimentul vietii tale" sunt decizii (foarte constiente) si nicidecum niste "motive psihologice ". Zic ca aceste decizii sunt foarte constiente pentru ca intotdeauna o persoana care alege sa se implice intr-o situatie in care isi poate pierde viata, are in vedere foarte clar ca in actul sau trebuie sa creeze o sansa la viata.
-"Frica de moarte... este o stare primara, fundamentala a noastra" pentru tine este foarte greu sa ma convingi pentru ca nu prea ai avea pe ce sa te bazezi, ba mai milt ca sa fuiu de acord cu tine mai trebuie sa descrii deductiile tale, sa descrii mecanismele care sunt implicate sau chiar sa enunti acele legi carora se supune.
Pe cand eu pot sa iti dau sute de exemple de disociere:
-frica de moarte pe care o are un copil cand se pierde de casa. Este simplu pentru ca daca te pierzi de casa nu mori, ci mori daca nu mananci sau daca se atenteaza la sanatatea ta. Facem disocierea, pentru a elimina aceasta frica un copil trebuie sa stie cateva lucruri:
-trebuie sa stie cum arata un politist si faptul ca ei il ajuta (99, 99%)
-trebuie sa stie strada pe care sta
-trebuie sa faca diferenta intre oamenii buni si rauvoitori( Oamenii buni sunt cei care dau raspunsuri dezinteresate cand ii intreaba daca stie unde este strada x a lui, iar cei rauvoitori sunt oameni care sunt interesati adica ei incep sa intrebe in loc sa spuna unde este strada lui.
Disocierea: aceasta frica de moarte (ca asa i se zice in general) este in realitate o frica generata de lipsa de orientare, si care dispare cand avem mai multe strategii de orientare.


Alt exemplu: Grigore Bastan, general roman care a inventat si parasuta care ii poarta numele, este o persoana care a studiat principiile fizice, calitatile materialelor si a perfectionat si a simplificat procesele pana la deschiderea ei. Bastan se distra cand sarea cu parasuta si a sarit si de la 10000 de metri.
Disocierea: o persoana care nu stie principile fizicii si de functionare a parasutei, care nu cunoaste proprietatiile materialelor intotdeauna va avea o "frica de moarte" daca va incerca sa sara din avion, dar aceasta nu este frica ci lipsa de informatii si cunostinte, lipsa de experienta. Cei care nu duc lipsa nu au frica, de moarte sau oricare ar fi ea.

Nu,sufletul e omul.Geneza2:7.Cand omul moare merge in pamant, nu in alt loc.geneza3:19,Eclesiastul9:5,6,10,Ezechiel18:4,20

Diferenta intre ce spui tu si ce spune Pavlov sta in faptul ca "conservarea vietii" depinde de comportament si nu doar de "fenomene psihice"---Nu pot sa il contrazic pe Pavlov, insa din acel "doar" inteleg ca tine atat de comportament cat si de fenomenul psihic(iar fenomenele psihice ne influenteaza comportamentul), lucru care imi confirma spusele partial, fara a le elimina in totalitatea lor.

"Zic ca aceste decizii sunt foarte constiente pentru ca intotdeauna o persoana care alege sa se implice intr-o situatie in care isi poate pierde viata, are in vedere foarte clar ca in actul sau trebuie sa creeze o sansa la viata."----(Referitor la sacrificiu) Corect, decizia este luata constient insa in cazul in care ipotetic vorbind este planificata. Atunci apare si motivul psihologic. A decide constient un lucru atat de important precum sacrificarea vietii este, daca nu fundamentata, atunci orbitata de un motiv(Motivul pentru care mama isi da viata pentru copilul ei este dragostea materna, printre altele).
Daca "decizia" este luata instictual, pe moment, atunci nu putem vorbi nici de constientizare nici de motivationare(in cazul al doilea doar de motive reprimate in inconstient-precizez ca folosesc sistemul freudian de impartire a psihicului).

In exemplul tau cu parasuta, chiar daca x stie principiile tehnice si fizice, este o posibilitatea ca, in ciuda acestora, sa apara o "frica de moarte". Motivul este o eroare tehnica care se poate dovedi fatala, ii va fi deci frica de aceasta dar si de rezultatul pe care il poate avea rezultatul acelei erori.
Rationamentul este valabil si pentru celalalte exemple. Frica este indusa de rezultatul final, ultim.

