Ideea de Iad este incompatibilă cu cea a unui Dumnezeu bun sau drept. Să presupunem că există un singur om care ajunge în Iad şi că acolo este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Ei bine, chiar dacă ar fi vorba despre Hitler, cam cât ar suporta cineva să-l vadă pe Hitler ţipând sfâşâietor de durere? După ce i-ai asculta urletele două luni crezi că te-ai plictisi de ele? Dar după 58 de ani? Dar după 35 000 de ani, crezi că ţi s-ar face milă de nefericitul Hitler din care nu a rămas decât un mecanism care se alimentează cu foc şi produce doar suferinţă? Dar după 10 miliarde de ani, timp în care ar fi suferit pentru cei care au murit din vina sa de zeci de milioane de ori, nu ar trebui să ne fie milă de Hitler? A fost şi el un mamifer din specia noastră, a fost defect la cap, a făcut nişte prostii, a nenorocit multă lume, dar totuşi eu cred că nimeni nu merită suferinţă eternă. Ei bine, conform ideologiei creştine Dumnezeu ar putea să oprească suferinţa lui Hitler după ce au trecut zeci de miliarde de ani şi ar putea să-l trimită nu în Rai, ci pur şi simplu să îi înceteze existenţa din toate punctele de vedere, dar n-o va face. Eu spun că cineva care nu are milă de cel care încearcă cea mai mare suferinţă posibilă nu poate fi bun în nici un sens al cuvântului iar Dumnezeul creştin se înscrie exact la această categorie. Fratilor intelegeti odata iadul este o inventie.La fel si crestinismul.Acum intrebarea mea este cum poate fi Dumnezeu bun daca a creeat iadul nu prea are sens, nu?

Frate intelege odata n-ai ce pierde daca crezi! Dar daca NU crezi vei ajunge langa Hitler! Oare se merita sa ramai incapatanat si sa nu crezi?

Ţine cineva minte acel coleg din şcoala generală pe care fiecare dintre noi l-a avut, care nu se lăsa din dat din coate, mâni, şi din ridicatul mâinii agitat, până nu era lăsat să îşi spună opinia?

Desigur, de cele mai multe ori ceea ce avea de spus era de căcat sau o chestie evidentă din avion, dar el trebuia lăsat să spună ceea ce avea de spus, pentru că nimeni nu ar fi avut pace, inclusiv persoana în cauză.

"Frate intelege odata n-ai ce pierde daca crezi!"

Zici tu, ia uita-te in jurul tau, prin alte tari unde molima asta a credintei a cam disparut, si uita-te la tarile cuprinse inca de spiritul spiridusilor si apoi fa afirmatii de genul asta.
Iar de pierdut, pierzi cel putin timp, energie si bani, pe langa faptul ca unii capata si oarecari dezechilibre psihice.

Ai perfecta dreptate.

Dumnezeu nu a creat nimic, el fiind inexistent in viata reala.

asta din punctul tau de vedere... dar din punctul meu de vedere cine face o greseala va trebui sa fie raspunzator petru ea... tu daca ai avea o fetita si ar fi molestata de catre un nenorocit la cate veacuri de chin l-ai condamna? atat timp cat sunt carti care sa te invete si legi pe care nu ar trebui sa le incalci nu cred ca ar trebui sa ajungi in iad, iar daca cu toate astea ajungem atunci ne meritam soarta

O pedeapsa tot ia-si da dar nu sa fie vesnica asa cum sustine biblia. faci o geseala doua gata ajungi in iad.

Sunt aberatii ce zici tu... cum se poate schimba ceva (pe pamant) daca tu ai crede, iar daca n-ai vrea complicatii sa zicem, atunci ai putea crede si n-ai vorbi cu nimeni despre asta, important e sa vrei sa crezi apoi cu dezechilibrul = ai vazut padure fara uscaturi? dezechilibrul n-are nici o treaba cu cei care cred dimpotriva ba chiar sunt mai echilibrati! Un dezechilibru psihic poate avea oricine indiferent daca crede sau nu!

Te cam repeţi. Eu nu ţi-am citit decât vreo două răspunsuri, din întâmplare, şi nu am observat decât aceeaşi formulare şi idei anevoioase. Eşti conştient că eşti maniac?

