"Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.
Căci fiecare îşi va purta sarcina sa."
(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 6/4, 5)
Aici spune ca fapta sa si-o cerceteze fiecare numai fata de sine nu si fata de altul
La spovedanie de ce fiecare spune la preot ce a facut?
Pedeapsa primit de la preot poate anula fapta? daca nu de ce o mai da?

Oamenii nu sunt in stare de a anula păcatele.
Aici ortodoxii si catolicii arată că au obrazul tare.
La câte palme au primit prin oameni din cuvântul Domnului, ei nu au schimbat nimic.
Spovedania trebuie făcută doar înaintea lui Dumnezeu.
Si pedeapsa care o dau preotii e normal o faptă bună care ar trebui sa o faci singur.
Dacă un preot pedepseste zicând unui crestin sa facă ceva bun, oare ce e in mintea acelui crestin.
va gândi că faptele bune sunt pedepse.
Pe când nu e asa.
Si oricum, spovedania înaintea preotilor e gresită.

Salut Mircea. Biblia spune ca exista un singur mijlocitor intre oameni si Dumnezeu, si acela este Iisus Hristos Domnul nostru. Prin ''Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.'' Dumnezeu se refera la autoevaluare, si a ajunge la a fi de acord cu Dumnezeu ca fapta noastra rea trebuie indreptata, a fi de acord cu Dumnezeu, ''Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate'' cuvantul ''marturisire'' aici inseamna ''a fi de acord'' a fi de acord cu Dumnezeu ca fapta noastra rea trebuie indreptata, tot biblia spune ''daca ne-am judeca singuri nu am mai fi pedepsiti'' daca recunoastem ca am pacatuit si venim inaintea Lui Dumnezeu sa ne marturisim pacatele si sa ne indepartam de ele, a fi de acord cu Domnul ca fapta aceea rea trebuie indreptata, ne pocaim de pacatul comis si cerem iertare inaintea Lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Iisus Hristos, singura jertfa de iertare. Iisus este singurul mijlocitor intre noi si Dumnezeu, Preotul nu are autoritatea de a ierta, ci doar Hristos, preotul intr-adevar poate disciplina daca stie tote detaliile si poate da sfaturi, trebuie sa ascultam de ele daca sunt in conformitate cu biblia si invatatura Domnului Iisus. Domnul Iisus atat ne iubeste incat ne-a iertat si ne iarta de orice pacat.

Maestre, te inteleg dar pentru mine marturisire nu inseamna decat marturisire, iar aceasta marturisire ti-o faci tie insuti si tu singur te judeci si cauti dupa aceea sa nu mai faci nazbatii. Bine ar fi sa te compoti normal ca sa nu ai ce sa-ti reprosezi.
Iisus este intr-adevar singurul mijlocitor intre noi si Dumnezeu dar nu are legatura cu spovedania.
Ai spus ca Domnul Iisus te iarta de orice pacat - asta se intampla odata la botez, iar dupa aceea daca nu traiesti potrivit invataturii Lui, te indepartezi de El si ajungi inapoi sub Lege, adica faci pacate pentru care vei fi judecat. Asta este alta discutie

Inca ceva - Biblia spune una si Evanghelia altceva

Redau de la începutul capitolului:
"Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.
Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi."


Contextul se referă la căderea în ispită, și la faptul că unii se laudă că ei nu au căzut în ea.
Aici este pericolul înălțării de sine, al mândriei. Aceștia sunt avertizați în altă parte: "Cine crede că stă în picioare să ia seama bine să nu cadă."(1Corinteni.10:12)
Noi niciodată nu trebuie să ne lăudăm nici că nu avem un anumit viciu, nici că am avut și l-am biruit. Cel din urmă trebuie folosit ca o încurajare, spre zidire și nu spre dărâmare.

Tu ai luat citatul din Biblia lui Cornilescu, Dar eu am luat citatul din Biblia Ortodoxa, si am scris pentru ortodocsi, deoarece ei se spovedesc la preot. Citatul pe care l-am scris eu se refera la faptul ca sa nu spui la altul fapta ta (sa nu te spovedesti), iar acest inteles il are si in contextul dat de tine
"Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul."
(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 6/4)
Din traducerea lui Cornilescu reiese ca sa te judeci pe tine si nu pe altii, ceea ce dealtfel este corect. Versetul dat de mine nu are legatura cu ce scrie mai inainte de el, nu are legatura cu mandria, cu faptele bune ci cu faptele tale cele rele. De ce ti-ar spune Iisus "fiecare sa-si cerceteze faptele lui bune "? Crestinul face tot timpul fapte bune, pentru el a face bine inseamna normalul, la ce trebuie sa-l mai si cerceteze? Crestinul trebuie sa-si cerceteze ceea ce a facut anormal, adica fapta rea, iar cu fapta rea nu se poate mandri, si nici nu poate spune ca nu a cazut in ea, deci versetul nu este in contextul dat de tine. Daca da, fa-mi si mie analiza explicit, asa cum am facut eu, ca sa inteleg. Sa nu uiti de varianta ortodoxa deoarece nu stii cine a tradus bine si cine a tradus gresit din punct de vedere al intelesului

Contextul se refera la caderea in ispita, dupa cum este scris in Galateni.6:1, in ambele traduceri.
Orice act de renuntare la sine, de lupta impotriva ispitei, este si aceasta o fapta buna -notata in cartile din ceruri.

Dar este fapta rea atunci cand biruim un pacat, o ispita, un viciu, dar ne laudam cu aceasta fata de cei care inca se lupta cu slabiciunile lor.
De acea este si scris in versetul 3: "Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi."
Un astfel de om cazut din lac in put. A biruit un pacat dar a fost biruit de altul.
Eu asa vad lucrurile din contextul respectiv.

Asa este cum spui tu, dar cum comentezi urmatoarea fraza?:
"Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul."
Care cuvinte din fraza sunt contrzise de context?

Cum am spus mai sus: a ne înfrâna și a ne lăuda cu asta este o faptă care nu are nici un folos semenilor.

A cerceta - a examina cu atentie
(Dictionarul explicativ al lb. romane)
A examina cu atentie nu inseamna a ne infrana si nici a ne lauda
Deci textul din Evanghelie suna asa : - fiecare sa isi examineze, analizeze, cu atentie faptele, dar nu fata de altul.
Motivul pentru care trebuie sa si le analizeze poate fi de a se infrana, sau a se indrepta. Treaba cu "lauda" nu face referire la semeni ci la Dumnezeu, deci daca el isi va analiza singur faptele VA AVEA LAUDA LA DUMNEZEU, ceea ce e total diferit de a se lauda la altii.
A te lauda face parte din mandrie, deci este foarte clar ceva rau - una e RAU si alta NU ESTE DE FOLOS