Voi credeti in Dumnezeu? Argumentati.cel mai interesant raspuns funda!

Desigur. Admira cerul instelat, aspectul naturii, corpul nostru, creat intr-un mod minunat.

Nu cred.În cadrul raționalismului științific se ajunge la îndoieli privind existența lui Dumnezeu nu datorită unei descoperiri anume, ci progresiv. Pe de o parte e simplu de pus sub semnul întrebării existența creației așa cum e descrisă de religie: știința nu a putut dovedi concludent că a existat un potop mondial iar secvența evoluționară a universului nu coincide cu nici o versiune a genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au căpătat în timp explicații științifice.

Nu. Pur si simplu nu am nici un motiv sa cred in el. Si nu am chef nici sa merg la biserica in fiecare duminica si sa dau bani la popi.

Mi-au placut foarte mult aceste argumente, sper sa va placa si voua.
Pe ce se bazează credinţa voastră?
Potrivit Bibliei, „credinţa" adevărată este „demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd" (Evrei 11:1). Noul Testament pe înţelesul tuturor redă acest verset astfel: „Credinţa înseamnă că suntem siguri de lucrurile pe care nu le vedem". Fără îndoială, ne vin în minte unele realităţi de care suntem convinşi că există, chiar dacă nu le vedem.
De pildă, mulţi istorici de seamă cred că Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar şi Isus Cristos au existat cu adevărat. Pe ce se bazează convingerea lor? Pe dovezi istorice de necontestat.
Şi oamenii de ştiinţă cred în realităţi ce nu se văd, întrucât existenţa acestora poate fi demonstrată. De exemplu, pe Dmitri Mendeleev, chimist rus din secolul al XIX-lea, l-a captivat relaţia dintre elementele chimice, care constituie însăşi temelia Universului. El a înţeles că acestea aveau anumite lucruri în comun şi că puteau fi grupate în funcţie de masa atomică şi de proprietăţile chimice. Convins fiind de ordinea ce domnea în grupele elaborate de el, Mendeleev a realizat tabelul periodic al elementelor şi a prezis corect existenţa mai multor elemente necunoscute la acea vreme.
De multe ori, arheologii trag concluzii privitoare la civilizaţii vechi în urma descoperirii unor obiecte ce au zăcut îngropate mii de ani. Să ne imaginăm că un arheolog descoperă zeci de blocuri de piatră tăiate cu mare precizie, de aceeaşi mărime, aşezate cu grijă una peste alta. Mai mult, aceste blocuri sunt aşezate după un model geometric ce nu putea apărea de la sine. La ce concluzie va ajunge arheologul? Va atribui el cele descoperite purei întâmplări? Nu, ci mai degrabă va considera că sunt rezultatul unei activităţi umane din trecut — o concluzie cât se poate de logică.
Oare n-ar trebui să aplicăm acelaşi raţionament şi în privinţa proiectului evident în lumea vie? Mulţi oameni, între care cercetători reputaţi, chiar aşa procedează.
Întâmplare sau proiect?
Cu decenii în urmă, când cercetarea ştiinţifică a avansat, sir James Jeans, matematician, fizician şi astronom britanic, a afirmat că „Universul se aseamănă mai mult cu un gând extraordinar decât cu o maşinărie extraordinară". El a mai spus: „Universul pare să fi fost proiectat de un specialist în matematică pură. . . şi oferă dovada existenţei unei puteri care planifică şi dirijează lucrurile, capacitate pe care o are şi mintea omului".
De când James Jeans a făcut aceste observaţii, şi alţi oameni de ştiinţă au ajuns la o concluzie asemănătoare. „Organizarea ce caracterizează întregul Univers i-a determinat pe mulţi astronomi din prezent să se gândească la existenţa unui proiect", a scris fizicianul Paul Davies. Iar unul dintre cei mai cunoscuţi fizicieni şi matematicieni ai tuturor timpurilor, Albert Einstein, a scris: „Faptul că [lumea vie] poate fi înţeleasă este un miracol". Pentru mulţi, un miracol e însăşi viaţa, de la elementele ei de bază până la uluitorul creier uman.
ADN-ul şi creierul uman
ADN-ul constituie materialul genetic al oricărui organism celular şi baza moleculară pentru ereditate. Acest acid complex a fost comparat cu un plan sau cu o reţetă, întrucât conţine o mulţime de instrucţiuni codificate sub formă chimică şi stocate la nivel molecular; aici instrucţiunile sunt decodificate şi urmate cu stricteţe. Câtă informaţie se găseşte în ADN? Dacă elementele lui de bază, numite nucleotide, ar fi convertite în litere, acestea „ar umple peste un milion de pagini ale unei cărţi de mărime obişnuită", se arată într-o lucrare de referinţă.