Eu ma uitam la Albania care dupa al doilea razboi mondial se autoproclama prima tara fara credinta si nu vad nici un rezultat iesit din comun acolo
nu e vina credintei ca noi nu ne ridicam ca tara ci a oamenilor care nu fac altceva decat sa se planga si nu cred ca cei ce se plang sunt doar atei s-au crestini ci de tot soiul... asta e parerea mea.

Draga Godless, Dumnezeu a creat universul, nu iadul. De suferință datorata conștiinței faptului ca a ratat destinul de a l cunoaște pe Dumnezeu omul nu poate scăpa decât răspunzând chemării lui Dumnezeu, ăsta nu e ceva creat, e o consecință logică. Te salut.

Nu am înțeles argumentul ( deși îl cunosc, este pariul lui Pascal ). Omul crede ce vrea el, ce i se pare avantajos? Sau crede ce i se demonstrează, sau cel puțin ce îl convinge? Dumnezeu nu ne terorizează ca sa îl urmam, ar fi inutil, astfel de adepți sunt egali cu zero. Salut.

Da, stiu ca repet anumite lucruri, si e normal ca la aceleasi afirmatii sa ai aceleasi comentarii, ar fi culmea acum sa spun intr-un fel si maine altceva.
Pana acum nu s-a plans nimeni de cum scriu, asa ca problema e la tine, deci nu-mi fac griji.
Maniac e ala de scrie aici fara sa aiba nimic de spus, ca in cazul tau. in plus, nu te obliga nimeni sa citesti.

"...daca tu ai crede, iar daca n-ai vrea complicatii sa zicem, atunci ai putea crede si n-ai vorbi cu nimeni despre asta, important e sa vrei sa crezi..."

N-am inteles nimic, probabil e prea din strafundurile gandirii, asa ca te rog sa-mi explici ce vrei sa spui...

"ai vazut padure fara uscaturi? dezechilibrul n-are nici o treaba cu cei care cred dimpotriva ba chiar sunt mai echilibrati!"

Poti crede orice, datele arata altceva.

"Eu ma uitam la Albania care dupa al doilea razboi mondial se autoproclama prima tara fara credinta si nu vad nici un rezultat iesit din comun acolo "

Lipsa sau macar diminuarea masiva a credintelor in spiridusi nu garanteaza neaparat progresul sau bunastarea, dar e una din conditii. Mai sunt si altele, dar nu fac subiectul sectiunii de fata.

Ai vazut filmul : Avocatul Diavolului? Tu sigur esti el in persoana... ))) Bafta!

Dumnezeu da dragostea tuturor insa puterea dragostei actioneaza in doua feluri: acealasi "foc", iubirea lui Dumnezeu, ce arde in inimile credinciosilor, se preschimba in experienta celor care o resping, in focul iadului.

Iadul in aceasta perspectiva este inteles ca prezenta a lui Dumnezeu experiata de o persoana care, prin libera alegere, respinge dragostea Sa. Este torturat de dragostea lui Dumnezeu, tortura de a fi in prezenta eterna a lui Dumnezeu fara a fi in comuniune cu El.

E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. In acest sens, Sfantul Ioan Damaschinul afirma: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute", altfel spus cand spune ca focul iadului consta in poftele care nu-si gasesc materia pentru a se satisface.

Desi Diavolul ala de care zici, evident nu exista, totusi, o iau ca pe un compliment.

Nu, la toate întrebările ai aceleaşi răspunsuri. E cu totul altceva faţă de concepţia pe care o ai tu despre fixaţiile tale. Şi apropos de fixaţii, "maniac" nu poate fi folosit în contextul pe care l-ai folosit tu, evident, pentru că nu îi cunoşti înţelesul.

Mi se pare infantil şi idiot să crezi că gândirea ta e ideală doar pentru că nu ţi-a contestat-o nimeni, având în vedere că aprobarea celor de teapa ta de pe la categoria asta o câştigi foarte uşor: cu o înjurătură de Dumnezeu deja oricine primeşte simpatia celor care figurează pe aici, indiferent că restul argumentelor sunt un rahat semi-agramat. Aşa că te bazezi pe nişte susţinători precari.

"in plus, nu te obliga nimeni sa citesti." cu replica asta complet idioată am decis că nu poţi fi un partener de discuţii decât la fel de slab şi anevoios ca argumentele tale.

"...gândirea ta e ideală doar pentru că nu ţi-a contestat-o nimeni, având în vedere că aprobarea celor de teapa ta de pe la categoria asta o câştigi foarte uşor..."

Acum inteleg greutatea ta de a intelege anumite lucruri, nici macar unele simple nu-ti stau la indemana, nu despre CE SCRIU, ci despre CUM SCRIU am afirmat ca nu s-a plans nimeni....deci nici vorba de ideile mele, bune sau rele, adoptate sau nu, de unii sau de altii.

"nu poţi fi un partener de discuţii"

Intr-adevar, in conditiile date, cu tine, chiar nu pot, ar insemna sa-mi pierd timpul, sorry.

Eu cred ca voi, toti astia de va spuneti atei sunteti bantuiti de o intrebare, mai si daca EXISTA, sigur am dat-o in bara. Nu va mai amagiti, SIGUR EXISTA și sigur ati dat-o in bara daca nu schimbati "barca". Succes.

Problema la scrisul tău, pe care am adus-o în discuţie de la bun început, era ceea ce scrii, nu cum. Repetiţia ta nu e cea ortografică, ci una în idei, care m-a făcut şi să constat că eşti un maniac.

"Acum înţeleg" pe naiba ai înţeles! Că n-ai înţeles nici motivul pentru care ţi-am adresat observaţia iniţială, darămite observaţiile de mai târziu asupra erorilor pe care le faci. Nu pricepe, trage, în schimb, concluzii! Spune că ai înţeles, asta e soluţia. În aceeaşi manieră ai ajuns şi la carenţele cu care te prezinţi acum.

Un Dumnezeu bun poate (si este) in acelasi timp si drept. Cele doua nu se exclud. Si pentru ca Dumnezeu este bun, ne-a oferit si solutia pentru a evita consecintele. De aceea a murit Hristos, pentru tine si pentru mine.

O pedeapsa eterna suna dur doar pentru cine nu intelege sfintenia lui Dumnezeu si cat de grava este ofensa pacatului. Iar un Dumnezeu atotputernic dar care nu este drept ar fi o realitate inspaimantatoare. Dreptatea lui Dumnezeu este o veste buna, nu doar una rea. Dar, repet, Dumnezeul drept este si iubitor. A oferit solutia, oferta de pace, pe care, din pacate, foarte multi o resping.

Intrebarea ta este interesanta. Iti propun un filmulet al lui Paul Washer care trateaza exact problema asta: https://www.youtube.com/watch?v=m_MUTWWeDzc

"Ideea de Iad este incompatibilă cu cea a unui Dumnezeu bun sau drept."
Mai, ce imi place cum pui problema, iadul tatica nu e o inchisoare, ci sa zicem ca e un efect de natura spirituala a alegerilor noastre, noi insine alegem iadul atunci cand facem alegeri gresite, si mai apoi facem pe desptepti si zicem: "Dumnezeu e de vina! Nu e drept! "
Iadul nu e o pedeapsa ci o consecinta, noi alegem iadul cu proprile noastre actiunii.

Si ateismul dus la extrem, poate sa te scranteasca. Cunosc un tip ateu (de altfel foarte inteligent) care a ajuns un soi de homeless din acest motiv. Exista oameni care au tendinta de a face o obsesie din orice.

Ai perfecta dreptate. Dar sa ne gandim putin si din alta perspectiva. Oare nu tot d-zeu l-a creat pe Hitler asa cum a fost? Oare nu el a permis toata acea suferinta pe care Hitler a cauzat-o, nemiscand un deget sa-i salveze pe cei 50 de milioane de oameni care au murit direct sau indirect din cauza lui? Deci d-zeu n-ar fi indreptatit sa-l chinuie in iad pe Hitler pentru o eternitate, si nici macar pentru mai putin.

Daca raiul si iadul ar exista, Hitler ar ajunge in rai si nu in iad.

Ideea iadului de foc ca loc al chinului veșnic nu este Biblică, cei răi nu sunt chinuiți ci distruși.