P.S. "pentru tine este foarte greu sa ma convingi pentru ca nu prea ai avea pe ce sa te bazezi" ---- Citit esti, se vede clar ca ai deschis ceva carti la viata ta, insa ceea te rog este sa nu incep iar, sa nu arunci aceasta discutie intr-o polemica cu injectari mai subtile sau mai exprese.
Nu vreau sa te conving de nimic, ci doar imi sustin punctul de vedere pe un anume fundament chiar daca tu consideri ca nu ma pot baza pe nimic. Foarte probabil sa nu fi citit mai mult decat tine (nu sunt ironic, sa nu se subinteleaga altceva), insa am citit si eu cate ceva pe ici pe colo. De aici repet motivul pentru care nu vreau sa te conving de nimic. De ce? Simplu: cel mai probabil avem surse pentru intemeierea punctelor noastre de vedere care variaza, ori sunt la fel, ori sunt in contradictie, ori se pot completa. Ca exemplu sugerez conceptiile diferite pe care le au Freud si Adler in privinta originii efectelor fenomenelor psihologice ce influneteaza indvizii. Din nou nu incerc sa te conving, daca tu incerci asta este fix treaba ta si nu ma deranjeaza tot ce pot spune insa este ca mai invat ceva conceptii in plus pe langa ceea ce stiu citidu-ti raspunsurile.

In primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este "Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat."
Ecclesiastul 9, 5 (la fel 9, 6 si 9, 10) prezintă UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.

Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!

Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?


În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7

Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la nici o moarte a sufletului!

Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi!

Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale, nu pentru "ale altora").

În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale.

Geneză 3,19 "În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" se referă doar la natura fizică a trupului. De ce? Pentru că nu a spus Dumnezeu că Adam e numai pământ ci "pământ eşti" cu sensul de "eşti şi pământ"!

Dovada: Facere 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu TĂRÂNĂ (1.) din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT în faţa lui SUFLARE DE VIATĂ (2.) şi s-a făcut omul fiinţă vie."

Şi...

"Şi ca PULBEREA (1.) pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL (2.) să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

Etc...

Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNȚELESURI!

1). Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!

Organizaţia iehovistă, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă cei numiti "iehovisti" ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?

Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!

Omul nu e doar suflet! Sufletul nu încetează niciodată să existe!

Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:

"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!

După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;

Altceva: " cazul in care ipotetic vorbind este planificata." Cum sa zici asa ceva? Niciodata dar niciodata o mama nu va planifica un picnic in padure cu scopul ca lupii care sunt acolo sa-i atace copii iar ea sa sara in apararea lor.
Expresia "mama isi da viata pentru copilul ei este" iarasi nerealista, de fapt mama care sare in apararea copilului sare ca sa invinga indiferent de ranile mortale pe care le poate obtine". Niciodata nu se pune problema de a-si da viata din simplu motiv ca nu exista garantii: lupul dupa ce o mananca pe bunicuta i se face foame si o mananca si pe scufita. Disocierea: a lupta pentru a invinge si a distruge raufacatorul inseamna clar supravietuire iar bucuria victoriei invinge frica si durerea, dar cand spui "mama care isi da viata din dragoste" este ca si cum ai spune ca acolo exista negocieri, cam aberant si nerealist si incomplet: scopul este de a invinge si nu de a-si da viata ca pe un schimb si alte frici induse din "contractul de schimb".

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=ugSYF1iZxnU&t=248
dupa ce ai vazut toata faza pune iar de aici
http://www.youtube.com/watch?v=ugSYF1iZxnU&feature=player_detailpage&t=281
cum vezi sora sa explica ca a simtit pericolul, oamenii sunt capabili sa presimta animalele si faptul ca ele sunt flamande si agresive- doar bazandu-te pe acest simt poti sa le dresezi.

In exemplul tau cu parasuta, acea " eroare tehnica" este eliminata pentru ca sunt pasi care trebuie respectati; Un criteriu de ai descoperi pe cei care cunosc principiile de functionare este ca aceste persoane nu te lasa sa participi la pliere, si descopera repede cand faci modificari, modificari pe care n-o sa le accepte....modificarile inseamna a complica petru ca operatiile de pliere sunt deja simplificate la maxim. Daca exista frica este pentru ca nu se cunoaste functionarea, nu se cunoaste tehnica saltului si daca de sare peste operatiile de pliaj care implica si verificari, cine stie si respecta operatiile de pliaj de abia asteapta sa zboare si sa piloteze parasuta-nu exista frica, ceilati sunt cei care transpira rece. ):
La fata locului ii mult mai simplu ca ar trebui sa arati concret care eroare tehnica poate aparea, si daca nu reusesti sa arati atunci nu reusesti nici sa bagi frica in mine, sunt foarte sigur.
PS-ul Nu este vorba de a ma convinge sau nu, este vorba de greseli pe care si eu le faceam si din cauza asta alti imi puteau pune intrebari incuietoare. Realitatea in care traim este asa cum este si are legile ei, eu acum le accept pentru ca nu am de ales deci pe undeva eu nu sunt doar convins ca aceste legi sunt foarte riguroase si corecte dar pe langa asta este chiar observ ca este imposibil sa modifici ceva si inca sa ramana functionabila. Intotdeauna esti invitat sa iti spui opinile dar daca ceea ce spui nu prea se leaga atunci va trebui sa ti le modifici.

NU.

Lui Adam nu i s-a spus că dacă mânca din pom, după moarte urma să ajungă, în iad. Moartea este opusul vieții. După cum înainte de a fi creat nu exista, la fel după moarte și-a încetat existența.

Da! desigur!

Sufletele nu-şi inceteaza existenta!

24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Ioan 3.16-18; Ioan 6.40-47; Ioan 8.51; Ioan 20.31; 1Ioan 3.14;
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Ai scrie clar ca doar cei ce il vor asculta vor invia, deci Isus garanteaza viata dupa moarte daca in timpul vietii si doar in timpul vieti ai urmat pe DOMNUL in adevaratul sens al cuvantului! nu doar cu vorba! Cum spune apostolul>
28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Rom 9.11-24; 2Tim 1.9;
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
Ex 33.12-17; Ps 1.6; Ier 1.5; Mat 7.23; Rom 11.2; 2Tim 2.19; 1Pet 1.2; Efes 1.5-11; Ioan 17.22; 2Cor 3.18; Filip 3.21; 1Ioan 3.2; Col 1.15-18; Evr 1.6; Apoc 1.5;
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Rom 1.6; Rom 9.24; Efes 4.4; Evr 9.15; 1Pet 2.9; 1Cor 6.11; Ioan 17.22; Efes 2.6;
31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Rom 5.6-10; Rom 4.25;
33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
Isa 50.8-9; Apoc 12.10-11;
34 Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
Iov 34.29; Marc 16.19; Col 3.1; Evr 1.3; Evr 8.1; Evr 12.2; 1Pet 3.22; Evr 7.25; Evr 9.24; 1Ioan 2.1;
35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat."
Ps 44.22; 1Cor 15.30-31; 2Cor 4.11;
37 Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
1Cor 15.57; 2Cor 2.14; 1Ioan 4.4; 1Ioan 5.4-5; Apoc 12.11;
38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Efes 1.21; Efes 6.12; Col 1.16; 1Pet 3.22;
39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Daca crezu cu adevarat in Dumnezeu urmezi sfatul lui Petru>
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?"
Zah 12.10; Luc 3.10; Fapt 9.6; Fapt 16.30;
38 „Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Luc 24.47; Fapt 3.19;
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
1Tes 4.15-17; Filip 3.21;
52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
Zah 9.14; Mat 24.31; Ioan 5.25; 1Tes 4.16;
53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
2Cor 5.4;
54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
Isa 25.8; Evr 2.14-15; Apoc 20.14;
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"
Osea 13.14;
56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
Rom 4.15; Rom 5.13; Rom 7.5-13;
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
Rom 7.25; 1Ioan 5.4-5;
58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
Daca vei trai cu in randuiala cu DOMNUL rasplata va fi una foarte mare!
14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
1Cor 15.13; 1Cor 15.18-23; 1Tes 3.13;
15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
1Imp 13.17; 1Imp 20.35; 1Cor 15.51;
16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
Mat 24.30-31; Fapt 1.11; 2Tes 1.7; 1Cor 15.52; 1Cor 15.23-52;
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
1Cor 15.51; Fapt 1.9; Apoc 11.12; Ioan 12.26; Ioan 14.3; Ioan 17.24;
18 Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Domnul sa te binecuvanteze Frate!

Poți spune si asa (inceputul vietii adevarate) după ce mori ajungi in RAI sau iad (pe pămant nu o să rămai fi sigur) in RAI sau iad unde vei ajunge vei avea o nouă viață nu vei mai avea nici un contact cu cei de pe pămant