La majoritatea organismelor, filamentele spiralate de ADN formează cromozomii, care se află în nucleul fiecărei celule. Un nucleu are, în medie, un diametru de numai 5 micrometri. Imaginaţi-vă câte informaţii se găsesc în aceste minuscule particule din organismul nostru unic, particule ce pot fi observate doar la microscop! Pe bună dreptate, un cercetător a spus că organismele vii „dispun de cel mai compact sistem de stocare/redare a informaţiei, fără egal între realizările tehnologice". Acest lucru e remarcabil dacă ne gândim la memoria unor cipuri şi DVD-uri şi la alte mijloace de stocare a informaţiei. Însă ADN-ul nu şi-a dezvăluit toate secretele. „Fiecare descoperire nu face decât să dea naştere la noi necunoscute", se arată în revista New Scientist.
Este raţional să atribuim întâmplării oarbe această perfecţiune a organizării şi proiectării din lumea vie? Dacă aţi găsi un manual tehnic de un milion de pagini, scris conform unui cod bine gândit, aţi trage oare concluzia că s-a scris singur? Dar dacă această carte ar fi atât de mică, încât aţi avea nevoie de un microscop performant ca să o puteţi citi? Şi dacă ea ar conţine instrucţiuni detaliate pentru realizarea unei maşini inteligente, care se repară şi se multiplică singură, o maşină cu miliarde de componente, care trebuie asamblate la un anumit moment şi într-un anumit mod? Cu siguranţă, nici nu ne-ar trece prin minte că o asemenea carte ar fi apărut din întâmplare!
În lumina cercetărilor recente asupra mecanismelor celulei, filozoful britanic Antony Flew, cândva promotor de seamă al ateismului, a afirmat: „Observând complexitatea aproape incredibilă a etapelor ce sunt necesare producerii vieţii, [deducem că] trebuie să fi fost implicată o inteligenţă". Flew consideră că „acest raţionament trebuie urmat indiferent unde ar duce". În cazul lui, a dus la schimbarea radicală a modului său de a vedea lucrurile. Acum el crede în Dumnezeu.
Şi creierul uman, un produs al ADN-ului, îi uluieşte pe mulţi oameni de ştiinţă. El a fost descris drept „cel mai complex lucru din Univers". Chiar şi cele mai performante supercalculatoare par extrem de rudimentare în comparaţie cu acest organ de culoare gri-rozalie, care are aproximativ 1, 3 kilograme şi este alcătuit din neuroni şi alte structuri. În opinia unui specialist în neuroştiinţe, cu cât cercetătorii află mai multe despre creier şi minte, „cu atât acestea devin mai impresionante şi mai misterioase".
Să ne gândim: Datorită creierului respirăm, râdem, plângem, dezlegăm cuvinte încrucişate, construim calculatoare, mergem cu bicicleta, scriem poezii şi privim plini de veneraţie cerul înstelat. Este raţional să atribuim toate aceste capacităţi proceselor oarbe ale evoluţiei?
Credinţă bazată pe dovezi
Pentru a înţelege natura umană, ar trebui oare să privim în jos, spre maimuţe şi alte animale, cum sugerează evoluţioniştii? Sau ar trebui să privim în sus, spre Dumnezeu, pentru a afla răspunsul la întrebările noastre? E adevărat că avem unele lucruri în comun cu animalele. Şi noi mâncăm, bem, dormim şi avem capacitatea de a ne reproduce. Totuşi, suntem unici în multe privinţe. Logica ne spune că trăsăturile distinctive ale omului provin de la o Fiinţă superioară lui, de la Dumnezeu. Biblia explică pe scurt că Dumnezeu ne-a creat „după chipul său", referindu-se la latura noastră morală şi spirituală (Geneza 1:27). Citind pasajele biblice din Deuteronomul 32:4, Iacov 3:17, 18 şi 1 Ioan 4:7, 8, veţi afla câteva dintre calităţile divine pe care noi, oamenii, le putem reflecta.
Creatorul nostru ne-a înzestrat cu „pricepere" ca să cercetăm lumea înconjurătoare şi să găsim răspunsuri la întrebările pe care ni le punem, răspunsuri care să ne satisfacă (1 Ioan 5:20). Iată ce a scris fizicianul William Phillips, laureat al Premiului Nobel: „Când analizez ordinea, logica şi frumuseţea Universului, ajung inevitabil la concluzia că o inteligenţă superioară a creat tot ce văd în jur. Înţelegând cât de coerentă şi, în acelaşi timp, încântător de simplă este fizica, sunt şi mai convins că Dumnezeu există".
Cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, un atent observator al lumii vii a scris: „Calităţile. . . nevăzute [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute" (Romani 1:20). Apostolul Pavel, cel care a consemnat aceste cuvinte, era un bărbat inteligent şi versat în Legea Mozaică. Pentru el, Dumnezeu era real, credinţa lui bazându-se pe dovezi solide. Simţul dreptăţii l-a îmboldit să-i atribuie lui Dumnezeu meritul cuvenit pentru lucrările sale de creaţie.

Iti voi da o dezbatere a stiintei si teismului si de ce poti concluziona ca stiinta nu poate afirma nici macar argumentele filosofice ale lui Dumnezeu:
http://www.youtube.com/watch?v=M1c_GlAjvy4

La final, sunt oameni ce au frica ca daca nu exista Dumnezeu, oamenii devin imorali (un argument moral al lui Dumnezeu). Iti recomand sa cauti Sam Harris ce cauta o explicatie neurologica a suferintei si de ce noi suntem intrinsec oameni buni. De asemeni distruge multe mituri psihologice (de genul meditatia nu e domeniul ateistilor, daca acestia vor sa ajunga acolo). Cateva remarci ale lui Sam Harris:
http://www.youtube.com/watch?v=IWJfdRpHWuk

Toate cer cam 15 minute de ascultat (pune-le in fundal, trebuie sa intelegi engleza).

Afirmaţia că drepturile omului sunt în legătură cu raţiunea şi conştiinţa îi pune în încurcătură pe activiştii care susţin evoluţia biologică. În cartea proevoluţionistă Life Ascending (Ascensiunea vieţii) se recunoaşte: „Când ne întrebăm cum ar fi putut un proces [evoluţia]... să dea naştere unor calităţi ca iubirea de frumos şi adevăr, compasiunea, sentimentul libertăţii şi, mai presus de toate, bogata spiritualitate a omului, rămânem stupefiaţi". Iar acest lucru ne uimeşte pe bună dreptate. La urma urmei, faptul de a afirma că raţiunea şi conştiinţa omului îşi au originea la strămoşi subumani cărora le lipseau este ca şi cum am afirma că un râu îşi are originea într-un izvor secat.
Întrucât facultatea omului de a raţiona şi conştiinţa nu pot izvorî dintr-o sursă subumană, acestea trebuie să-şi aibă originea într-o sursă supraumană. Numai oamenii posedă calităţile care au legătură cu drepturile omului, şi anume raţiunea şi conştiinţa, deoarece, spre deosebire de animale, oamenii au fost creaţi după „chipul" lui Dumnezeu, ne explică Biblia (Geneza 1:27).

Bineinteles ca eu cred in Dumnezeu...Ca doar uita-te la tine, existi, nu?! Iar tot ceea ce realizezi si dobandesti, e datorita Lui... ajutorul si rasplata nu vin pe tava!

Eu nu cred in d-zeu din simplul motiv ca nu cred in nimic fara dovezi.

Salut
Da, cred!
Normal ar fi să credem toți...
Eu cred în Dumnezeu pentru că știu că există nu am nevoie să mi se dovedescă existența lui!

Ca sa-I multumim pentru ceea ce ne-a dat

Nu,nu cred pentru ca NU EXISTA! Uite-te si tu ce raspunsuri cretine au dat crestinii:
"Eu cred în Dumnezeu pentru că știu că există"
"Admira cerul instelat, aspectul naturii, corpul nostru, creat intr-un mod minunat. "
Argumente din astea merg spuse pentru orice religie.
EX:Eu cred in Zeus pentru ca stiu ca exista si nu-mi trebuie dovezi. Daca nu exista Zeus cum ar putea exista fulgerele?
Realizezi cat de tampit e?

Nu. Biblia este un fel de ghiveci, este contradictie, dezordine si barbarie in ea... ea exprima primitivismul. Dumnezeu este gelos, nervos, etc... are vointa ca a noastra, insa asta nu se potriveste cu eternitatea, omnipotenta, si cu omniscienta.

Relatarile crestinilor privind experimentarile lor cu acest "Dumnezeu" sunt subiective, create de dorinta lor(autosugestie).

Dumnezeu este pentru 90 la suta din crestini ceva care la greu le ajuta,ei cred din interes atata tot, nimeni nu crede in dumnezeu crede in propiul interes a lui atata tot, popi cred in interesele lor, sarmani cred in ceva care sa le dea speranta si tot asa dumnezeu e o speranta,credinta a omului sarac,sarman,bonav etc
se vede in Romania o natiune saraca si religioasa in scimb in tarii bogate se cam uita de dumnezeu,desigur america de nord acolo e un fel de afacere cu tot felul de secte si aia cred asa din plictiseala,daca cu adevarat oamenii ar crede in dumnezeu nu ar face rau nu e logic asta eu cred ca e,multi spun nu putem fi ca iisus atunci nu te numi crestin,nici eu nu ma numesc hindus nu sunt ca krishna asa salvator ca el si bun,nu sunt nici budist,pana la urma religia ascunde si fata adevarata a omului aia negativa,rea, ipocrita, vicleana dar in timp o poti vedea isi dai seama ca toata lumea e pe interes si atat, nu nu cred in interese, in ajutoare divine, daca o fi ceva sigur nu cred ca vrea sa crezi in el din interes, dar momentan stiinta arata ca nu exista nimic supranatural in univers desi mici sanse sa existe ceva

Baiete,fata sau ce esti, citeste biblia si acolo gasesti toate raspunsurile.Eu cred,iar biblia este dovada care ne arata ca exista Dumnezeu SI CA EL NE-A CREZaT PE NOI si El a facut toate lucrurile pe pamant, el vede tot ce facem, ce vom face, ce gandim sau ce vom gandi si multe altele, deci...

Stai disperatule/disperato ca si eu cred in D-zeu si in Biblie, am pus intrebarea asta doar ca sa fac un sondaj...

Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atoţiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.
Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut.
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.

Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.
Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin